ÎCCJ, decizie (scj.ro #82005)

Revizuire. Invocarea de către revizuientă a

imposibilității de a prezenta documentație cadastrală

și încheierea de intabulare întrucât nu a avut cunoștință

de existența acestora

.

Cuprins pe materii

. Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac.

Revizuirea. Invocarea de către revizuientă a

imposibilității de a prezenta documentație cadastrală

și încheierea de intabulare întrucât nu a avut cunoștință

de existența acestora.

Index alfabetic

.

Drept procesual civil.

-

Revizuirea.

-

Invocarea de către revizuientă a

imposibilității de a prezenta documentație cadastrală

și încheierea de intabulare întrucât nu a avut cunoștință

de existența acestora.

Codul de procedură civilă:

art. 322 pct. 5

Mențiunile cuprinse în registrele

de publicitate imobiliară și în sistemele de evidență al

cadastrului  nu întrunesc cerințele prevăzute de

dispozițiile art. 322 pct.5 Cod procedură civilă, întrucât fiind

publice și întocmite în scopul informării oricărei persoane

interesate despre situația unui imobil ele pot fi consultate oricând de

către părțile implicate într-un litigiu și pot fi

verificate de către experții care întocmesc lucrări în

legătură cu astfel de imobile.

Publicitate imobiliară

întemeiată pe sistemul de evidență al cadastrului general are ca

obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice

referitoare la imobilele din același teritoriu administrativ și,

respectiv, are ca scop instituirea posibilității pentru orice persoană

interesată să poată cerceta și să se poată

informa în acest sens.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia nr. 5218 din 27 iunie 2007.

Prin sentința civilă nr.472 din 12

mai 2004 Tribunalul Prahova – secția civilă, rejudecând după

casare, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta I.M.A.

și alții în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice,

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Educației

Naționale și Consiliul Local Breaza și a constatat că

reclamanții sunt proprietarii imobilului construcție și teren în

suprafață de 2899 mp situat în Orașul Breaza, județul

Prahova.

Sentința menționată a

rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr.977/2005

și decizia nr.472/2005 ale Curții de Apel Ploiești.

Prin cererea înregistrată la 15

septembrie 2006 reclamanții au cerut revizuirea sentinței

menționate invocând incidența art.322 pct.5 Cod procedură

civilă.

În motivarea cererii reclamanții

susțin că nu au știut că terenul care a aparținut

autorilor lor măsoară în realitate 3218 mp (și nu 2899 mp),

aspect de care au luat cunoștință din încheierea de intabulare

și documentația cadastrală, înscrisuri care le-au fost eliberate

de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară abia la data de 31

august 2006.

Prin sentința civilă nr.1436 din 17

noiembrie 2006 Tribunalul Prahova – secția civilă a respins

excepția tardivității cererii și excepția lipsei

calității procesuale pasive invocate de Ministerul Educației

și Învățământului.

Prin aceeași sentință a fost

respinsă cererea de revizuire formulată de reclamanți.

În motivarea sentinței instanța a

reținut că încheierea de intabulare și documentația

cadastrală, înscrisuri noi și determinante nu întrunesc

cerințele prevăzute de art.322 pct.5 Cod procedură civilă

întrucât nu au fost reținute de partea potrivnică, iar reclamanții

nu au făcut dovada existenței unei împrejurări mai presus de

voința lor care să-i fi împiedicat să le procure și să

le depună la dosarul cauzei.

Prima instanță a reținut

și faptul că potrivit art.41 din Legea nr.7/1996 a „cadastrului

și publicității imobiliare” prevede posibilitatea ca orice

persoană interesată să poată cerceta cartea funciară,

iar la cerere să  i se elibereze extrase, certificate sau copii

conforme cu originalul de pe cărțile funciare planuri sau înscrisuri.

Ca atare, instanța a reținut că nu poate primi apărarea

reclamanților în sensul că nu ar fi putut obține astfel de

relații în cursul procesului finalizat cu pronunțarea hotărârii

atacată cu revizuire, sub motiv că nu li se recunoscuse dreptul de

proprietate.

Prin decizia civilă nr.113 din 6 martie

2007 Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie a fost respins ca nefondat apelul declarat de

revizuenenta W.G.G.N. pentru aceleași considerente reținute și de

prima instanță.

În motivarea deciziei instanța a mai

reținut și faptul că aceste înscrisuri ar fi fost determinante

și ar fi condus la darea unei alte soluții în condițiile în care

prin ele însele, nu fac dovada dreptului de proprietate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

revizuienta W.G.G.N

În motivarea recursului aceasta a

susținut că imposibilitatea obiectivă de a

înfățișa înscrisurile în fața instanței nu a fost

determinată de imposibilitatea de a-l procura, astfel cum greșit au

reținut instanțele,  ci a fost consecința directă

și imediată a imposibilității obiective de a cunoaște

despre existența sa.

Revizuienta a susținut totodată

că înscrisurile erau determinante pentru soluționarea

litigiului, concluzie ce se impune din faptul că instanța a admis

doar în parte acțiunea în revendicare formulată de reclamanți,

mențiune determinantă doar în raport de întinderea suprafeței de

teren.  Ca atare, revizuienta apreciază că dacă

instanța ar fi avut cunoștință de documentația

cadastrală ar fi observat că raportul de expertiză nu se coroborează

cu aceasta și ar fi putut aprecia cu privire la întreaga

suprafață de 3218 mp.

Analizând recursul, Înalta Curte constată

că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art.322 pct.5 Cod

procedură civilă, se poate cere revizuirea unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul

dacă, după pronunțarea hotărârii, s-au descoperit

înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu ar

fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților. Cu alte cuvinte, înscrisul doveditor nou

invocat trebuie, în primul rând fie să fie reținut de partea

potrivnică fie să nu fi putut fi înfățișat dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților.

Or, în speță, în mod corect

instanțele au reținut că înscrisurile invocate de

revizuienții, anume documentația tehnică de înscriere în cartea

funciară întocmită de Oficiul de cadastru, geodezie și

cartografie al județului Prahova, la cererea proprietarului Ministerul

Apărării Naționale nu întrunesc o asemenea cerință.

Publicitate imobiliară întemeiată pe

sistemul de evidență al cadastrului general are ca obiect înscrierea

în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la

imobilele din același teritoriu administrativ și, respectiv, are ca

scop instituirea posibilității pentru orice persoană

interesată să poată cerceta și să se poată

informa în acest sens.

Mențiunile cuprinse în aceste registre

și evidențe nu întrunesc cerințele prevăzute de

dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, întrucât

fiind publice și întocmite în scopul informării oricărei

persoane interesate despre situația unui imobil ele pot fi consultate

oricând de către părțile implicate într-un litigiu și pot

fi verificate de către experții care întocmesc lucrări în

legătură cu astfel de imobile.

În acest context al analizei este de

menționat că nu poate fi primită apărarea recurentei în

sensul că nu ar fi cerut în timpul procesului de revendicare consultarea

acestor evidențe publice sub motiv că nu ar fi știut despre

existența acestora, întrucât o asemenea recunoaștere îi este

imputabilă.

Mai mult, cerința prevăzută de

art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, referitoare la imposibilitatea

obiectivă de prezentare a unor înscrisuri, presupune ca faptul nedescoperirii

înscrisurilor noi să fie fost determinat fie de ascunderea acestora de

către partea potrivnică, fie de existența unor împrejurări

de fapt care să fi împiedicat partea să le descopere,

împrejurări care să fi fost mai presus  de voința acesteia.

Cerința nu este îndeplinită cât timp

aceste înscrisuri nu au fost ascunse de partea potrivnică și,

respectiv, nu au fost descoperite și înfățișate

instanței ca urmare a unei atitudini subiective a părții

interesate, adică a unei conduite neglijente adoptată de aceasta

constând în omisiunea de a consulta un registru public.

Cu alte cuvinte, revizuirea unei

hotărâri judecătorești irevocabile nu poate fi primită cât

timp partea interesată invocă motive subiective pentru care nu a

prezentat unei instanțe judecătorești anumite înscrisuri, cum se

invocă și în speța dedusă judecății, și nu

motive obiective, astfel cum prevede legea.

Pentru considerentele arătate, care fac

inutilă analizarea criticii referitoare la caracterul determinant al

înscrisului, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat.