ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2526/2003

S-a luat în examinare

recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1900 din 5 iulie 2001 a Curții

de Apel Ploiești – Secția civilă.

La apelul nominal se

prezintă intimatul-revizuient Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova

prin consilier juridic E.P.și intimata R.I.M.A.prin avocat V.C., lipsind

intimatul Consiliul local al orașului Breaza.

Procedura completă.

Reprezentanta Ministerului

Public pune concluzii de admitere a recursului în anulare, casarea hotărârilor

recurate, admiterea cererii de revizuire și pe fond respingerea acțiunii în

revendicare.

Consilier juridic

E.P.solicită admiterea recursului în anulare și depune la dosar un set de acte

pe care le comunică și intimatei R.I.M.A., prin avocatul său.

Avocat V.C. solicită

respingerea recursului în anulare, ca nefondat.

C U R T E A

Asupra recursului în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Câmpina, prin

sentința civilă nr.3154 din 17 iunie 1994, a admis acțiunea introdusă de

R.I.M.A. în contradictoriu cu Consiliul local al orașului Breaza și Muzeul

Județean de Istorie și Arheologie Prahova și a obligat pe pârâți să lase în

deplină proprietate și posesie reclamantei imobilul situat în orașul Breaza,

str.Libertății nr.81, județul Prahova, constând dintr-o casă de locuit cu 6

încăperi și terenul aferent.

Pentru a hotărî astfel,

judecătoria a reținut că imobilul în litigiu, proprietatea mamei reclamantei,

P.E.M., decedată la 14.04.1986, a cărei unică succesoare este aceasta, a fost

rechiziționat pentru asigurarea spațiului de locuit a cadrelor militare ale

școlii de ofițeri din localitate, iar după încetarea acestei stări de

necesitate a avut destinația de cămin de bătrâni până în anul 1969, după care a

fost amenajat ca muzeu de artă populară până în anul 1987, când obiectele

muzeistice au fost transferate la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie

Prahova dat fiind gradul avansat de deteriorare a clădirii din cauza seismului

ce a avut loc în luna august 1996, stare care se menține și în prezent.

Cum rechiziția nu constituie

un act translativ de proprietate, imobilul a rămas în proprietatea autoarei

reclamantei, respectiv a acesteia, astfel că statul îl deține fără titlu.

Sentința primei instanțe a

rămas definitivă prin decizia nr.223 din      1 februarie 1995 a Tribunalului

Prahova, Secția civilă, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de

Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, și irevocabilă prin decizia

nr.1468 din 7 iunie 1995 a Curții de Apel Ploiești, Secția civilă, prin care

recursul aceleiași părți a fost respins ca tardiv.

La data de 3 iulie 2000

Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova a formulat cerere de revizuire

a sentinței civile nr.3154 din 17 iunie 1994 a Judecătoriei Câmpina, întemeiată

pe dispozițiile art.322 pct.5 C.proc.civ., în conformitate cu care a invocat

certificatul nr.321/06.06.2000 eliberat de Arhivele Naționale ale României,

Direcția Județeană Prahova, potrivit căruia imobilul situat în orașul Breaza,

str.Libertății nr.81 (fost str.V.I.Lenin nr.69), a fost proprietatea numitului

P.A., de la care a fost naționalizat prin Decretul nr.92/1950 prin completarea

listelor-anexă la decret, în baza H.C.M.nr.385/1959, fapt confirmat cu

procesul-verbal din 30 iunie 1959 al Comitetului Executiv al Sfatului Popular

al orașului Breaza și referatul nr.8/31.12.1958 al aceleiași autorități.

Cererea de revizuire a fost

respinsă de Judecătoria Câmpina prin sentința civilă nr.3132 din 3 noiembrie

2000, această soluție fiind menținută de Tribunalul Prahova, Secția civilă,

prin decizia nr.348 din 1 martie 2001și de Curtea de Apel Ploiești, Secția

civilă, prin decizia nr.1900 din 5 iulie 2001, prin care au fost respinse

apelul și respectiv recursul declarat de revizuientul Muzeul Județean de

Istorie și Arheologie Prahova.

Împotriva hotărârilor

pronunțate în cererea de revizuire procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe

dispozițiile art.330 pct.2 teza a II-a C.proc.civ., solicitând casarea

acestora, admiterea cererii de revizuire – cu motivarea că actele noi invocate

întrunesc cerințele impuse de art.322 pct.5 C.proc.civ. – și respingerea

acțiunii în revendicare introdusă de reclamanta R.I.M.A.având în vedere că,

potrivit acelorași înscrisuri, care nu au putut și înfățișate la judecarea

cauzei în fond printr-o împrejurare mai presus de voința părților, imobilul în

litigiu nu a fost proprietatea autoarei reclamantei.

Recursul în anulare este

întemeiat și va fi admis, în sensul și pentru considerentele ce urmează.

Pentru a pronunța soluția

atacată cu recursul în anulare, instanțele au reținut că înscrisul invocat de

revizuient ca act nou, respectiv, certificatul nr.321 din 6 iunie 2000 eliberat

de Arhivele Naționale ale României, Direcția Județeană Prahova, nu întrunește

cerințele impuse de art.322 pct.5 C.proc.civ., întrucât nu exista la data

judecării cauzei în fond fiind emis ulterior pronunțării sentinței supusă

revizuirii.

Această soluție este

greșită.

Potrivit art.322 pct.5 teza

I C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel

sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

În sensul textului citat,

pentru ca înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire, existente la

data judecării fondului cauzei dar neînfățișate instanței pentru motivele

precizate, să fie „înscrisuri doveditoare”, este necesar ca ele să fi putut

duce la altă soluție decât cea pronunțată, dacă ar fi fost cunoscute de

instanță, întrucât atestă o altă situație de fapt decât aceea cuprinsă în

actele anterioare care au fost analizate cu ocazia judecării în fond.

În cauză, condițiile de

admisibilitate a cererii de revizuire în temeiul art.322 pct.5 C.proc.civ. sunt

întrunite, întrucât, deși a fost emis ulterior pronunțării sentinței supusă

revizuirii, certificatul nr.321 din 6 iunie 2000 al Arhivelor Naționale ale

României, Direcția Județeană Prahova atestă o situație diferită de aceea avută

în vedere de instanța fondului, situație confirmată de înscrisuri existente la

data judecării, respectiv Referatul „Secret” din 31 decembrie 1958 al

Comitetului Executiv al Sfatului popular al orașului Breaza și procesul-verbal

al aceleiași autorități încheiat la 30 iunie 1959 și care nu au putut fi

prezentate instanței dintr-o împrejurare mai presus de voința părților,

întrucât privesc un alt proprietar al imobilului decât autoarea reclamantei.

Astfel fiind, soluția de

respingere a cererii de revizuire pronunțată de instanțe este vădit greșită

impunându-se casarea hotărârilor atacate cu recursul în anulare și reluarea

judecății fondului cauzei, pe baza, atât a dovezilor prezentate de reclamanta

R.I.M.A. cât și a noilor înscrisuri, în vederea stabilirii identității

imobilului situat în str.V.I.Lenin nr.69, naționalizat de la P.A.cu cel din

str.Libertății nr.81, revendicat de reclamantă și a adevăratului proprietar al

acestuia.

Față de cele ce preced,

recursul în anulare fiind întemeiat, va fi admis și, în baza art.312(4),

art.313 și art.330

3

C.proc.civ., vor fi casate hotărârile atacate și

trimisă cauza la instanța de fond, pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare

declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva deciziei nr.1900 din 5 iulie 2001 a Curții de Apel Ploiești

– Secția civilă.

Casează decizia recurată,

decizia nr.348 din 1 martie 2001 a Tribunalului Prahova – Secția civilă precum

și sentința civilă nr.3132 din     5 noiembrie 2000 a Judecătoriei Câmpina.

Admite cererea de revizuire

formulată de Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova împotriva

sentinței civile nr.3154 din 17 iunie 1994 a Judecătoriei Câmpina, pe care o

anulează și trimite cauza la aceeași judecătorie pentru rejudecarea acțiunii în

revendicare promovată de reclamanta R.I.M.A..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 iunie 2003.