ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2526/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1900 din 5 iulie 2001 a Curții de Apel Ploiești – Secția civilă. La apelul nominal se prezintă intimatul-revizuient Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova prin consilier juridic E.P.și intimata R.I.M.A.prin avocat V.C., lipsind intimatul Consiliul local al orașului Breaza. Procedura completă. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului în anulare, casarea hotărârilor recurate, admiterea cererii de revizuire și pe fond respingerea acțiunii în revendicare. Consilier juridic E.P.solicită admiterea recursului în anulare și depune la dosar un set de acte pe care le comunică și intimatei R.I.M.A., prin avocatul său.

Avocat V.C. solicită respingerea recursului în anulare, ca nefondat. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Câmpina, prin sentința civilă nr.3154 din 17 iunie 1994, a admis acțiunea introdusă de R.I.M.A. în contradictoriu cu Consiliul local al orașului Breaza și Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova și a obligat pe pârâți să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei imobilul situat în orașul Breaza, str.Libertății nr.81, județul Prahova, constând dintr-o casă de locuit cu 6 încăperi și terenul aferent.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că imobilul în litigiu, proprietatea mamei reclamantei, P.E.M., decedată la 14.04.1986, a cărei unică succesoare este aceasta, a fost rechiziționat pentru asigurarea spațiului de locuit a cadrelor militare ale școlii de ofițeri din localitate, iar după încetarea acestei stări de necesitate a avut destinația de cămin de bătrâni până în anul 1969, după care a fost amenajat ca muzeu de artă populară până în anul 1987, când obiectele muzeistice au fost transferate la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova dat fiind gradul avansat de deteriorare a clădirii din cauza seismului ce a avut loc în luna august 1996, stare care se menține și în prezent.

Cum rechiziția nu constituie un act translativ de proprietate, imobilul a rămas în proprietatea autoarei reclamantei, respectiv a acesteia, astfel că statul îl deține fără titlu. Sentința primei instanțe a rămas definitivă prin decizia nr.223 din 1 februarie 1995 a Tribunalului Prahova, Secția civilă, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, și irevocabilă prin decizia nr.1468 din 7 iunie 1995 a Curții de Apel Ploiești, Secția civilă, prin care recursul aceleiași părți a fost respins ca tardiv.

La data de 3 iulie 2000 Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr.3154 din 17 iunie 1994 a Judecătoriei Câmpina, întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 C.proc.civ., în conformitate cu care a invocat certificatul nr.321/06.06.2000 eliberat de Arhivele Naționale ale României, Direcția Județeană Prahova, potrivit căruia imobilul situat în orașul Breaza, str.Libertății nr.81 (fost str.V.I.Lenin nr.69), a fost proprietatea numitului P.A., de la care a fost naționalizat prin Decretul nr.92/1950 prin completarea listelor-anexă la decret, în baza H.C.M.nr.385/1959, fapt confirmat cu procesul-verbal din 30 iunie 1959 al Comitetului Executiv al Sfatului Popular al orașului Breaza și referatul nr.8/31.12.1958 al aceleiași autorități.

Cererea de revizuire a fost respinsă de Judecătoria Câmpina prin sentința civilă nr.3132 din 3 noiembrie 2000, această soluție fiind menținută de Tribunalul Prahova, Secția civilă, prin decizia nr.348 din 1 martie 2001și de Curtea de Apel Ploiești, Secția civilă, prin decizia nr.1900 din 5 iulie 2001, prin care au fost respinse apelul și respectiv recursul declarat de revizuientul Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova. Împotriva hotărârilor pronunțate în cererea de revizuire procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art.330 pct.2 teza a II-a C.proc.civ., solicitând casarea acestora, admiterea cererii de revizuire – cu motivarea că actele noi invocate întrunesc cerințele impuse de art.322 pct.5 C.proc.civ.

– și respingerea acțiunii în revendicare introdusă de reclamanta R.I.M.A.având în vedere că, potrivit acelorași înscrisuri, care nu au putut și înfățișate la judecarea cauzei în fond printr-o împrejurare mai presus de voința părților, imobilul în litigiu nu a fost proprietatea autoarei reclamantei. Recursul în anulare este întemeiat și va fi admis, în sensul și pentru considerentele ce urmează. Pentru a pronunța soluția atacată cu recursul în anulare, instanțele au reținut că înscrisul invocat de revizuient ca act nou, respectiv, certificatul nr.321 din 6 iunie 2000 eliberat de Arhivele Naționale ale României, Direcția Județeană Prahova, nu întrunește cerințele impuse de art.322 pct.5 C.proc.civ., întrucât nu exista la data judecării cauzei în fond fiind emis ulterior pronunțării sentinței supusă revizuirii.

Această soluție este greșită. Potrivit art.322 pct.5 teza I C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. În sensul textului citat, pentru ca înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire, existente la data judecării fondului cauzei dar neînfățișate instanței pentru motivele precizate, să fie „înscrisuri doveditoare”, este necesar ca ele să fi putut duce la altă soluție decât cea pronunțată, dacă ar fi fost cunoscute de instanță, întrucât atestă o altă situație de fapt decât aceea cuprinsă în actele anterioare care au fost analizate cu ocazia judecării în fond.

În cauză, condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire în temeiul art.322 pct.5 C.proc.civ. sunt întrunite, întrucât, deși a fost emis ulterior pronunțării sentinței supusă revizuirii, certificatul nr.321 din 6 iunie 2000 al Arhivelor Naționale ale României, Direcția Județeană Prahova atestă o situație diferită de aceea avută în vedere de instanța fondului, situație confirmată de înscrisuri existente la data judecării, respectiv Referatul „Secret” din 31 decembrie 1958 al Comitetului Executiv al Sfatului popular al orașului Breaza și procesul-verbal al aceleiași autorități încheiat la 30 iunie 1959 și care nu au putut fi prezentate instanței dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, întrucât privesc un alt proprietar al imobilului decât autoarea reclamantei.

Astfel fiind, soluția de respingere a cererii de revizuire pronunțată de instanțe este vădit greșită impunându-se casarea hotărârilor atacate cu recursul în anulare și reluarea judecății fondului cauzei, pe baza, atât a dovezilor prezentate de reclamanta R.I.M.A. cât și a noilor înscrisuri, în vederea stabilirii identității imobilului situat în str.V.I.Lenin nr.69, naționalizat de la P.A.cu cel din str.Libertății nr.81, revendicat de reclamantă și a adevăratului proprietar al acestuia. Față de cele ce preced, recursul în anulare fiind întemeiat, va fi admis și, în baza art.312(4), art.313 și art.330 3 C.proc.civ., vor fi casate hotărârile atacate și trimisă cauza la instanța de fond, pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1900 din 5 iulie 2001 a Curții de Apel Ploiești – Secția civilă. Casează decizia recurată, decizia nr.348 din 1 martie 2001 a Tribunalului Prahova – Secția civilă precum și sentința civilă nr.3132 din 5 noiembrie 2000 a Judecătoriei Câmpina. Admite cererea de revizuire formulată de Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova împotriva sentinței civile nr.3154 din 17 iunie 1994 a Judecătoriei Câmpina, pe care o anulează și trimite cauza la aceeași judecătorie pentru rejudecarea acțiunii în revendicare promovată de reclamanta R.I.M.A.. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2003.