ÎCCJ, decizie (scj.ro #82090)

Mandat. Decesul titularului Cabinetului individual de avocatură. Nulitatea comunicării dispoziției. Repunere în termen. Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Mandat. Decesul titularului Cabinetului individual de avocatură. Nulitatea comunicării dispoziției. Repunere în termen. Index alfabetic : Drept procesual civil. - Mandat. - Decesul reprezentantului. - Repunere in termen Legea 10/2001, art . 24 alin .(7) Comunicarea efectuată la adresa Cabinetului Individual de Avocatură , după decesul unicului avocat al C.I.A ., este lovită de nulitate. Astfel , data de la care curge termenul prevăzut de art . 24 alin. (7) din Legea 10/2001 este aceea de la care noul reprezentant al persoanelor îndreptățite a luat cunoștință de modul în care a fost soluționată notificarea.

Î.C.C.J . , Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 1270 din 3 februarie 2006 Reclamanții L.G . și D.D . au chemat în judecată Primarul comunei Bocsig solicitând repunerea în termenul de depunere a actelor doveditoare prevăzute de Legea nr.10/2001 și anularea dispoziției nr.162 din 21 august 2003 prin care li s-a respins notificarea formulată în temeiul acestei legi.

În motivarea contestației reclamanții au arătat că au formulat notificarea prin reprezentatul lor avocat K.V . care a depus-o prin intermediul executorului judecătoresc . În luna aprilie 2003 avocatul a decedat, iar în urma demersurilor făcute au primit adresa nr.906 din 13 aprilie 2004 prin care li s-a comunicat că notificarea lor a fost respinsă prin dispoziția nr.162 din 21 august 2003 care a fost comunicată avocatului la data de 1 septembrie 2003. Reclamanții au susținut că întrucât nu au avut cunoștință de aceste împrejurări, data de 13 aprilie 2004 este data de la care curge termenul pentru depunerea actelor justificative.

Prin sentința nr.136 din 22 februarie 2005 Tribunalul Arad , secția civilă, a respins ca tardivă acțiunea formulată de reclamanți, cu motivarea că aceasta nu a fost introdusă în termenul prevăzut de art.24 alin.7 din Legea nr.10/2001, neputând fi reținută susținerea că această comunicare ar fi lovită de nulitate absolută atâta vreme cât s-a făcut la biroul de avocați, ori în această situație comunicarea a fost preluată de ceilalți membri ai biroului, avocatul titular neavând un cabinet individual. Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat apel susținând, in esența, că, data de la care curge termenul de a ataca dispoziția este cea de 13 aprilie 2004 când adresa a sosit la noul lor reprezentant - avocat, iar pe de altă parte, avocatul decedat era singurul titular al biroului de avocați K. & K., depunând în acest sens adresa Baroului de avocați Bihor.

Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr.1560 din 29 iunie 2005 a respins apelul ca nefondat , motivând că nu poate fi considerată ca lovită de nulitate absolută comunicarea făcută la biroul de avocați chiar dacă avocatul împuternicit a decedat în luna aprilie 2003, întrucât reclamanții aveau obligația să depună diligențe cu privire la modul de soluționare a notificării și a ataca dispoziția în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recurs, sustinând că pe parcursul procesului li s-a solicitat doar să facă dovada decesului avocatului; au mai susținut de asemeni că avocatul K. V. avea cabinet individual, nemaifiind alt titular al cabinetului Recursul este fondat . Instanțele nu au analizat temeinic susținerea reclamanților referitoare la nulitatea comunicării dispoziției față de împrejurarea că avocatul acestora decedase, fapt despre care au luat la cunoștință doar în urma demersurilor făcute personal la Primăria comunei Bocsig . Reclamanții sunt domiciliați în Germania și au ales ca interesele invocate prin notificarea înregistrată sub nr.861 din 19 noiembrie 2001 să le fie reprezentate de avocat K. V. Dispoziția nr.162 din 21 august 2003 prin care s-a respins notificarea a fost comunicată Biroului de avocați K.& K. la data de 1 septembrie 2003, însă, anterior acestei date, respectiv în luna aprilie 2003 avocatul K. a decedat.

Reținerea instanțelor că, în această situație comunicarea, a fost preluată de ceilalți membri ai biroului nu a fost susținută de probele administrate în cauză, reclamanții depunând în apel hotărârea nr.3 din 6 noiembrie 1995 a Baroului Bihor, prin care s-a luat act de cererea avocatului K. V. „pentru înființarea cabinetului avocațial individual, deservit de domnia sa”. Astfel, comunicarea efectuată la adresa acestui cabinet avocațial individual, după decesul singurului avocat care îl deservea, este lovită de nulitate.

Înalta Curte a constatat că instanțele anterioare au reținut în mod eronat că acțiunea reclamanților a fost tardiv introdusă, data de la care curge termenul prevăzut de art.24 alin.7 din Legea nr.10/2001 fiind cea de 13 aprilie 2004 când noul reprezentant al reclamanților a luat cunoștință de modul de soluționare a notificării, și nu cea de 1 septembrie 2003. Fata de aceste considerente, Înalta Curte a admis recursul, a casat hotărârile pronunțate în cauză și a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță, pentru a se proceda la soluționarea cauzei pe fond.