ÎCCJ, decizie (scj.ro #82090)

Mandat. Decesul titularului Cabinetului individual de avocatură.

Nulitatea comunicării dispoziției. Repunere în termen.

Cuprins

pe materii

:  Drept procesual civil. Mandat. Decesul

titularului Cabinetului individual de avocatură. Nulitatea comunicării dispoziției.

Repunere în termen.

Index

alfabetic

:  Drept procesual civil.

-  Mandat.

- Decesul reprezentantului.

- Repunere in termen

Legea 10/2001,

art

. 24 alin .(7)

Comunicarea efectuată la adresa Cabinetului Individual de

Avocatură , după decesul unicului avocat al

C.I.A

.,

este lovită de nulitate. Astfel , data de la care curge termenul prevăzut de

art

. 24 alin. (7) din Legea 10/2001  este aceea

de la care noul reprezentant al persoanelor îndreptățite a luat cunoștință de

modul în  care a fost soluționată notificarea.

Î.C.C.J

. , Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

. 1270 din 3 februarie 2006

Reclamanții

L.G

. și

D.D

. au chemat în judecată Primarul comunei

Bocsig

solicitând repunerea în termenul de depunere a

actelor doveditoare prevăzute de Legea nr.10/2001 și anularea dispoziției

nr.162 din 21 august 2003 prin care li s-a respins notificarea formulată în

temeiul acestei legi.

În motivarea contestației reclamanții au arătat că au formulat notificarea

prin reprezentatul lor avocat

K.V

. care a depus-o

prin intermediul executorului judecătoresc . În luna aprilie 2003 avocatul a

decedat, iar în urma demersurilor făcute au primit adresa nr.906 din 13 aprilie

2004 prin care li s-a comunicat că notificarea lor a fost respinsă prin

dispoziția nr.162 din 21 august 2003 care a fost comunicată avocatului la data

de 1 septembrie 2003. Reclamanții au susținut că întrucât nu au avut cunoștință

de aceste împrejurări, data de 13 aprilie 2004 este data de la care curge

termenul pentru depunerea actelor justificative.

Prin sentința nr.136 din 22 februarie 2005 Tribunalul

Arad

, secția civilă,  a respins ca tardivă acțiunea

formulată de reclamanți, cu motivarea că aceasta nu a fost introdusă în

termenul prevăzut de art.24 alin.7 din Legea nr.10/2001,

neputând

fi reținută susținerea că această comunicare ar fi lovită de nulitate absolută

atâta vreme cât s-a făcut la biroul de avocați, ori  în această situație

comunicarea a fost preluată de ceilalți membri ai biroului, avocatul titular

neavând

un cabinet individual.

Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat apel

susținând, in esența,  că, data de la care curge termenul de a ataca

dispoziția este cea de 13 aprilie 2004 când adresa a sosit la noul lor

reprezentant - avocat,  iar pe de altă parte, avocatul decedat era

singurul titular al biroului de avocați K. & K., depunând în acest sens

adresa Baroului de avocați Bihor.

Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr.1560 din 29 iunie

2005  a respins apelul ca

nefondat

, motivând

că  nu poate fi considerată ca lovită de nulitate absolută comunicarea

făcută la biroul de avocați chiar dacă avocatul împuternicit a decedat în luna

aprilie 2003, întrucât reclamanții aveau obligația să depună diligențe cu

privire la modul de soluționare a notificării și a ataca dispoziția în termen

de 30 de zile de la data comunicării.

Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recurs,

sustinând

că pe parcursul procesului li s-a solicitat

doar să facă dovada decesului avocatului; au mai susținut de asemeni că

avocatul K. V. avea cabinet individual,

nemaifiind

alt titular al cabinetului

Recursul este fondat .

Instanțele nu au analizat temeinic susținerea reclamanților

referitoare la nulitatea comunicării dispoziției față de împrejurarea că

avocatul acestora decedase, fapt despre care au luat la cunoștință doar în urma

demersurilor făcute personal la Primăria comunei

Bocsig

.

Reclamanții sunt domiciliați în

Germania

și au ales ca interesele invocate prin notificarea înregistrată sub nr.861 din

19 noiembrie 2001 să le fie reprezentate de avocat K. V.

Dispoziția nr.162 din 21 august 2003 prin care s-a respins

notificarea a fost comunicată Biroului de avocați K.& K. la data de 1 septembrie

2003, însă, anterior acestei date, respectiv în luna aprilie 2003 avocatul K. a

decedat.

Reținerea instanțelor că, în această situație comunicarea, a

fost preluată de ceilalți membri ai biroului nu a fost susținută de probele

administrate în cauză,  reclamanții  depunând  în apel

hotărârea nr.3 din 6 noiembrie 1995 a Baroului Bihor, prin care s-a luat act de

cererea avocatului   K. V. „pentru înființarea cabinetului avocațial

individual, deservit de domnia sa”.

Astfel, comunicarea efectuată la adresa acestui cabinet

avocațial individual, după decesul singurului avocat care îl deservea, este

lovită de nulitate.

Înalta Curte a constatat că instanțele anterioare au reținut în

mod eronat că acțiunea reclamanților a fost tardiv introdusă, data de la care

curge termenul prevăzut de art.24 alin.7 din Legea nr.10/2001 fiind cea de 13

aprilie 2004 când noul reprezentant al reclamanților a luat cunoștință de modul

de soluționare a notificării, și nu cea de 1 septembrie 2003.

Fata de aceste considerente, Înalta Curte a admis recursul, a

casat hotărârile pronunțate în cauză și a trimis cauza spre

rejudecare

în primă instanță, pentru a se proceda la soluționarea cauzei pe fond.