ÎCCJ, decizie (scj.ro #82100)

Contestație împotriva deciziei/dispoziție primarului de a respinge notificarea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. Contract de mandat. Revocarea mandatului. Neînștiințarea fostului mandatar de revocarea mandatului . Cuprins pe materii . Drept civil. Contracte. Contract de mandat. Moduri de încetare a mandatului. Index alfabetic . Drept civil. - Contract de mandat. - Revocarea mandatului. - Neînștiințarea fostului mandatar de revocarea mandatului. C.civ. art. 1553-1555 Conform art.1553 Cod civil român, mandatarul poate revoca mandatul, dar potrivit art.1554, revocarea mandatului, notificată numai mandatarului, nu se poate opune unei terțe persoane care, necunoscând revocarea, a contractat cu mandatarul de bună-credință.

De asemenea, potrivit art.1555 Cod civil, numirea unui nou mandatar pentru aceeași afacere cuprinde în sine revocarea mandatului dat celui dintâi, din ziua în care i s-a notificat. Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2148 din 27 februarie 2006. Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Maramureș la 2 decembrie 2004, K.Z., prin mandatar F.A., a formulat plângere împotriva dispoziție nr.165 din 13 august 2003 prin care primarul comunei Bocicoiu Mare i-a respins notificarea nr.58 din 22 februarie 2002 prin care solicitase, prin mandatar G.J., restituirea în natură sau despăgubiri pentru imobilul din satul Tisa, ce a aparținut bunicului său matern S.Z. Tribunalul Maramureș, după ce a dispus atașarea dosarului întocmit la Primăria Bocicoiu Mare și a administrat proba cu înscrisuri, a pronunțat sentința civilă nr.353 din 3 iunie 2005, prin care a respins acțiunea ca tardiv formulată.

A reținut instanța că excepția ridicată de pârât sub acest aspect este întemeiată, întrucât plângerea s-a formulat cu depășirea termenului prevăzut de lege, care curge de la comunicarea dispoziției nr.165/2003 către împuternicitul său de la acea dată, G.J., la 15 august 2003, dovedită cu înscrisul de la fila 24 verso din dosarul Primăriei. Apelul declarat de reclamantă, prin avocat, a fost respins prin decizia civilă nr.776 din 21 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj. A reținut instanța de apel că în mod corect termenul de 30 de zile prevăzut de art.24 alin. (7) din Legea nr.10/2001 s-a calculat de la data comunicării dispoziției către mandatarul reclamantei, faptul că aceasta a solicitat la 5 noiembrie 2004 recomunicarea către un alt mandatar a dispoziției, nefiind de natură a determina repunerea în termen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal reclamanta, a declarat recurs, susținând că, întrucât adresa sa din Ungaria a fost incomplet înscrisă pe plic, dispoziția nu i-a fost comunicată, fiind returnată expeditorului. Ca atare, abia de la 5 noiembrie 2004 - când a fost comunicată dispoziția noului mandatar, începe să curgă termenul de 30 de zile, astfel că greșit plângerea a fost respinsă ca tardivă. Prin întâmpinare, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând înscrisuri în copie. Recursul nu este fondat.. Art.24 alin.7 din Legea nr.10/2001 prevede că decizia emisă de unitatea deținătoare poate fi atacată în justiție în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.

În lipsa altor dispoziții în legea specială, vor primi aplicare dispozițiile din legea generală – Codul de procedură civilă, respectiv Codul civil. Astfel, în cauză, astfel cum rezultă din dosarul atașat, executorul judecătoresc C.G. din Sighetu Marmației a comunicat la 19 februarie 2002 Primăriei Bocicoiu Mare, notificarea adresată de K.Z., domiciliată în Budapesta, Ungaria, reprezentată prin mandatarul G.J., pentru despăgubiri bănești sau restituire în natură a tuturor imobilelor familiei M.F., S.Z. de pe teritoriul Maramureșului Istoric, în rândul cărora figurează teren și construcții (case) locuințe, fabrică de cărămizi, ateliere, clădiri gospodărești. Notificarea a fost însoțită de procura întocmită în fața notarului din Budapesta la 5 iulie 2001 prin care reclamanta l-a împuternicit pe G.J.

din Sighetu Marmației, să facă demersuri în cauzele ei de revendicare a imobilelor, să o reprezinte în fața autorităților, să înainteze în numele său cereri. Primăria, față de caracterul lacunar al notificării, a început o corespondență cu mandatarul reclamantei, precum și cu aceasta, la adresa pe care o indicase în notificare. Prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, din 15 august 2003 s-a comunicat mandatarului G.J. dispoziția de respingere a notificării. În dosarul Comisiei pentru aplicarea Legii nr.10/2001 există o cerere semnată de F.A., ca mandatar al reclamantei, conform împuternicirii nr.231 din 2 august 2004, prin care se cere comunicarea către el a dispoziției nr.165 din 13 august 2003 prin care a fost „respinsă Notificarea înregistrată sub nr.58 din 22 februarie 2002, întrucât această dispoziție a fost returnată nefiind menționate pe adresa de expediere sectorul în care locuiesc”.

Cererea conține menținerea olografă a acestui mandatar căruia i s-a comunicat la 12 noiembrie 2004 dispoziția. Pretinde recurenta că numai de atunci se calculează termenul de 30 de zile în care dispoziția poate fi atacată. Susținerea nu poate fi primită, pentru următoarele considerente. Conform art.1553 Cod civil român, mandatarul poate revoca mandatul, dar potrivit art.1554, revocarea mandatului, notificată numai mandatarului, nu se poate opune unei terțe persoane care, necunoscând revocarea, a contractat cu mandatarul de bună-credință. În speță, G.J., persoana căreia sub semnătură i s-a comunicat dispoziția nr.165 din 13 august 2003 emisă de Primar, a depus o procură valabilă emanând de la reclamantă, din care rezultă că a fost împuternicit la 5 iulie 2001 să se ocupe de procedurile vizând restituirea imobilelor familiei reclamantei.

Procura din dosarul Comisiei nu este cu termen. Reclamanta a desemnat, la 2 august 2004, un alt mandatar, F.A., să o reprezinte în fața Comisiilor și a instanțelor, să vândă cui va crede de cuviință și, la ce preț avantajos va putea, imobilele ce vor fi astfel dobândite. Conform art.1555 Cod civil, numirea unui nou mandatar pentru aceeași afacere cuprinde în sine revocarea mandatului dat celui dintâi, din ziua în care i s-a notificat. Cum pe parcursul judecății cauzei nu s-a susținut niciodată și nici nu s-a dovedit că primul mandatar-G.J. ar fi fost notificat cu privire la revocarea mandatului încredințat de reclamantă în iulie 2001, înseamnă că în mod valabil s-a făcut comunicarea dispoziției la 15 august 2003 în mâna acestuia, cu consecința curgerii termenului de a o ataca de la această dată.

Acțiunea fiind formulată abia la 2 decembrie 2004, corect ea a fost respinsă ca tardivă de către instanța de fond, soluție legal menținută în apel. Pentru aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat.