ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 766/2006

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra

cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș la

28 iulie 2004 L.S. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul comunei Băsești,

anularea Dispoziției nr. 143 din 24 iunie 2004 emisă de primar, și obligarea

acestuia la restituirea în natură a imobilelor proprietatea contestatoarei.

În motivarea cererii s-a arătat că Dispoziția nr. 143 din 24

iunie 2004 este nelegală deoarece notificările depuse de contestatoare au fost

tratate superficial, în bloc, terenurile și construcțiile fiindu-i preluate

acesteia în mod nelegal.

La 20 octombrie 2004, contestatoarea și-a precizat cererea

arătând că solicită, în principal, anularea dispoziției primarului și

trimiterea întregii documentații Comisiei locale de aplicare a Legii nr.

10/2001, pentru a se pronunța asupra fiecărei notificări în parte; în

subsidiar, a solicitat anularea dispoziției și restituirea în natură sau prin

echivalent a imobilelor menționate în notificări.

Prin sentința civilă nr. 119 din 25 februarie 2005,

Tribunalul Maramureș, secția civilă, a respins contestația.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că terenurile

agricole și pădurea solicitate de contestatoare au regimul juridic reglementat

prin legile fondului funciar, motiv pentru care nu intră sub incidența Legii

nr. 10/2001.

În privința casei cu curtea și grădina aferentă, înscrisă în

C.F. Top 115, în suprafață de 730 mp, cerută prin notificarea nr. 414/2001,

contestatoarea nu a făcut nici un fel de precizare privind locul situării imobilului,

în folosința cui se găsea a data la care a fost preluată de Statul român și în

folosința cui se găsește în prezent. Or, potrivit Normelor Metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001, sarcina probei proprietății și a deținerii legale

a acesteia la momentul deposedării abuzive, revenea reclamantei.

Apelul declarat de contestatoare împotriva acestei sentințe

a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 507 A din 5 mai 2005 a

Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie.

În considerentele deciziei sale, instanța de apel a preluat,

practic, motivarea din hotărârea primei instanțe, concluzionând în sensul

netemeiniciei căii de atac.

Împotriva hotărârii date în apel contestatoarea a declarat

recurs, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica

privind următoarele aspecte:

Greșit s-a reținut că terenurile vizate de contestatoare și

soluționate doar parțial prin decizia atacată, au format obiectul legilor

fondului funciar.

Nu există identitate între aceste terenuri și cele pe care

se susține că ar exista emise titluri de proprietate în favoarea unor terțe

persoane. O asemenea identitate nu se putea stabili decât prin efectuarea unei

expertize, probă care nu a fost administrată în cauză.

Instanța a omis faptul că reclamanta nu putea uza de

prevederile legilor fondului funciar pentru că la momentul cooperativizării,

aceasta nu mai era în România și nu mai era cetățean român. Restituirea

imobilelor care formează obiectul Legii nr. 10/2001 nu este condiționată de

cetățenia română a solicitantului.

Un alt aspect pe care nu l-au avut în vedere instanțele este

acela că reclamanta a solicitat restituirea în natură iar dacă acest lucru nu

mai este cu putință, acordarea de despăgubiri.

Greșit s-a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada

dreptului de proprietate asupra imobilelor solicitate, pentru că din cărțile

funciare la care a făcut referire rezultă aceste aspecte.

Prin dispoziția atacată, primarul s-a pronunțat de două ori

asupra notificării nr. 423/N/2001 și asupra notificării nr. 410/N/2001, pe care

contestatoarea nu a făcut-o. În schimb, nu s-a pronunțat asupra notificărilor

416/N/2001, 419/N/2001, 425/N/2001 și 429/N/2001.

Analizând decizia instanței de apel, în limita criticilor

formulate prin motivele de recurs și în raport de probele administrate înaintea

instanțelor de fond, Curtea a reținut următoarele:

Prin notificările înregistrate la Primăria comunei Băsești

sub nr. 413-430/N/2001, L.S. a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea

în natură a mai multor suprafețe de teren, pădure, casă de locuit și anexe

gospodărești situate în satul Stremț, comuna Băsești, județ Maramureș.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră

sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților

la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror

regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și

celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.

18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

De vreme ce prin notificări s-au solicitat măsuri

reparatorii pentru terenuri arabile, fâneață și pădure, în mod corect

instanțele de fond au apreciat că în cauză sunt incidente prevederile

susmenționate din Legea nr. 10/2001. Împrejurarea că nu s-ar fi făcut o

expertiză pentru a se stabili locul situării acestor imobile nu poate constitui

un motiv de critică în etapa recursului, în care se verifică numai legalitatea,

nu și netemeinicia hotărârii atacate. Or, critica privitoare la neadministrarea

unei probe privește netemeinicia. Pe de altă parte, din copiile cărților

funciare atașate notificărilor nu a rezultat preluarea imobilelor de către

stat.

În aceste condiții, faptul că pentru terenurile solicitate

ar fi fost emise titluri de proprietate pe numele altor persoane, este lipsită

de relevanță, câtă vreme în cadrul procedural stabilit prin contestația

formulată, stabilirea de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, regimul

juridic actual al acestor imobile nu poate fi cercetat în cauza de față.

În egală măsură, pentru acest motiv nu poate fi primită nici

critica privitoare la lipsa de relevanță a cetățeniei contestatoarei care a

învestit instanța cu cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru imobile

ce nu cad sub incidența Legii nr. 10/2001.

Recursul este însă întemeiat în partea privitoare la

nepronunțarea instanțelor de fond asupra criticii în legătură cu neanalizarea

de către comisia locală a unor notificări.

Astfel, la 20 octombrie 2004 contestatoarea și-a precizat

cererea introductivă, aducând înaintea instanței și problema necercetării de

către comisia locală a patru dintre cele 18 notificări depuse la primărie.

Faptul că în considerentele sentinței sunt enumerate toate

notificările sub motivarea că regimul juridic al terenurilor pe care acestea le

vizează este cel prevăzut de art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu poate fi

considerat drept o analiză a criticii formulate, câtă vreme notificările nr.

416 și 429 vizează o livadă în suprafață de 3687 mp situată în intravilanul

localității Stremuț, comuna Băsești.

La rândul său, instanța de apel nu a fost preocupată de

cercetarea motivului de apel privitor la omisiunea soluționării acestor

notificări. De altfel, de vreme ce motivarea instanței superioare de fond se

limitează la reluarea considerentelor sentinței, fără să răspundă motivelor de

apel, Curtea a apreciat, din oficiu, față de caracterul imperativ al normelor

înscrise în art. 261 C. proc. civ., că decizia nu este motivată, ceea ce atrage

nulitatea acesteia pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În limitele devoluțiunii stabilite de contestatoare,

instanțele de fond trebuiau să impună administrarea de dovezi din care să

rezulte dacă și imobilului menționat în cele două notificări i-ar fi aplicabile

prevederile Legii nr. 18/1991.

Incidența prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 este

lipsită de suport probator pentru notificările nr. 416 și 429/N/2001, ceea ce

constituie aplicarea greșită a legii materiale de referință.

Față de cele ce preced, critica formulată întrunește

cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul va fi admis

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Întrucât nici una dintre instanțe nu a cercetat fondul

notificărilor, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. se impune casarea

deciziei recurate, admiterea apelului contestatoarei și, în temeiul art. 297 C.

proc. civ., desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecarea

fondului celor două notificări la același tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta L.S. împotriva

deciziei civile nr. 507 A din 5 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie și în

consecință:

Casează decizia susmenționată.

Admite apelul declarat de L.S. împotriva sentinței civile

nr. 119 din 25 februarie 2005 a Tribunalului Maramureș, secția civilă.

Desființează sentința și trimite cauza pentru rejudecarea

fondului la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2006.