ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8430/2006

Asupra recursului civil de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 287 din 6 mai 2005,

Tribunalul Maramureș a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul T.V.

împotriva pârâtei SC P. SA Baia Mare și în consecință pârâta a fost obligată să

emită decizie motivată pentru soluționarea notificării întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001, și la plata cheltuielilor de judecată în sumă

de 1.700.000 lei.

A fost

respinsă cererea reclamantelor B.I. și T.A. împotriva aceleiași pârâte.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-a reținut în esență că reclamanții au solicitat în principal

obligarea pârâtei SC P. SA Baia Mare la emiterea deciziei pentru soluționarea

notificării privind restituirea imobilului casă și teren în suprafață de 16731

mp, înscris în C.F. 616 Măgherăuș

.

Prin notificarea nr.

64/N din 29 iunie 2001, reclamantul T.V., în calitate de moștenitor legal al

părinților săi decedați a cerut restituirea în natură a imobilelor indicate mai

sus.

Prin

adresele nr. 704 din 16 august 2001,1231 din 26 august 2003,1316

din 9 februarie 2004 și 120 din 3 februarie

2005, pârâta a comunicat reclamantului că pretențiile solicitate prin

notificare sunt neîntemeiate, reținându-se că, răspunsul dat prin ultima adresă

nu echivalează cu o dispoziție de respingere a notificării în sensul art. 23

din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care s-a reținut că nu poate fi examinată

și anulată în sensul celor solicitate.

Constatând însă că, o

parte din imobilul din litigiu a făcut obiectul exproprierii, iar conform art.

II din Legea nr. 10/2001, imobilele expropriate fac obiectul aplicării acestei

legii și că pârâta în calitate de persoană deținătoare nu a emis dispoziție

motivată, s-a ajuns la soluția deja arătată, având în vedere disp. art. 23

alin. (l) și art. 24 alin. (89 din aceeași lege.

Deoarece

reclamantele B.I. și T.A. nu au formulat notificare, acțiunea lor a fost

reținută ca inadmisibilă.

Curtea de Apel Cluj,

secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin

decizia nr. 827/A din 2 noiembrie 2005 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC

P. SA Baia Mare împotriva sentinței civile nr. 287 din 6 mai 2005, a

Tribunalului Maramureș și a obligat apelantul să plătească intimatului T.V. 300

RON cheltuieli de judecată în recurs.

Instanța de apel a

reținut că regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie

1945-22 decembrie 1989 este definit prin disp. art. 2 ale Legii nr. 10/2001.

Trecerea în

proprietatea statului a unui imobil prin „expropriere" sau „schimb de

teren", se încadrează în categoria generală prevăzută la art. 2 lit. g)

din Legea nr. 10/2001, respectiv aceea a oricăror „alte imobile preluate de

stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (l) din Legea

nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu

modificările și completările ulterioare".

Prin urmare,

dacă legea prevede că sunt supuse măsurilor reparatorii și imobilele preluate

cu titlu valabil, susținerea apelantei că imobilul reclamantului format din

casă de locuit expropriată și teren nu-i este aplicabilă procedura

administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, este greșită.

S-a mai reținut că

pârâta este deținătoarea bunului imobil și conform prevederilor art. 23 alin.

(l) din Legea nr. 10/2001, avea obligația ca în termen de 60 de zile de la data

înregistrării notificării să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra

cererii de restituire în natură.

Modul în care trebuie

răspuns la notificare, cât și termenul în care deținătorul trebuia să răspundă

au caracter imperativ.

Prin faptul că pârâta

nu a examinat și soluționat notificarea o perioadă mai mare de 4 ani a

îndreptățit pe reclamant să se adreseze justiției, care a soluționat cererea sa

în sensul celor arătate.

Cu privire la critica

privind depășirea limitelor investirii instanței s-a reținut că în această fază

a procesului în care instanța nu a judecat fondul nu putea decât să soluționeze

cauza în raport cu disp. art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei

ultime hotărâri a declarat recurs pârâta SC P. SA Baia Mare care, a invocat

motivele prev. de art. 304 pct. 3, 8 și 9 C. proc. civ.

Arată

recurentul că, hotărârea recurată s-a dat cu încălcarea competenței altei

instanțe, respectiv, a instanței de contencios administrativ deoarece, deține

terenul în litigiu în baza certificatului de atestare a dreptului de

proprietate seria M07, nr. 2931, emis de către Ministerul Agriculturii,

Pădurilor, Apelor și Mediului, act administrativ ce nu poate fi cenzurat decât

de către instanța de contencios administrativ, pe baza Legii nr. 554/2004,

Se mai arată

că instanța interpretând actul juridic dedus judecății, a schimbat înțelesul

vădit neîndoielnic al acesteia.

Mai arată recurentul

că, în cauză sunt incidente prevederile art. 8 alin. (l) din Legea nr. 10/2001,

terenul fiind situat în extravilanul localității la data preluării abuzive și

că a solicitat anterior reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul

Legii nr. 18/1991.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Susținerile

recurentei pârâte cu privire la necompetența materială a Curții de Apel de a

judeca apelul sunt nefondate, deoarece acțiunea promovată se întemeiază pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Intimatul reclamant

nu a atacat certificatul de atestare al dreptului de proprietate emis de către Ministerul

Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, pentru terenul deținut de

recurent, și deci nu sunt incidente dispozițiile art. 3 pct. l C. proc. civ.,

critica întemeiată pe disp. art. 304 pct.3 C. proc. civ., fiind nefondată.

Referitor la susținerea

că cererea reclamantului nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001,

este de asemenea, nefondată.

Reclamantul a

notificat recurenta pârâtă cu privire la restituirea imobilului și aceasta ca

unitate deținătoare era obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție

motivată asupra cererii.

Chiar dacă

apelanta ar fi apreciat că imobilele în litigiu solicitate prin notificare, nu

fac obiectul Legii nr. 10/2001, exista în sarcina sa obligația de a emite

decizia motivată.

într-adevăr,

reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o parte din

teren în baza Legii nr. 18/1991, dar pentru 3000 mp. nu s-a emis un titlu de

proprietate, motivat de faptul că a făcut obiectul exproprierii, astfel că

redobândirea lui se poate realiza numai în temeiul Legii nr. 10/2001.

Reclamantul a

dobândit prin moștenire legală terenul în suprafață de 16.731 mp, suprafață pe

care se află o casă de locuit.

în anul 1973, a fost

obligat să semneze un act de schimb cu Stațiunea Pomicolă Baia Mare, obiectul

schimbului făcându-1 terenul de 16.731 mp, înscris în C.F. 6161 Măgherăuș nr.

top 353, tot cu un teren în aceeași suprafață, înscris în C.F. 979 Măgherăuș,

nr.top A 1043, pe care nu 1-a folosit niciodată.

În anul 1991,

proprietarii anteriori anului 1962, ai terenului pe care scriptic l-au primit

reclamanții în schimbul terenului expropriat au solicitat și li s-a

reconstituit dreptul de proprietate pentru acest teren.

Și reclamanții au

solicitat terenul în baza Legii nr. 18/1991,, dar li s-a reconstituit dreptul

numai pentru 13.364 mp, restul de 3000 mp aflându-se în proprietatea pârâtului,

nefiind niciodată cooperativizat, așa cum rezultă din adresa nr. 554 din 9

octombrie 1967 a Cooperativei Agricole de Producție Tăuții Măgherăuș.

Prin Decretul

Prezidențial nr. 249/1981, scriptic s-a expropriat de la reclamanți suprafața

de 100 mp teren și faptic 3000 mp teren.

Întrucât o parte din

imobilul din litigiu a făcut obiectul exproprierii, așa cum rezultă din

dispozițiile art. II, cererea reclamanților nu poate urma decât procedura prev.

de Legea nr. 10/2001, nefiind incidente disp. art. 8 din aceeași lege.

Prin urmare,

corect prin hotărârea atacată s-a păstrat soluția pronunțată de către instanța

de fond, prin aplicarea disp. art. 23 alin. (l) și art. 24 alin. (8) din Legea

nr. 10/2001, obligând pârâta să emită decizie motivată privind soluționarea

notificării.

Pentru considerentele

expuse recursul declarat de pârâta SC P. SA Baia Mare, va fi respins.

Recurenta pârâtă,

care se află în culpă procesuală va fi obligată potrivit disp. art. 274 C.

proc. civ., să plătească intimatului reclamant T.V. 300 RON cheltuieli de

judecată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâta SC P. SA Baia Mare împotriva deciziei nr.

827/A din 2 noiembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie.

Obligă pe

recurentă la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată față de intimatul

T.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 octombrie

2006.