ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8430/2006

Asupra recursului civil de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 287 din 6 mai 2005, Tribunalul Maramureș a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul T.V. împotriva pârâtei SC P. SA Baia Mare și în consecință pârâta a fost obligată să emită decizie motivată pentru soluționarea notificării întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.700.000 lei. A fost respinsă cererea reclamantelor B.I. și T.A. împotriva aceleiași pârâte. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut în esență că reclamanții au solicitat în principal obligarea pârâtei SC P. SA Baia Mare la emiterea deciziei pentru soluționarea notificării privind restituirea imobilului casă și teren în suprafață de 16731 mp, înscris în C.F.

616 Măgherăuș . Prin notificarea nr. 64/N din 29 iunie 2001, reclamantul T.V., în calitate de moștenitor legal al părinților săi decedați a cerut restituirea în natură a imobilelor indicate mai sus. Prin adresele nr. 704 din 16 august 2001,1231 din 26 august 2003,1316 din 9 februarie 2004 și 120 din 3 februarie 2005, pârâta a comunicat reclamantului că pretențiile solicitate prin notificare sunt neîntemeiate, reținându-se că, răspunsul dat prin ultima adresă nu echivalează cu o dispoziție de respingere a notificării în sensul art. 23 din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care s-a reținut că nu poate fi examinată și anulată în sensul celor solicitate. Constatând însă că, o parte din imobilul din litigiu a făcut obiectul exproprierii, iar conform art. II din Legea nr. 10/2001, imobilele expropriate fac obiectul aplicării acestei legii și că pârâta în calitate de persoană deținătoare nu a emis dispoziție motivată, s-a ajuns la soluția deja arătată, având în vedere disp.

art. 23 alin. (l) și art. 24 alin. (89 din aceeași lege. Deoarece reclamantele B.I. și T.A. nu au formulat notificare, acțiunea lor a fost reținută ca inadmisibilă. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 827/A din 2 noiembrie 2005 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC P. SA Baia Mare împotriva sentinței civile nr. 287 din 6 mai 2005, a Tribunalului Maramureș și a obligat apelantul să plătească intimatului T.V. 300 RON cheltuieli de judecată în recurs. Instanța de apel a reținut că regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este definit prin disp. art. 2 ale Legii nr. 10/2001.

Trecerea în proprietatea statului a unui imobil prin „expropriere" sau „schimb de teren", se încadrează în categoria generală prevăzută la art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, respectiv aceea a oricăror „alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (l) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare". Prin urmare, dacă legea prevede că sunt supuse măsurilor reparatorii și imobilele preluate cu titlu valabil, susținerea apelantei că imobilul reclamantului format din casă de locuit expropriată și teren nu-i este aplicabilă procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, este greșită.

S-a mai reținut că pârâta este deținătoarea bunului imobil și conform prevederilor art. 23 alin. (l) din Legea nr. 10/2001, avea obligația ca în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură. Modul în care trebuie răspuns la notificare, cât și termenul în care deținătorul trebuia să răspundă au caracter imperativ. Prin faptul că pârâta nu a examinat și soluționat notificarea o perioadă mai mare de 4 ani a îndreptățit pe reclamant să se adreseze justiției, care a soluționat cererea sa în sensul celor arătate. Cu privire la critica privind depășirea limitelor investirii instanței s-a reținut că în această fază a procesului în care instanța nu a judecat fondul nu putea decât să soluționeze cauza în raport cu disp.

art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta SC P. SA Baia Mare care, a invocat motivele prev. de art. 304 pct. 3, 8 și 9 C. proc. civ. Arată recurentul că, hotărârea recurată s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv, a instanței de contencios administrativ deoarece, deține terenul în litigiu în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07, nr. 2931, emis de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, act administrativ ce nu poate fi cenzurat decât de către instanța de contencios administrativ, pe baza Legii nr. 554/2004, Se mai arată că instanța interpretând actul juridic dedus judecății, a schimbat înțelesul vădit neîndoielnic al acesteia.

Mai arată recurentul că, în cauză sunt incidente prevederile art. 8 alin. (l) din Legea nr. 10/2001, terenul fiind situat în extravilanul localității la data preluării abuzive și că a solicitat anterior reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Susținerile recurentei pârâte cu privire la necompetența materială a Curții de Apel de a judeca apelul sunt nefondate, deoarece acțiunea promovată se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. Intimatul reclamant nu a atacat certificatul de atestare al dreptului de proprietate emis de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, pentru terenul deținut de recurent, și deci nu sunt incidente dispozițiile art. 3 pct. l C. proc.

civ., critica întemeiată pe disp. art. 304 pct.3 C. proc. civ., fiind nefondată. Referitor la susținerea că cererea reclamantului nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001, este de asemenea, nefondată. Reclamantul a notificat recurenta pârâtă cu privire la restituirea imobilului și aceasta ca unitate deținătoare era obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii. Chiar dacă apelanta ar fi apreciat că imobilele în litigiu solicitate prin notificare, nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, exista în sarcina sa obligația de a emite decizia motivată. într-adevăr, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o parte din teren în baza Legii nr. 18/1991, dar pentru 3000 mp.

nu s-a emis un titlu de proprietate, motivat de faptul că a făcut obiectul exproprierii, astfel că redobândirea lui se poate realiza numai în temeiul Legii nr. 10/2001. Reclamantul a dobândit prin moștenire legală terenul în suprafață de 16.731 mp, suprafață pe care se află o casă de locuit. în anul 1973, a fost obligat să semneze un act de schimb cu Stațiunea Pomicolă Baia Mare, obiectul schimbului făcându-1 terenul de 16.731 mp, înscris în C.F. 6161 Măgherăuș nr. top 353, tot cu un teren în aceeași suprafață, înscris în C.F. 979 Măgherăuș, nr.top A 1043, pe care nu 1-a folosit niciodată. În anul 1991, proprietarii anteriori anului 1962, ai terenului pe care scriptic l-au primit reclamanții în schimbul terenului expropriat au solicitat și li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru acest teren.

Și reclamanții au solicitat terenul în baza Legii nr. 18/1991,, dar li s-a reconstituit dreptul numai pentru 13.364 mp, restul de 3000 mp aflându-se în proprietatea pârâtului, nefiind niciodată cooperativizat, așa cum rezultă din adresa nr. 554 din 9 octombrie 1967 a Cooperativei Agricole de Producție Tăuții Măgherăuș. Prin Decretul Prezidențial nr. 249/1981, scriptic s-a expropriat de la reclamanți suprafața de 100 mp teren și faptic 3000 mp teren. Întrucât o parte din imobilul din litigiu a făcut obiectul exproprierii, așa cum rezultă din dispozițiile art. II, cererea reclamanților nu poate urma decât procedura prev. de Legea nr. 10/2001, nefiind incidente disp. art. 8 din aceeași lege. Prin urmare, corect prin hotărârea atacată s-a păstrat soluția pronunțată de către instanța de fond, prin aplicarea disp.

art. 23 alin. (l) și art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, obligând pârâta să emită decizie motivată privind soluționarea notificării. Pentru considerentele expuse recursul declarat de pârâta SC P. SA Baia Mare, va fi respins. Recurenta pârâtă, care se află în culpă procesuală va fi obligată potrivit disp. art. 274 C. proc. civ., să plătească intimatului reclamant T.V. 300 RON cheltuieli de judecată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P. SA Baia Mare împotriva deciziei nr. 827/A din 2 noiembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Obligă pe recurentă la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată față de intimatul T.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi, 23 octombrie 2006.