ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2776/2006

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Primarul municipiului Baia Mare a

emis dispoziția nr. 394 din 1 iulie 2002, prin care, în temeiul Legii nr.

10/2001, a aprobat restituirea în natură către P.F. a imobilelor înscrise în

C.F. Baia Mare nr. topo 853 și 854 compuse din construcție P+1 E situată în

Baia Mare, construcție P situată în Baia Mare, strada M. nr. 3, și teren în

suprafață de 1.766 mp.

Dispoziția a fost adusă la

îndeplinire prin procesul verbal de punere în posesie nr. 3359 din 20 mai 2004

întocmit de S.P. A.P.L.U. din cadrul Consiliul Local al municipiului Baia Mare.

Înscrisurile de mai sus au fost

supuse formalităților de publicitate imobiliară.

Ulterior, Primarul municipiului Baia

Mare a emis dispoziția nr. 4259 din 23 august 2004, prin care a completat dispoziția

anterioară în sensul că „se constată existența pe terenul restituit în natură

în suprafață de 1.766 mp a unor supraedificate constând în extinderi la

imobilul preluat abuziv, suprafață totală utilă de 175,65 mp, conform releveu

plan prezentat, precum și terasă amenajată, realizate în timp de către foștii

deținători SC G. SA și SC I. SRL.”

Prin cererea din 22 septembrie 2004

formulată în contradictoriu cu Primarul municipiului Baia Mare, reclamantul P.F.

a solicitat anularea celei din urmă dispoziții susținând că emitentul ei și-a

depășit atribuțiile, întrucât în mod inadmisibil a modificat un act

administrativ intrat în circuitul civil și a constituit un drept al unor terțe

persoane neavizate de Legea nr. 10/2001, al căror acțiuni în justiție îndreptate

contra primei dispoziții au fost respinse.

Tribunalul Maramureș, secția civilă,

a pronunțat sentința civilă nr. 132 din 4 martie 2005, prin care a admis

cererea reclamantului, a anulat dispoziția nr. 4259 din 23 august 2004 și a

obligat pe emitentul acesteia să plătească reclamantului suma de 10 milioane

lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de Primarul

municipiului Baia Mare a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 655/A

din 10 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie, apelantul fiind obligat la plata

de cheltuieli de judecată către intimatul P.F. în sumă de 10 milioane lei.

Primarul municipiului Baia Mare a

declarat recurs, solicitând, pentru cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

10 C. proc. civ., casarea hotărârilor date în cauză și respingerea acțiunii

reclamantului.

În dezvoltarea recursului se arată

că instanțele au încălcat dispozițiile Legii nr. 10/2001, reținând greșit că

noua dispoziție de completare a primei dispoziții ar fi fost emisă prin

depășirea competențelor primarului special reglementate prin Legea nr. 10/2001

și că eventualele pretenții ale foștilor chiriași din imobilele restituite în

natură pot fi valorificate numai în temeiul art. 49 din Legea nr. 10/2001.

Dimpotrivă, recurentul susține că

și-a îndeplinit întocmai obligațiile ce-i reveneau potrivit legii, iar prin

completarea primei dispoziții nu a adus atingere dreptului de proprietate legal

reconstituit în favoarea lui P.F. și nici raporturilor dintre chiriași și

proprietari vizând eventualele pretenții solicitate în temeiul art. 49 din

lege.

Aceleași susțineri fac și obiectul

cererii de intervenție în interesul recurentului formulată la 19 ianuarie 2006

de către SC E. SRL, succesoare de drept a SC G. SA Baia Mare, precizată la 15

martie 2006, admisă în principiu în ședința publică de astăzi, așa cum rezultă

din practicaua prezentei decizii.

Recursul și cererea de intervenție

sunt nefondate.

Dispozițiile emise de primari având

ca obiect restituirea în natură a imobilelor solicitate în temeiul Legii nr.

10/2001 sunt acte juridice administrative individuale, revocabile în principiu

de către emitent.

Principiul revocabilității actelor

administrative are însă și excepții, între care se află, printre altele, actele

administrative care au generat drepturi subiective garantate de lege prin

stabilitate, precum și cele care au fost realizate material.

În concret, așa cum s-a mai arătat,

dispoziția nr. 394 din 1 iulie 2002 emisă de Primarul municipiului Baia Mare a

fost supusă formalităților de publicitate imobiliară și a fost executată prin

punerea în posesiune, având astfel forța probantă a unui înscris autentic care

face dovada proprietății reclamantului P.F. asupra imobilelor restituite în

natură conform dispozițiilor art. 23 alin. (4) și (5) din Legea nr. 10/2001 în

forma în vigoare la data judecării cauzei de față în primă instanță și în apel.

Constituind, așadar, un titlu de

proprietate (negotium juris) asupra imobilelor retrocedate, iar nu un simplu

instrument probatoriu cu caracter constatator, dispoziția în cauză a conferit

reclamantului drept de proprietate garantat prin art. 44 din Constituție.

În

consecință, primarul emitent nu mai avea competențe legale în a anula, modifica

sau completa restrictiv această dispoziție pe calea unei dispoziții ulterioare,

așa cum corect au statuat instanțele în judecarea pricinii de față.

În raport cu cele ce preced și în

conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul și cererea

de intervenție vor fi respinse ca nefondate.

Căzând astfel în pretențiile deduse

judecății recursului prin primar, Municipiul Baia Mare va fi obligat, potrivit

art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată făcute în recurs de

către P.F. dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate, recursul declarat

de recurentul

primarul municipiului Baia Mare împotriva deciziei nr. 655 A din 10

iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie, precum și cererea de intervenție formulată

în interesul recurentului de mai sus, de către SC E. SRL.

Obligă Municipiul Baia Mare să plătească

intimatului P.F. suma de 3.473,20 RON cu titlul de cheltuieli de judecată, în

recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2006.