ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2776/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Primarul municipiului Baia Mare a emis dispoziția nr. 394 din 1 iulie 2002, prin care, în temeiul Legii nr. 10/2001, a aprobat restituirea în natură către P.F. a imobilelor înscrise în C.F. Baia Mare nr. topo 853 și 854 compuse din construcție P+1 E situată în Baia Mare, construcție P situată în Baia Mare, strada M. nr. 3, și teren în suprafață de 1.766 mp. Dispoziția a fost adusă la îndeplinire prin procesul verbal de punere în posesie nr. 3359 din 20 mai 2004 întocmit de S.P. A.P.L.U. din cadrul Consiliul Local al municipiului Baia Mare. Înscrisurile de mai sus au fost supuse formalităților de publicitate imobiliară.

Ulterior, Primarul municipiului Baia Mare a emis dispoziția nr. 4259 din 23 august 2004, prin care a completat dispoziția anterioară în sensul că „se constată existența pe terenul restituit în natură în suprafață de 1.766 mp a unor supraedificate constând în extinderi la imobilul preluat abuziv, suprafață totală utilă de 175,65 mp, conform releveu plan prezentat, precum și terasă amenajată, realizate în timp de către foștii deținători SC G. SA și SC I. SRL.” Prin cererea din 22 septembrie 2004 formulată în contradictoriu cu Primarul municipiului Baia Mare, reclamantul P.F. a solicitat anularea celei din urmă dispoziții susținând că emitentul ei și-a depășit atribuțiile, întrucât în mod inadmisibil a modificat un act administrativ intrat în circuitul civil și a constituit un drept al unor terțe persoane neavizate de Legea nr. 10/2001, al căror acțiuni în justiție îndreptate contra primei dispoziții au fost respinse.

Tribunalul Maramureș, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 132 din 4 martie 2005, prin care a admis cererea reclamantului, a anulat dispoziția nr. 4259 din 23 august 2004 și a obligat pe emitentul acesteia să plătească reclamantului suma de 10 milioane lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Apelul declarat de Primarul municipiului Baia Mare a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 655/A din 10 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, apelantul fiind obligat la plata de cheltuieli de judecată către intimatul P.F. în sumă de 10 milioane lei. Primarul municipiului Baia Mare a declarat recurs, solicitând, pentru cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., casarea hotărârilor date în cauză și respingerea acțiunii reclamantului. În dezvoltarea recursului se arată că instanțele au încălcat dispozițiile Legii nr. 10/2001, reținând greșit că noua dispoziție de completare a primei dispoziții ar fi fost emisă prin depășirea competențelor primarului special reglementate prin Legea nr. 10/2001 și că eventualele pretenții ale foștilor chiriași din imobilele restituite în natură pot fi valorificate numai în temeiul art. 49 din Legea nr. 10/2001. Dimpotrivă, recurentul susține că și-a îndeplinit întocmai obligațiile ce-i reveneau potrivit legii, iar prin completarea primei dispoziții nu a adus atingere dreptului de proprietate legal reconstituit în favoarea lui P.F.

și nici raporturilor dintre chiriași și proprietari vizând eventualele pretenții solicitate în temeiul art. 49 din lege. Aceleași susțineri fac și obiectul cererii de intervenție în interesul recurentului formulată la 19 ianuarie 2006 de către SC E. SRL, succesoare de drept a SC G. SA Baia Mare, precizată la 15 martie 2006, admisă în principiu în ședința publică de astăzi, așa cum rezultă din practicaua prezentei decizii. Recursul și cererea de intervenție sunt nefondate. Dispozițiile emise de primari având ca obiect restituirea în natură a imobilelor solicitate în temeiul Legii nr. 10/2001 sunt acte juridice administrative individuale, revocabile în principiu de către emitent. Principiul revocabilității actelor administrative are însă și excepții, între care se află, printre altele, actele administrative care au generat drepturi subiective garantate de lege prin stabilitate, precum și cele care au fost realizate material.

În concret, așa cum s-a mai arătat, dispoziția nr. 394 din 1 iulie 2002 emisă de Primarul municipiului Baia Mare a fost supusă formalităților de publicitate imobiliară și a fost executată prin punerea în posesiune, având astfel forța probantă a unui înscris autentic care face dovada proprietății reclamantului P.F. asupra imobilelor restituite în natură conform dispozițiilor art. 23 alin. (4) și (5) din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare la data judecării cauzei de față în primă instanță și în apel. Constituind, așadar, un titlu de proprietate (negotium juris) asupra imobilelor retrocedate, iar nu un simplu instrument probatoriu cu caracter constatator, dispoziția în cauză a conferit reclamantului drept de proprietate garantat prin art. 44 din Constituție.

În consecință, primarul emitent nu mai avea competențe legale în a anula, modifica sau completa restrictiv această dispoziție pe calea unei dispoziții ulterioare, așa cum corect au statuat instanțele în judecarea pricinii de față. În raport cu cele ce preced și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul și cererea de intervenție vor fi respinse ca nefondate. Căzând astfel în pretențiile deduse judecății recursului prin primar, Municipiul Baia Mare va fi obligat, potrivit art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată făcute în recurs de către P.F. dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate, recursul declarat de recurentul primarul municipiului Baia Mare împotriva deciziei nr. 655 A din 10 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, precum și cererea de intervenție formulată în interesul recurentului de mai sus, de către SC E. SRL. Obligă Municipiul Baia Mare să plătească intimatului P.F. suma de 3.473,20 RON cu titlul de cheltuieli de judecată, în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2006.