ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3572/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3572/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Deliberând, în condițiile art.
256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:
1.
Cererea de chemare în judecată
1.1.
Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și
familie la 23 mai 2007, T.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul
Primarul municipiului Baia Mare, revizuirea deciziei civile nr. 1559 A din 16
iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
1.2.
În fapt
în motivarea cererii de revizuire s-a
arătat că revizuentul a formulat cerere de restituire în natură, în baza Legii
nr. 10/2001, a imobilului casă și teren de 431 mp situat în Baia Mare, identificat
în C.F. 2852, nr. top. 1490/11 și 1491/6. Notificarea a fost respinsă cu
motivarea că imobilul a fost vândut în temeiul Legii nr. 112/1995.
Dispoziția primarului a fost atacată,
iar prin decizia nr. 1559 A din 16 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj
plângerea a fost admisă irevocabil, dispoziția anulată și primarul a fost
obligat la emiterea unei dispoziții care să cuprindă măsuri reparatorii în
echivalent.
La 15 mai 2007 revizuentul s-a
prezentat la Consiliul Local Baia Mare pentru a afla motivul pentru care
primarul nu a emis încă dispoziția la care fusese obligat și a aflat că
imobilul nu a fost vândut în întregime, ci numai o parte din el.
1.3.
În drept
Revizuentul
și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
2.
Întâmpinarea
Intimatul a depus întâmpinare prin care a
solicitat respingerea cererii ca tardiv formulată.
Pe fond, s-a arătat că susținerea
revizuentului în sensul că imobilul este compus din două apartamente nu este
întemeiată deoarece imobilul reprezintă o casă cu două camere și o anexă care
de fapt este cea de-a treia cameră a casei cumpărată de G.B. și soția sa,
astfel că întregul imobil a fost cumpărat.
3.
Hotărârea primei
instanțe
Prin decizia civilă nr. 428 A din 19
noiembrie 2007 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări
sociale, pentru minori și familie, a admis cererea de revizuire și a schimbat
în parte decizia civilă nr. 1559 A din 16 iunie 2004 în sensul că a dispus
restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 2852 Baia Mare nr. top
1490/11 și 1491/6 situat în Baia Mare, județ Maramureș, alcătuit din
apartamentul nr. 1 compus din 3 camere în suprafață de 46,27 mp și dependințe
în suprafață de 11,01 mp, precum și terenul aferent în suprafață de 309 mp.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut că, față de data la care revizuentul a luat cunoștință de contractul de
închiriere nr. 2757 din 15 martie 2006, care constituie înscrisul nou, cererea
de revizuire a fost făcută în termen.
Înscrisul îndeplinește toate cerințele
prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Numai apartamentul nr. 2 a fost
înstrăinat numiților G.B. și G.G. iar apartamentul nr. 1 este și în prezent în
proprietatea Consiliului Local al municipiului Baia Mare, această împrejurare
fiind ascunsă de Primarul municipiului Baia Mare care nu a prezentat
revizuentului și instanței contractul de închiriere nr. 532 din 5 august 1999
care a fost prelungit prin contractul de închiriere nr. 2757 din 15 martie 2006.
Din schița de dezmembrare a imobilului
înscris în C.F. nr. 2852 nr. top. 1490/11 și 1491/6 întocmită la data de 29
noiembrie 1999 se poate observa că numiții G.B. și G.G. urmau să primească o
cotă de teren de 122/431 parte din suprafața totală ca urmare a achiziționării
apartamentului nr. 2. Statul Român a continuat să fie proprietar pe suprafața
de teren aferentă cotei de 309/431 parte din imobil. In data de 31 ianuarie
2000 s-a întocmit o altă schiță de dezmembrare a aceluiași imobil, prin care
întregul teren s-a atribuit în proprietate numiților G.B. și G.G. însă acest
lucru nu ar fi trebuit să fie posibil, deoarece Statul Român nu a înstrăinat
întregul imobil în litigiu.
4.
Recursul
4.1.
Motive
Intimatul a declarat recurs critica,
întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ.,
vizând următoarele aspecte:
Deși s-a cerut imobilul cu nr. top.
1490/11 instanța a constatat că numărul corect era 1490/17 dar nu a pus în
discuția părților această împrejurare. în consecință, instanța a constatat ceea
ce nu s-a cerut.
Un alt motiv de nelegalitate este acela că,
prin admiterea cererii de revizuire s-a dispus restituirea în natură a imobilului
1491/6 casă și despăgubiri tot pentru imobilul în natură casă topo 1491/6.
Instanța a obligat și la restituirea în natură și la despăgubiri pentru același
imobil.
Instanța a dispus restituirea în natură a unui
teren pe care Primăria nu-1 mai deține în proprietate de 7 ani. Prin ordinul
prefectului s-a atribuit în proprietate lui G.B., în temeiul art. 36 din Legea
nr. 18/1991, suprafața de teren de 431 mp. Ordinul prefectului este înscris în C.F.
iar anularea lui nu a fost cerută de revizuent.
4.2.
Întâmpinarea
Intimatul revizuent a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Instanța de apel a stabilit în mod
corect faptul că în cadrul contractului de vânzare-cumpărare din 1951 s-a
strecurat o eroare materială în privința nr. top. În parcela respectivă nu a
existat niciodată 1490/17, ci numai 11 diviziuni, dar această eroare nu are
nicio relevanță asupra valabilității contractului din moment ce imobilul este
descris și este identificat prin numărul de Carte funciară, stradă și număr.
G.B. și G.G. nu au fost niciodată chiriași ai
apartamentului nr. 1, neputând să devină proprietari. Atribuirea în proprietate
către G.B. a întregii suprafețe de teren corespunzătoare imobilului în
discuție, în baza art. 36 din Legea nr. 18/1991, este nelegală. Conform
contractului de vânzare-cumpărare nr. 442/1999 s-a vândut numai apartamentul
nr. 2, iar corespunzător acestei cote trebuia să primească numai 122 mp
Prin revizuirea deciziei civile nr. 1559 A/2004
apartamentul nr. 1 a rămas în proprietatea statului. Deci actul principal care
ar fi trebuit să se regăsească la baza eliberării actului accesoriu (atribuirea
prin ordinul prefectului în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991) nu există.
La baza lui nefiind niciun act, face ca ordinul prefectului să fie lovit de
nulitate absolută în condițiile art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr.
169/1997.
4.3.
Dovezile în recurs
In dovedirea și în combaterea
recursului, în condițiile art. 305 C. proc. civ., părțile au administrat proba
cu înscrisuri respectiv, contracte de închiriere, contract de
vânzare-cumpărare, schiță de dezmembrare a imobilului înscris în C.F. nr. 2852,
nr. top. 1490/11 și 1491/6 Baia Mare, C.F. nr. 2852.
4.4.
Analiza făcută de
instanța de recurs
Analizând hotărârea atacată, în limitele
criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile
administrate în ambele etape procesuale, Înalta Curte a reținut următoarele:
Critica privitoare la faptul că, încălcând
principiul disponibilității prin nepunerea în discuție a faptului că nr. topo.
corect este 1490/11 și nu 1490/17, așa cum este înscris în dispozitivul
deciziei revizuite, instanța a constatat și a acordat ceea ce nu s-a cerut, nu
este întemeiată.
În chiar petitul cererii de revizuire s-a
arătat că imobilul a cărui restituire în natură este solicitată, este înscris
în nr. top. 1490/11 și 1491/6.
Drept
urmare, nu sunt îndeplinite cerințele art. 304 pct. 6 C. proc. civ., instanța pronunțându-se
în raport de ceea ce s-a cerut.
De altfel, față de mențiunile din C.F. nr. 2852, eroarea materială din
dispozitivul deciziei civile nr. 1559 A din 16 iunie 2004 este evidentă, în
considerentele acestei hotărâri instanța reținând că obiectul litigiului îl
constituie imobilul de la nr. top. 1490/11 și 1491/6;
2.
Nu este întemeiată nici critica
în sensul că intimatul Primarul municipiului
Baia Mare a fost obligat să restituie în natură un imobil și să
plătească și măsuri
reparatorii prin echivalent pentru același imobil.
Prin admiterea revizuirii a fost schimbată
hotărârea prin care se acordaseră măsuri reparatorii prin echivalent, astfel
încât recurentul intimat are de îndeplinit numai obligația de restituire în
natură a imobilului ce a format obiectul litigiului, respectiv apartamentul nr.
1 compus din 3 camere în suprafață de 46,27 mp și dependințe în suprafață de
11,01 mp;
3.
Este întemeiată critica privitoare la faptul că, în mod nelegal,
intimatul a
fost obligat la restituirea unui teren de care nu poate dispune.
Astfel, în C.F. nr. 2852, la nr. top. 1490/11
și 1491/6 a fost notat dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren de
370 mp respectiv, 61 mp, în favoarea lui G.B. și G.G. Notarea s-a făcut în baza
Ordinului Prefectului nr. 1052 din 13 ianuarie 2001.
Deși nu a fost învestită cu o cerere având ca
obiect anularea ordinului menționat, instanța a analizat legalitatea acestuia
și 1-a obligat pe intimat la restituirea unui teren care se află în mod
valabil, în lipsa unei hotărâri prin care să se fi constatat nulitatea, în
proprietatea altor persoane.
Faptul că în condițiile art. III alin. (1) lit.
a) din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit
dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic,
actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în
favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la
astfel de reconstituiri sau constituiri, nu înseamnă că nulitatea poate fi
invocată pentru prima dată în recurs.
Susținerea intimatului revizuent, privitoare la
nulitatea ordinului invocat de recurent, nu are natura unei excepții procesuale
absolute, ci este o adevărată pretenție care trebuia dedusă judecății înaintea
primei instanțe, în forma și în termenele prevăzute de Cod pentru modificarea
cererii introductive de instanță.
În consecință, câtă vreme nu a fost anulat
Ordinul nr. 1052 din 13 ianuarie 2000, hotărârea atacată va fi modificată în
parte, și va fi respinsă cererea de restituire în natură a terenului în
suprafață de 309 mp, păstrându-se dispoziția din decizia civilă nr. 1559 A din
16 iunie 2004 în sensul că pentru acest teren măsurile reparatorii se acordă în
echivalent.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimatul Primarul municipiului Baia Mare împotriva
deciziei civile nr. 428 A din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel
Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie,
și în consecință:
Modifică în parte decizia în sensul că respinge cererea de restituire
în natură a terenului în suprafață de 309 mp.
Păstrează celelalte dispoziții ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 3 iunie 2008.