ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3572/2008

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată 1.1. Obiect Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie la 23 mai 2007, T.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Baia Mare, revizuirea deciziei civile nr. 1559 A din 16 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj. 1.2. În fapt în motivarea cererii de revizuire s-a arătat că revizuentul a formulat cerere de restituire în natură, în baza Legii nr. 10/2001, a imobilului casă și teren de 431 mp situat în Baia Mare, identificat în C.F. 2852, nr. top.

1490/11 și 1491/6. Notificarea a fost respinsă cu motivarea că imobilul a fost vândut în temeiul Legii nr. 112/1995. Dispoziția primarului a fost atacată, iar prin decizia nr. 1559 A din 16 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj plângerea a fost admisă irevocabil, dispoziția anulată și primarul a fost obligat la emiterea unei dispoziții care să cuprindă măsuri reparatorii în echivalent. La 15 mai 2007 revizuentul s-a prezentat la Consiliul Local Baia Mare pentru a afla motivul pentru care primarul nu a emis încă dispoziția la care fusese obligat și a aflat că imobilul nu a fost vândut în întregime, ci numai o parte din el. 1.3. În drept Revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. 2. Întâmpinarea Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca tardiv formulată. Pe fond, s-a arătat că susținerea revizuentului în sensul că imobilul este compus din două apartamente nu este întemeiată deoarece imobilul reprezintă o casă cu două camere și o anexă care de fapt este cea de-a treia cameră a casei cumpărată de G.B. și soția sa, astfel că întregul imobil a fost cumpărat. 3. Hotărârea primei instanțe Prin decizia civilă nr. 428 A din 19 noiembrie 2007 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis cererea de revizuire și a schimbat în parte decizia civilă nr. 1559 A din 16 iunie 2004 în sensul că a dispus restituirea în natură a imobilului înscris în C.F.

nr. 2852 Baia Mare nr. top 1490/11 și 1491/6 situat în Baia Mare, județ Maramureș, alcătuit din apartamentul nr. 1 compus din 3 camere în suprafață de 46,27 mp și dependințe în suprafață de 11,01 mp, precum și terenul aferent în suprafață de 309 mp. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, față de data la care revizuentul a luat cunoștință de contractul de închiriere nr. 2757 din 15 martie 2006, care constituie înscrisul nou, cererea de revizuire a fost făcută în termen. Înscrisul îndeplinește toate cerințele prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Numai apartamentul nr. 2 a fost înstrăinat numiților G.B. și G.G.

iar apartamentul nr. 1 este și în prezent în proprietatea Consiliului Local al municipiului Baia Mare, această împrejurare fiind ascunsă de Primarul municipiului Baia Mare care nu a prezentat revizuentului și instanței contractul de închiriere nr. 532 din 5 august 1999 care a fost prelungit prin contractul de închiriere nr. 2757 din 15 martie 2006. Din schița de dezmembrare a imobilului înscris în C.F. nr. 2852 nr. top. 1490/11 și 1491/6 întocmită la data de 29 noiembrie 1999 se poate observa că numiții G.B. și G.G. urmau să primească o cotă de teren de 122/431 parte din suprafața totală ca urmare a achiziționării apartamentului nr. 2. Statul Român a continuat să fie proprietar pe suprafața de teren aferentă cotei de 309/431 parte din imobil.

In data de 31 ianuarie 2000 s-a întocmit o altă schiță de dezmembrare a aceluiași imobil, prin care întregul teren s-a atribuit în proprietate numiților G.B. și G.G. însă acest lucru nu ar fi trebuit să fie posibil, deoarece Statul Român nu a înstrăinat întregul imobil în litigiu. 4. Recursul 4.1. Motive Intimatul a declarat recurs critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte: Deși s-a cerut imobilul cu nr. top. 1490/11 instanța a constatat că numărul corect era 1490/17 dar nu a pus în discuția părților această împrejurare. în consecință, instanța a constatat ceea ce nu s-a cerut. Un alt motiv de nelegalitate este acela că, prin admiterea cererii de revizuire s-a dispus restituirea în natură a imobilului 1491/6 casă și despăgubiri tot pentru imobilul în natură casă topo 1491/6.

Instanța a obligat și la restituirea în natură și la despăgubiri pentru același imobil. Instanța a dispus restituirea în natură a unui teren pe care Primăria nu-1 mai deține în proprietate de 7 ani. Prin ordinul prefectului s-a atribuit în proprietate lui G.B., în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, suprafața de teren de 431 mp. Ordinul prefectului este înscris în C.F. iar anularea lui nu a fost cerută de revizuent. 4.2. Întâmpinarea Intimatul revizuent a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Instanța de apel a stabilit în mod corect faptul că în cadrul contractului de vânzare-cumpărare din 1951 s-a strecurat o eroare materială în privința nr. top. În parcela respectivă nu a existat niciodată 1490/17, ci numai 11 diviziuni, dar această eroare nu are nicio relevanță asupra valabilității contractului din moment ce imobilul este descris și este identificat prin numărul de Carte funciară, stradă și număr.

G.B. și G.G. nu au fost niciodată chiriași ai apartamentului nr. 1, neputând să devină proprietari. Atribuirea în proprietate către G.B. a întregii suprafețe de teren corespunzătoare imobilului în discuție, în baza art. 36 din Legea nr. 18/1991, este nelegală. Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 442/1999 s-a vândut numai apartamentul nr. 2, iar corespunzător acestei cote trebuia să primească numai 122 mp Prin revizuirea deciziei civile nr. 1559 A/2004 apartamentul nr. 1 a rămas în proprietatea statului. Deci actul principal care ar fi trebuit să se regăsească la baza eliberării actului accesoriu (atribuirea prin ordinul prefectului în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991) nu există.

La baza lui nefiind niciun act, face ca ordinul prefectului să fie lovit de nulitate absolută în condițiile art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997. 4.3. Dovezile în recurs In dovedirea și în combaterea recursului, în condițiile art. 305 C. proc. civ., părțile au administrat proba cu înscrisuri respectiv, contracte de închiriere, contract de vânzare-cumpărare, schiță de dezmembrare a imobilului înscris în C.F. nr. 2852, nr. top. 1490/11 și 1491/6 Baia Mare, C.F. nr. 2852. 4.4. Analiza făcută de instanța de recurs Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate în ambele etape procesuale, Înalta Curte a reținut următoarele: 1. Critica privitoare la faptul că, încălcând principiul disponibilității prin nepunerea în discuție a faptului că nr. topo.

corect este 1490/11 și nu 1490/17, așa cum este înscris în dispozitivul deciziei revizuite, instanța a constatat și a acordat ceea ce nu s-a cerut, nu este întemeiată. În chiar petitul cererii de revizuire s-a arătat că imobilul a cărui restituire în natură este solicitată, este înscris în nr. top. 1490/11 și 1491/6. Drept urmare, nu sunt îndeplinite cerințele art. 304 pct. 6 C. proc. civ., instanța pronunțându-se în raport de ceea ce s-a cerut. De altfel, față de mențiunile din C.F. nr. 2852, eroarea materială din dispozitivul deciziei civile nr. 1559 A din 16 iunie 2004 este evidentă, în considerentele acestei hotărâri instanța reținând că obiectul litigiului îl constituie imobilul de la nr. top.

1490/11 și 1491/6; 2. Nu este întemeiată nici critica în sensul că intimatul Primarul municipiului Baia Mare a fost obligat să restituie în natură un imobil și să plătească și măsuri reparatorii prin echivalent pentru același imobil. Prin admiterea revizuirii a fost schimbată hotărârea prin care se acordaseră măsuri reparatorii prin echivalent, astfel încât recurentul intimat are de îndeplinit numai obligația de restituire în natură a imobilului ce a format obiectul litigiului, respectiv apartamentul nr. 1 compus din 3 camere în suprafață de 46,27 mp și dependințe în suprafață de 11,01 mp; 3. Este întemeiată critica privitoare la faptul că, în mod nelegal, intimatul a fost obligat la restituirea unui teren de care nu poate dispune.

Astfel, în C.F. nr. 2852, la nr. top. 1490/11 și 1491/6 a fost notat dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren de 370 mp respectiv, 61 mp, în favoarea lui G.B. și G.G. Notarea s-a făcut în baza Ordinului Prefectului nr. 1052 din 13 ianuarie 2001. Deși nu a fost învestită cu o cerere având ca obiect anularea ordinului menționat, instanța a analizat legalitatea acestuia și 1-a obligat pe intimat la restituirea unui teren care se află în mod valabil, în lipsa unei hotărâri prin care să se fi constatat nulitatea, în proprietatea altor persoane.

Faptul că în condițiile art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, nu înseamnă că nulitatea poate fi invocată pentru prima dată în recurs. Susținerea intimatului revizuent, privitoare la nulitatea ordinului invocat de recurent, nu are natura unei excepții procesuale absolute, ci este o adevărată pretenție care trebuia dedusă judecății înaintea primei instanțe, în forma și în termenele prevăzute de Cod pentru modificarea cererii introductive de instanță.

În consecință, câtă vreme nu a fost anulat Ordinul nr. 1052 din 13 ianuarie 2000, hotărârea atacată va fi modificată în parte, și va fi respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 309 mp, păstrându-se dispoziția din decizia civilă nr. 1559 A din 16 iunie 2004 în sensul că pentru acest teren măsurile reparatorii se acordă în echivalent.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de intimatul Primarul municipiului Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 428 A din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, și în consecință: Modifică în parte decizia în sensul că respinge cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 309 mp. Păstrează celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2008.