ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3988/2013

Asupra recursului

constată următoarele:

Urmare declinărilor competenței de

soluționare a cauzei de către Judecătoria Vișeu de Sus, prin sentința civilă

nr. 1033 din 26 aprilie 2012 și de către Tribunalul Maramureș, secția I civilă,

prin decizia nr. 775/R din 14 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția I

civilă, prin decizia nr. 236/R din 25 ianuarie 2013, rectificată cu privire la

căile de atac care pot fi exercitate împotriva sa prin încheierea pronunțată de

aceeași curte de apel la 31 ianuarie 2013, a respins, ca inadmisibilă, cererea

de revizuire formulată de M.G. împotriva sentinței civile nr. 1767 din 31 mai

2010 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în Dosar nr. 6198/100/2009, a

sentinței civile nr. 3534 din 19 decembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Vișeu

de Sus în Dosar nr. 6055/2002 și a deciziei civile nr. 994/R/17 octombrie 2007

a Tribunalului Maramureș pronunțată în Dosar nr. 1533/336/2007, pe care le-a

menținut.

S-a reținut că

revizuentul a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru

contrarietate de hotărâri, revizuirea sentinței civile nr. 1767 din 31 mai 2010

a Tribunalului Maramureș, pronunțată în Dosarul nr. 6198/100/2009, sentinței

civile nr. 3534 din 19 decembrie 2002, pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus în

Dosarul nr. 6055/2002 și deciziei civile nr. 994/R/17 octombrie 2007 a

Tribunalului Maramureș, pronunțată în Dosarul nr. 1533/336/2007.

Pornind de la

prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că pentru a se

putea cere revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs, legiuitorul a

impus condiția ca acea instanță să fi evocat, prin hotărârea atacată cu

revizuire, fondul cauzei, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de

fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie

aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră

stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului

juridic dedus judecății, decât cea care fusese aleasă până în acel moment, în

același sens fiind și statuările jurisprudenței și doctrinei.

Or, în speță, s-a

constatat de către curtea de apel că una dintre hotărârile a cărei revizuire se

cere, respectiv decizia civilă nr. 994/R/17 octombrie 2007 a Tribunalului

Maramureș nu evocă fondul cauzei, întrucât prin aceasta s-a admis recursul

declarat de M.D. împotriva sentinței nr. 1504 din 6 iunie 2007 a Judecătoriei

Vișeu de Sus, care a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe, fiind necesară administrarea de probe noi.

În ceea ce privește

sentința civilă nr. 1767 din 31 mai 2010 a Tribunalului Maramureș, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, s-a reținut că aceasta nu

este o hotărâre dată de o instanță de recurs prin evocarea fondului, ori o

hotărâre care să fi rămas definitivă în instanța de apel sau prin neapelare,

fiind susceptibilă doar de recurs.

Referitor la sentința

civilă nr. 3534 din 19 decembrie 2002 a Judecătoriei Vișeu de Sus, s-a

constatat că prin aceasta s-a admis o plângere întemeiată pe dispozițiile legii

fondului funciar, astfel încât, nici această hotărâre nu este o hotărâre dată

de o instanță de recurs prin evocarea fondului, ori o hotărâre care să fi rămas

definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, fiind susceptibilă doar de

recurs.

Curtea a constatat,

așadar, că hotărârile care s-au cerut a fi revizuite nu se circumscriu

dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea fiind, astfel,

inadmisibilă.

Pe de altă parte, s-a

reținut că nu sunt întrunite nici condițiile de admisibilitate a unei cereri de

revizuire, prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit textului de

lege indicat ca temei legal al cererii, revizuirea este posibilă doar dacă sunt

întrunite cumulativ următoarele condiții: să existe hotărâri definitive

potrivnice, indiferent dacă acestea au fost date de instanțe de același grad

sau de grade diferite; respectivele hotărâri potrivnice să fie pronunțate în

una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate,

cerința triplei identități fiind justificată pe considerentul de a se proteja

puterea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească.

Or, în speță, s-a

constatat nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 teza I C. proc. civ.,

respectiv nu este vorba despre hotărâri definitive potrivnice, pronunțate în

una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, având

în vedere că:

Prin sentința nr.

1767 din 31 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr.

6198/100/2009, s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ

formulată de către M.G., în contradictoriu cu Primăria orașului B. - Comisia

locală de aplicare a legilor fondului funciar și a fost obligată pârâta să-i

comunice reclamantului un răspuns la cererea înregistrată sub nr. 9234 din 27

mai 2009.

Prin sentința civilă

nr. 3534/2002, pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus în Dosarul nr. 6055/2002,

s-a admis plângerea formulată de M.G., prin mandatar M.D., în contradictoriu cu

intimata Comisia locală B. de aplicare a legilor fondului funciar și, în consecință,

a fost obligată pârâta să procedeze din nou la punerea în posesie a reclamantului

asupra suprafeței de 3 ha 200 mp pădure și 4600 mp pășune împădurită, atribuită

prin Hotărârea nr. 96/2001, cu delimitarea în teren a parcelei.

Tribunalul Maramureș,

prin decizia civilă nr. 994 din 17 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1533/336/2007,

în baza art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., a admis recursul declarat de M.D.

împotriva sentinței civile nr. 1574 din 6 iunie 2007 a Judecătoriei Vișeu de Sus,

care a fost casată, cauza fiind trimisă aceleași instanțe spre rejudecare.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs revizuentul M.G., solicitând modificarea în tot și obligarea pârâtei

Comisia locală de fond funciar B. să procedeze conform sentinței civile nr. 3534/2002

a Judecătoriei Vișeu de Sus, sentinței civile nr. 1767 din 31 mai 2010 a Tribunalului

Maramureș și deciziei civile nr. 994/R/17 octombrie 2007 a Tribunalului Maramureș.

A arătat că pârâta nu

s-a conformat dispozițiilor hotărârilor menționate și că decizia atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază și conține motive contradictorii, străine de natura

cauzei, încălcându-se autoritatea de lucru judecat.

A mai precizat că în mod

greșit instanța a pronunțat soluția recurată, cererea de revizuire nereferindu-se

la Dosarul nr. 331/336/2012 al Judecătoriei Vișeu de Sus.

Prin precizările depuse

la 9 septembrie 2013, recurentul a arătat că nu a solicitat revizuirea sentințelor

civile nr. 1767/2010 și nr. 3534/2002 și a cerut ca pârâta să respecte dispozițiile

hotărârilor menționate.

Recursul este nul.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu

separat.

Recursul se motivează,

conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului

de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc.

civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost

motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se

referă la motivele de ordine publică.

Potrivit legii, nu orice

nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât

a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind

unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea

acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanței

raportat la motivul de recurs invocat.

Indicarea greșită a motivelor

de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigențele

art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul

din motivele prevăzute de art. 304 din cod.

În speță, însă, nu există

posibilitatea încadrării în motivele de nelegalitate prevăzute de textul de lege

menționat, recurentul nesusținând în vreun fel nelegalitatea soluției din apel și

neaducând niciun fel de critici acesteia, limitându-se doar a susține generic că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau că motivele sunt

contradictorii și străine naturii cauzei.

Or, eventualele critici

susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să

dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care

motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel.

Văzând dispozițiile

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum și pe cele ale

art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din cod, se va constata nulitatea

căii de atac exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă

examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de revizuentul M.G. împotriva deciziei nr. 236/R din 25 ianuarie 2013 a

Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie

2013.