ÎCCJ, decizie (scj.ro #82470)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82470) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Apel tardiv. Cerere adresată instanței de recurs pentru
repunerea în termenul de apel
Cuprinsul pe materii
:
Drept procesual civil. Apel tardiv. Cerere de repunere în termenul de apel
Index
alfabetic
: Drept procesual civil
-
Apel
-
Tardivitate
-
Repunerea în termen
-
Competența instanței
C.
proc. civ.
: art. 103
În aplicarea art. 103 C. proc. civ., se reține că cererea de repunere în
termen este un incident procedural asupra căruia se pronunță instanța
competență să soluționeze calea de atac. Ca urmare, cererea de repunere
în termenul de declarare a apelului se adresează instanței de apel, aceasta
fiind competentă să soluționeze cererea, iar nu instanța de recurs.
Î.C.C.J., secția civilă, decizia nr. 3790
din 20 mai 2004
Prin sentința civilă nr. 4656 din 30 mai 2003, Judecătoria Cluj-
Napoca a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, referitor la
un imobil preluat abuziv de către statul român și a respins ca
neîntemeiate alte capete de cerere.
Reclamanții au declarat apel, referitor la capetele de
cerere ce nu
s-au
admis.
Prin decizia civilă nr. 937/A/2003, Tribunalul Cluj a admis
excepția tardivității formulării apelului și, pe cale de consecință, l-a
respins ca tardiv.
Împotriva deciziei, reclamanții au declarat recurs,
solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului. În motivarea
cererii s-a arătat că reclamanții, domiciliați în Germania, au avut un mandatar
la domiciliul căruia s-au comunicat toate actele de procedură, dar că în vara
anului 2003 mandatarul a fost plecat din țară. Se apreciază că, în
această situație, reclamanții s-au aflat într-o împrejurare mai presus de
voința lor, de natură a înlătura efectele decăderii din termenul de declarare a
apelului.
Pe fondul cauzei, se arată faptul că reclamanții nu au putut
iniția procedura prevăzută de Legea nr. 112/1995, deoarece erau cetățeni
germani și abia Legea nr. 10/2001 a deschis persoanelor aflate în această
situație posibilitatea declanșării procedurilor reparatorii.
Analizând motivele de recurs invocate, Curtea va respinge ca
inadmisibilă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și, pe
cale de consecință, va respinge ca nefondat recursul declarat de
reclamanți.
Conform art. 103 C. proc. civ., „
Neexercitarea
oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în
termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau
când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de
voința ei
”.
Prin urmare, articolul invocat prevede
sancțiunea procedurală a decăderii în cazul în care termenele prevăzute de lege
nu sunt respectate și chiar dacă nu operează cu noțiunea ca atare, cuprinde și
dispoziții referitoare la instituția repunerii în termen.
În cauza de față, este de necontestat faptul
că apelul a fost declarat peste termenul prevăzut de lege, atât timp cât
sentința civilă a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost comunicată mandatarului reclamanților
la data de 25 iulie 2003, iar cererea de apel a fost depusă la data de 13
august 2003.
Înainte de a intra în analiza elementelor pe
care reclamanții-recurenți le-au invocat pentru a motiva cererea de repunere în
termen, urmează a se stabili în ce măsură Curtea poate soluționa o astfel de
cerere.
Prin natura ei, cererea de repunere în termen
este un incident procedural, motiv pentru care asupra ei se poate pronunța doar
instanța competentă să soluționeze calea de atac ori să îndeplinească un anumit
act de procedură. Acesta este motivul pentru care, asupra unei cereri de
repunere în termenul de declarare a apelului, nu se poate pronunța decât
instanța investită cu soluționarea apelului, chiar dacă, sub sancțiunea nulității,
cererea de apel se depune la instanța a cărei hotărâre este atacată.
Pentru identitate de rațiune, Curtea urmează a
constata că este inadmisibilă și cererea prin care reclamanții - recurenți
solicită repunerea în termenul de apel în cadrul unei proceduri ce are ca
obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei hotărâri prin care
apelul a fost respins ca tardiv.
Soluția respingerii ca inadmisibilă a cererii
de repunere în termenul de declarare a apelului atrage, pe cale de consecință,
și respingerea ca nefondat a recursului declarat împotriva deciziei civile a
Tribunalului Cluj. Cererea de apel, din data de 13 august 2003, nu cuprinde
nici o referire la faptul că s-ar solicita repunerea în termen deși, așa cum
s-a arătat, era evident că fusese depusă după termenul prevăzut de lege. În
condițiile în care nu putea să dispună din oficiu repunerea în termen,
tribunalul a procedat corect, invocând excepția tardivității și respingând
apelul ca atare, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.