ÎCCJ, decizie (scj.ro #82167)

Apel. Cerere de repunere în termenul de declarare a apelului. Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Judecata. Hotărâre judecătorească. Căile de atac. Apel. Cerere de repunere în termenul de declarare a apelului. Index alfabetic .Drept procesual civil - Apel. Cerere de repunere în termenul de declarare a apelului. C. pr. civ.: art. 103 Cererea de repunere părții în termenul de declarare a apelului este reglementată prin art. 103 din Codul de procedură civilă, cu dispoziții mai restrictive - „o împrejurare mai presus de voința părții” – decât acelea prevăzute în art. 19 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 – cauze „temeinic justificate” Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 339 din 20 ianuarie 2005 Prin sentința civilă nr. 1126 din 24 septembrie 2003, Tribunalul Constanța a respins acțiunea reclamantului P.C.

de obligare a Statului Român la plata de despăgubiri, în temeiul art. 504 alin. 2 C. pr. pen. Prin decizia civilă nr. 243/C din 16 martie 2004, Curtea de Apel Constanța a respins cererea reclamantului de repunere în termenul de apel iar apelul, declarat împotriva sentinței instanței de fond, a fost respins ca tardiv.

Instanța de apel a reținut, că: la data de 17 septembrie 2003, când a fost soluționat fondul cauzei, apelantul a fost prezent și asistat de avocat și nu s-a aflat în vreo împrejurare, mai presus de voința sa, care să-l împiedice, la data pronunțării hotărârii – 24 septembrie 2003 - să declare apel; potrivit art. 19 din Decretul nr. 167/1958 repunerea în termen este o măsură excepțională, iar cel care o cere trebuie să facă dovada că împrejurările care l-au împiedicat să formuleze cererea în termen au fost mai presus de voința sa; prin lege nu sunt arătate aceste împrejurări, însă ele trebuie să fie exclusive de culpă, fără a avea gravitatea forței majore.

Împrejurările respective sunt piedici relative ce se analizează în raport cu diligența de care trebuia să dea dovadă cel interesat; or, apelantul, care avea interesul și protecția legii pentru a declara apel, chiar plecat în delegație, avea posibilitatea să ia legătura telefonică cu familia și avocatul angajat la instanța de fond care, în baza împuternicirii de la prima instanță, putea declara apel, urmând ca motivarea să fie făcută până la prima zi de înfățișare; de aceea, apelul expediat prin poștă la data de 24 decembrie 2003, formulat împotriva hotărârii comunicată la data de 6 noiembrie 2003, este declarat cu depășirea termenului legal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul-apelant care, susține că a făcut dovada că, datorită unei împrejurări mai presus de voința sa, a fost împiedicat să ia cunoștință de hotărârea apelată, comunicată la data de 6 noiembrie 2003. Această împrejurare constă în faptul că în perioada 20 octombrie 2003 – 10 decembrie 2003, fără întrerupere și fără posibilitatea revenirii în localitatea de domiciliu, a fost nevoit să se deplaseze în mai multe localități în vederea îndeplinirii unor obligații de serviciu. Că, împiedicarea de a lua cunoștință de hotărârea apelată a luat sfârșit la data de 10 decembrie 2003, dată în raport cu care cererea de apel s-a formulat în termenul legal.

Motivarea instanței că putea declara apel, deoarece a fost prezent în instanță la data soluționării cauzei și nu a existat vreo împrejurare care să-l fi împiedicat s-o facă la data pronunțării, nu se întemeiază pe vreo dispoziție legală; de altfel, în ultimul paragraf al considerentelor, instanța reține că termenul de apel curge de la data comunicării hotărârii. Se mai susține, că nici faptul reținut de instanța de apel că se putea lua legătura cu familia sau avocatul pentru a declara apel, datorită mijloacelor moderne de comunicare, nu poate fi primit. Recurentul precizează că „a invocat imposibilitatea de a cunoaște, de a primi, de a fi comunicată hotărârea și nicidecum imposibilitatea de a declara apel”.

Recursul nu este fondat. Soluția respingerii cererii de repunere în termen și a apelului ca tardiv declarat, pronunțată prin hotărârea atacată, este legală. Reclamantul-apelant a cerut să fie repus în termenul de apel, în temeiul art. 103 C.pr.civ., iar instanța de apel, deși își sprijină soluția pe art. 19 din Decretul nr. 167/1958, reține că împrejurările invocate de apelant nu au fost mai presus de voința sa. Or, repunerea în termen pentru asemenea împrejurări este prevăzută de art. 103 C.pr.civ. Textul, în alineatul 1 partea finală, reglementează repunerea în termenul pentru exercitarea oricărei căi de atac și privește situațiile în care partea dovedește că a fost împiedicată să exercite calea de atac în termen, dintr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Articolul 103 C.pr.civ. reglementează o repunere în termen „sui generis”, în condiții restrictive și nu una propriu-zisă. Prin modul de redactare, acest text se deosebește de art. 19 din Decretul nr. 167/1958 care reglementează repunerea în termen propriu-zisă. În timp ce art. 19 (1) din decret se referă „in terminis” la cauze „temeinic justificate” și la împrejurări ce nu sunt imputabile titularului dreptului, care sunt de natură să împiedice introducerea acțiunii în termenul legal, articolul 103 (1) C.pr.civ. are caracter mult mai restrictiv, deoarece se referă la „o împrejurare mai presus de voința părții”. Acest text are ca obiect un drept procedural, care trebuie exercitat, sub sancțiunea decăderii, într-un anumit termen, iar sancțiunea decăderii este inoperantă numai dacă împrejurarea care justifică repunerea în termen este obiectivă, mai presus de voința părții, care nu putea fi prevăzută și nici depășită de aceasta.

Faptul că reclamantul-apelant, prezent în proces la prima instanță, asistat de apărător, a plecat în delegație în mai multe localități, în perioada 21 octombrie 2003 – 10 decembrie 2003, nu constituie o împrejurarea obiectivă, mai presus de voința sa, care să fi făcut imposibilă declararea apelului în termenul legal, pentru a justifica repunerea în termen. Această împrejurare nu poate fi considerată un obstacol ce nu putea fi prevăzut și depășit de apelant, care l-a împiedicat să declare apelul în termen legal. Pentru considerentele expuse, s-a respins recursul.