ÎCCJ, decizie (scj.ro #149440)

. A.Citațiile și comunicarea actelor de procedură. Repunerea în termen.Termenul și formele apelului. B. Schimbarea apărătorului ales și schimbarea domiciliului procesual

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Apelul

Index alfabetic: apel

-termen

-citare

-repunere în termen

C.proc.civ. din 1865, art. 93, art. 98, art. 284

A.Potrivit dispozițiilor art. 284 din vechiul C. proc. civ., „Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Pentru a se putea dispune repunerea în termen, trebuie întrunite cumulativ trei condiții, și anume; partea care nu și-a exercitat în termen dreptul procedural trebuie să facă dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința ei; împrejurarea respectivă să se fi produs înăuntrul termenului legal peremptoriu în care trebuia exercitat respectivul drept procedural; partea interesată să formuleze în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării atât cererea de repunere în termen, cât și cererea de exercitare a dreptului (a căii de atac).

Sintagma

„

împrejurări mai presus de voința părții" din art. 103 din C.  proc. civ. presupune indicarea și dovedirea de către parte a unor împrejurări ce exclud culpa sa.

B. Art. 93 din vechiul C. proc. civ. reglementează alegerea domiciliului procesual, iar art. 98 din același cod statuează că:

„

Schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.”

Schimbarea apărătorului ales în cursul procesului nu este echivalentă cu schimbarea domiciliului în sensul statuat de dispozițiile legale mai sus enunțate, partea având obligația de a aduce la cunoștință instanței această schimbare de domiciliu, legată de schimbarea avocatului ales, astfel cum impune art. 98 din C. proc. civ. Neconformarea de către parte la cerințele art. 98 C. proc. civ. nu poate fi asimilată

„împrejurării mai presus de voința părții” care să fundamenteze măsura repunerii în termenul de declarare a apelului.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3926 din 3 octombrie 2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureș Litigii cu Profesioniștii la data de 15.02.2013 sub nr.x/x/2013, reclamanta A.– societate în reorganizare, prin administrator judiciar B., a solicitat obligarea în solidar a pârâților PRIMĂRIA MUNICIPIULUI X, C., D. și TEATRUL NAȚIONAL X să realizeze lucrările de reabilitare și reparațiile necesare la platforma din Piața Teatrului și a zonelor adiacente, în sensul rezolvării în mod corespunzător din punct de vedere tehnic a hidroizolației de deasupra și din proximitatea imobilului proprietatea sa, situat în Piața Teatrului (Restaurant x), iar în caz contrar să fie îndreptățită să realizeze aceste lucrări cu o altă firmă, pe cheltuiala pârâtelor, acestea urmând a fi obligate la contravaloarea refacerii/reparațiilor estimate la suma de aproximativ 300.000 lei.

Totodată, a solicitat obligarea în solidar a pârâtelor la repararea spațiului comercial aflat în proprietatea sa - situat în pasajul subteran din Piața Teatrului (restaurant x), la efectuarea lucrărilor pentru punerea în stare de funcționare a imobilului și la repararea pagubelor produse bunurilor din imobil, iar în caz contrar să fie îndreptățită să realizeze aceste lucrări cu o altă firmă, pe cheltuiala pârâtelor, acestea urmând a fi obligate la contravaloarea refacerii/reparațiilor estimate la suma de aproximativ 50.000 euro (215.000 lei), reprezentând costurile reparării clădirii, valoarea de înlocuire a mobilierului, covoarelor, obiectelor decorative ș.a.

A mai solicitat obligarea în solidar a pârâtelor la plata sumei de 33.940,92 lei plus dobânzi, reprezentând daune-interese compensatorii, constând în lipsa de folosință a clădirii degradate, respectiv chiria neîncasată în perioada 01.09.2008-30.12.2010 și obligarea în solidar a pârâtelor la plata sumei de 199.920 lei, cu titlu de câștig nerealizat în perioada 30.12.2010-30.12.2012 și a sumei de 24.900 lei, cu titlu de câștig nerealizat în perioada 30.12.2012-14.02.2013.

A cerut, de asemenea, obligarea în solidar a pârâtelor la plata dobânzilor penalizatoare, de la data formulării cererii până la stingerea totală a obligației de plată, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 1 din 10 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș Litigii cu Profesioniștii în dosarul nr. x/x/2013, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta societatea C., precum și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele C. și D.

A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții MUNICIPIUL X, C., D.,  TEATRUL NAȚIONAL X și susținută de chemata în garanție E. și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată și precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL X, C., D., având ca obiect obligația de a face și pretenții.

A fost respinsă cererea pârâtului MUNICIPIUL X, de chemare în garanție a E., ca rămasă fără obiect, precum și cererea reclamantei A. pentru acordarea cheltuielilor de judecată, fiind obligată reclamanta A. să plătească pârâtei C. cheltuieli de judecată în cuantum de 10.000 lei.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel și a formulat cerere de repunere în termen, reclamanta A.

Prin decizia civilă nr.5/A din 09 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de A. împotriva sentinței nr. 1 din 10 ianuarie 2017, pronunțate de Tribunalul Specializat Mureș în dosarul nr. x/x/2013.

A fost obligată apelanta A. la plata către intimata C. a sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale și către D. a sumei de 1.785 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, examinând, cu prioritate, cererea de repunere în termen formulată de apelanta A. instanța a reținut, în esență, următoarele:

Sentința atacată cu apel în prezenta cauză a fost comunicată apelantei la adresa: Târgu Mureș, jud. Mureș, la data de 1.11.2017. La data de 28.11.2017 a fost exercitată calea de atac.

Susținerile apelantei în sensul că procedura de comunicare a hotărârii este nelegală, întrucât la data de 1.11.2017 mandatul avocatului F. era încetat, instanța având cunoștință despre mandatul noului avocat, sunt nefondate.

Potrivit art. 103 C. proc. civ. – invocat de apelantă - excepția de la regula instituită de alin. 1 (potrivit căreia în caz de neexercitare a unei căi de atac/neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea) este ipoteza în care, în afara situațiilor anume prevăzute de lege, partea dovedește că a fost  împiedicată, mai presus de voința sa, să efectueze acest demers procesual.

În ceea ce privește ipoteza în care una din părți își schimbă domiciliul/sediul în timpul judecății, partea în cauză este obligată, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să aducă la cunoștința instanței această împrejurare printr-o petiție, iar părții potrivnice printr-o scrisoare recomandată.

Apelanta invocă nelegala comunicare a hotărârii atacate, întrucât aceasta ar fi fost făcută la sediul procesual ales – adică sediul profesional al primului avocat ales (reprezentant convențional). Acest sediu procesual ales nu a fost schimbat în cursul procesului nici măcar prin schimbarea avocatului, întrucât acest al doilea reprezentant convențional nu a făcut o cerere în acest sens, potrivit art. 98 C. proc. civ., pentru a indica un nou sediu.

Susținerile apelantei în sensul că s-ar fi aflat în imposibilitate de a declara apel în termenul de 15 zile, defipt de legiuitor și că, deci, ar justifica prin nelegala comunicare a hotărârii o împrejurare mai presus de voința sa pentru exercitarea căii de atac au fost înlăturate.

În speță, nu poate fi vorba despre o împrejurare mai presus de voința apelantei, justificată de nelegala comunicare a hotărârii la sediul profesional al primului avocat, indicat inițial ca sediu procesual, întrucât o eventuală aplicare a acestor prevederi – ale art. 103 C. proc. civ. – ar intra în coliziune cu dispozițiile art. 98 C. proc. civ., care impuneau în sarcina apelantei obligația procesuală de a încunoștința instanța și partea potrivnică despre schimbarea sediului procesual.

Faptul că apelanta-reclamantă îndeplinește prin avocatul ales (cel de-al doilea, S.C.P.A. G.), acte de procedură indicând un anumit sediu al societății – Târgu Mureș, Jud. Mureș, fila 68, vol. II - nu reprezintă în sensul art. 98 C. proc. civ. o schimbare a sediului procesual ales, întrucât indicarea acestui nou sediu trebuie făcută în condițiile art. 112 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ. sau ale art. 98 C. proc. civ.

De altfel, în cuprinsul întregului dosar nu există pentru vreunul din termenele de judecată depus vreun înscris din care să rezulte că mandatul primului avocat ar fi încetat expres sau că sediul procesual ales s-ar fi schimbat în cursul judecății.

Înalta Curte a subliniat că „alegerea de domiciliu și calitatea de reprezentat sunt două instituții distincte de drept procesual care produc efecte specifice.

Alegerea domiciliului procesual este supusă dispozițiilor art. 93 C. proc. civ., iar schimbarea acestuia trebuie adusă la cunoștința instanței și a părții adverse, sub sancțiunea neluării în seamă, conform dispozițiilor art. 98 din același act normativ”.

Or, în aceste condiții, cererea de repunere în termenul de formulare a căii de atac, nefiind justificată, a fost respinsă și, pe cale de consecință, a fost respins și apelul declarat împotriva sentinței nr. 1 din 10 ianuarie 2017.

Recurenta-reclamantă A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr.5/A din 09 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, motivele fiind, în esență, următoarele:

Motivul de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.: „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: 9. când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii".

Instanța de apel a făcut o aplicare greșită a prevederilor privind alegerea domiciliului/sediului, precum și a celor privind schimbarea sa în timpul judecății.

Deși s-a reținut că A. nu a respectat procedura privind schimbarea sediului în timpul judecății, totuși hotărârea recurată a fost comunicată la sediului principal, respectiv Tîrgu Mureș, str. x, județul Mureș, spre deosebire de sentința apelată, care a fost comunicată la adresa Tîrgu-Mureș, str. y, jud. Mureș, care a constituit sediul procesual ales la fostul reprezentant convențional.

Astfel, deși s-a constatat în mod imperativ obligația părții din proces de a respecta procedura prevăzută la art. 98 din vechiul C. proc. civ., respectiv de a înainta în mod expres o petiție în acest sens, precum și către partea potrivnică prin scrisoare recomandată, totuși aceeași instanță a considerat că adresa unde urmează a fi comunicată decizia nr. 5/A din 09 ianuarie 2018 este cea a sediului principal și nu a fostului reprezentant convențional.

Prevederile art. 98 nu trebuie interpretate restrictiv, în sensul că modificarea adresei sediului pentru comunicarea viitoare a actelor de procedură să fie efectuată doar în urma unei cereri exprese în acest sens, precum și comunicarea către partea potrivnică prin scrisoare recomandată, ci aceste obligații procesuale pot fi suplinite și prin modalitatea efectuată de către reclamantă, adică toate actele  procesuale depuse de către societate prin  noul  reprezentant convențional poartă în mod expres adresa sediului societății: Tîrgu Mureș, județul Mureș.

Or, având în vedere faptul că schimbarea (sau de fapt renunțarea la sediul procesual ales) a fost cunoscută de către Curtea de Apel Târgu Mureș, în aceeași modalitate Tribunalul Specializat Mureș a cunoscut faptul că adresa Tîrgu Mureș, jud. Mureș constituie adresa fostului reprezentant convențional, care nu mai avea împutericire să reprezinte societatea, nici în fața instanței, dar nici în fața factorului poștal pentru comunicarea actelor de procedură civilă.

Sentința nr. 1 din 10 ianuarie 2017, pronunțată în prezentul dosar, a fost comunicată în mod nelegal la adresa: Tîrgu Mureș, str. x, jud. Mureș, deși sediul reclamantei este în Tîrgu Mureș, str. y, județul Mureș.

Având în vedere faptul că la momentul comunicării actului de procedură, mandatul avocatului F. era încetat și instanța, luând act de faptul că societatea urmează să fie reprezentată convențional de S.C.P.A. G., procedura de comunicare a hotărârii este afectată de vicii.

Toate actele procesuale depuse de către societate prin S.C.P.A. G. nu conțin mențiunea alegerii sediului procesual ales, astfel că toate actele de procedură întocmite ulterior încetării mandatatului avocațial al avocatului F., trebuia comunicate la sediul principal al societății.

Recurenta-reclamantă a luat act de existența hotărârii la data de 21 noiembrie 2017 când fostul reprezentant convențional av. F. i-a înmânat sentința nr. 1 din 10 ianuarie 2017.

Potrivit art. 103 alin. (1) din C. proc. civ.: „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul cînd legea dispune altfel sau cînd partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".

Potrivit alin. (2): „în acest din urmă caz actul de procedura se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării".

În aceste împrejurări, reclamanta s-a aflat în imposibilitate de a declara apel împotriva sentinței nr. 1 din 10 ianuarie 2017 în termenul de 15 zile, deoarece nu a luat la cunoștință de aceasta decât la data de 21.11.2017, fapt ce o prejudiciază.

Cererea de repunere în termen este întemeiată, având în vedere aspectele învederate privind comunicarea nelegală, în caz contrar fiind vătămată prin suprimarea unei căi de atac împotriva hotărârii judecătorești.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ., coroborate cu art.299 din același cod.

Intimatul MUNICIPIUL X a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că hotărârea recurată este legală, prin raportare la dispozițiile art. 98 și art. 103 din C. proc. civ., coroborate cu art. 285-286 din același cod.

Deși recurenta a invocat vicierea procedurii de comunicare a hotărârii judecătorești, aceasta s-a aflat în culpă, neîndeplinindu-și corespunzător obligațiile procedurale care îi reveneau.

Intimata D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Sentința nr. 1 din 10 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș Litigii cu Profesioniștii a fost comunicată reclamantei la sediul procesual ales, respectiv la cabinetul reprezentantului convențional F., la 01 noiembrie 2017, iar apelul a fost înregistrat la data de 28 noiembrie 2017, cu depășirea termenului de 15 zile impus de dispozițiile art. 284 din C. proc. civ.

Neexercitarea în termen a căii de atac a apelului împotriva hotărârii primei instanțe se datorează, în mod exclusiv, lipsei de diligență a reclamantei, care își invocă propria culpă în fundametarea cererii de repunere în termen.

Pe tot parcursul judecății, reclamanta nu a înțeles să uzeze de dispozițiile art. 98 din C. proc. civ., respectiv nu a solicitat instanței de judecată comunicarea actelor de procedură la o altă adresă decât cea menționată prin acțiunea introductivă.

Intimata-chemată în garanție E. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În curpinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta și-a ales în mod expres sediul procesual pentru comunicarea actelor de procedură la adresa reprezentantului convențional.

Pe parcursul derulării procedurii în fața primei instanțe, reclamanta nu a revenit asupra alegerii inițiale de domiciliu.

Faptul că reclamanta și-a schimbat apărătorul pe parcursul judecății în primă instanță, iar în cuprinsul actelor de procedură depuse prin intermediul acestuia apare adresa sediului social al reclamantei nu prezintă relevanță sub aspectul comunicării actelor de procedură la sediul procesual ales.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinarea intimaților MUNICIPIUL X, D. și E., solicitând respingerea susținerilor exprimate de aceste părți și reiterând argumentele cererii de recurs.

Intimata C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de recurenta A. și obligarea acestei societăți la plata cheltuielilor de judecată.

Fiind în prezența a două instituții de drept procesual diferite, respectiv alegerea domiciliului procesual și calitatea de reprezentant, care produc efecte juridice specifice și în condițiile în care recurenta nu a indicat un nou sediu procesual, împrejurarea încetării mandatului apărătorului ales nu prezintă importanță, ducând la sancțiunea neluării în seamă de către instanță a unui nou sediu de comunicare a actelor de procedură.

Recurenta A. a formulat note scrise.

Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 284 din vechiul C. proc. civ., „Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Art. 103

C. proc. civ. prevede la alin. (1) că „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”. Alin. (2) al aceluiași articol statuează: „În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării”.

Prin urmare, pentru a se putea dispune repunerea în termen, trebuie întrunite cumulativ trei condiții și anume; partea care nu și-a exercitat în termen dreptul procedural trebuie să facă dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința ei; împrejurarea respectivă să se fi produs înăuntrul termenului legal peremptoriu în care trebuia exercitat respectivul drept procedural; partea interesată să formuleze în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării atât cererea de repunere în termen, cât și cererea de exercitare a dreptului.

Sintagma "împrejurări mai presus de voința părții" din art. 103 din C.  proc. civ. presupune indicarea și dovedirea de parte a unor împrejurări ce exclud culpa sa.

În speță, Înalta Curte constată că sentința nr. 1 din 10 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș Litigii cu Profesioniștii, a fost comunicată recurentei-reclamante A. la sediul procesual ales.

Art. 93 din vechiul C. proc. civ. reglementează alegea domiciliului procesual, iar art. 98 din același cod statuează că: “Schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.”

Schimbarea apărătorului ales în cursul procesului nu este echivalentă cu schimbarea domiciliului în sensul statuat de dispozițiile legale mai sus enunțate, partea având obligația de a aduce la cunoștință instanței această schimbare de domiciliu, astfel cum impune art. 98 din C. proc. civ.

Raportat la aceste considerente, în mod legal curtea de apel a respins cererea de repunere în termenul de formulare a căii de atac și pe cale de consecință, a respins apelul ca tardiv formulat.

Argumentul recurentei în sensul că în apel comunicarea deciziei s-a făcut la sediul său nu poate fi reținută, în condițiile în care acest sediu a fost indicat prin cererea de apel formulate, alegerea domiciliului în fața primei instanțe operand numai pentru acel moment procesual.

Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Distinct de cele reținute, potrivit art. 129

alin. (1)

din vechiul C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Or, neexercitarea dreptului procesual, în speță formularea cererii de apel, în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 103

alin. (1)

din vechiul C. proc. civ., care este decăderea.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte, în temeiul art.312 alin.1 C. proc. civ. a respins recursul declarat  de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 5/A din 9 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondat.