ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 195/2018

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 377/2016 din 15 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2012 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de interes. A fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta A. SUCURSALA BUCURESTI (FOSTA B.), împotriva sentinței civile nr. 579 din 28.01.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a Civilă în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimatele CIATTI S.R.L. ITALIA și MUNICIPIUL SEBEȘ, intimata debitoare S.C. C. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR D. S.P.R.L.

Prin decizia civilă nr. 313/2017 din 26 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-contestatoare A. SUCURSALA BUCURESTI (FOSTĂ B.) împotriva sentinței civile nr. 1110/09.03.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata debitoare C. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR D. SPRL și intimata Președinte Comitet Creditor E. S.R.L. prin lichidator F.. A fost admis recursul declarat recurenta-contestatoare A. SUCURSALA BUCURESTI (FOSTĂ B.), împotriva sentinței civile nr. 876/01.03.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata debitoare C. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR D. SPRL și intimata Președinte Comitet Creditor E. S.R.L. prin lichidator F., în sensul că a fost modificată în parte sentința recurată. A fost admisă în parte contestația formulată, în sensul că a fost anulată măsura administratorului judiciar de respingere a cererii de plată formulată de către A. - SUCURSALA BUCUREȘTI, la data de 26.10.2016. A fost obligată debitoarea prin administrator judiciar la plata către contestatoarea A. SUCURSALA BUCURESTI (FOSTĂ B.) a sumei de 578.089 euro dobândă restantă la credit depreciat, precum și a sumei de 50.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de succes). A fost obligată contestatoarea la plata sumei de 1000 RON către debitoare, cheltuieli de judecată în fond. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței recurate.

Revizuenta E. S.R.L. PRIN G. a formulat cerere de repunere în termen și cerere de revizuire formulată de împotriva deciziei civile nr. 313/2017 din 26 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

În motivarea cererii de repunere în termen, revizuenta arată că:

La data de 10.11.2017 a avut loc Adunarea creditorilor debitoarei C. S.R.L. - în reorganizare, având pe ordinea de zi un raport al administratorului judiciar asupra situației create prin decizia civilă nr. 313/2017 din 26 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în sensul că, pe de o parte a fost validat raportul nr. x privind realizarea integrală și anticipată a planului cuprinzând cererea de închidere a procedurii cu reinserția debitoarei în mediul economic, iar pe de altă parte a dispus în sarcina acesteia obligații de plată la data la care debitoarea era deja descărcată de orice fel de obligații conform art. 137 alin. (2) din Legea insolvenței.

La data de 09.11.2017, reprezentantul legal al Președintelui Comitetului creditorilor - lichidatorul G. a fost prezent la sediul administratorului judiciar din Alba Iulia, ocazie cu care administratorul special - av. H. a propus o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 313/2017 din 26 octombrie 2017.

La data de 14.11.2017, la solicitarea administratorului judiciar, Curtea de Apel București i-a comunicat decizia civilă nr. 313/2017 din 26 octombrie 2017, pe care administratorul special a transmis-o și Președintelui Comitetului creditorilor la data de 23.11.2017.

Prin scrisoarea e-mail expediată la 06.12.2017 către av. H., atașată prezentei în traducere autorizată în limba română, Președintele Comitetului creditorilor solicită depunerea cererii de revizuire, acordând acesteia mandat.

Președintele Comitetului creditorilor are calitate de asociat unic și creditor majoritar și se află în procedură de lichidare voluntară, împrejurare față de care, așa cum se arată în scrisoare, lichidatorul nu poate decide asupra cheltuielilor (în speță: taxe judiciare de timbru, onorariu avocat, cheltuieli de deplasare etc.) în afara unei analize care, în cazul de față, a impus cunoașterea conținutului deciziei civile nr. 313/2017 din 26 octombrie 2017.

Astfel, singurul motiv care a împiedicat formularea în termen a cererii de revizuire a fost procedura specială în care se află Președintele Comitetului creditorilor, procedură care impune lichidatorului, independent de voința sa, verificările la care s-a făcut mai sus referire.

În susținerea cererii de revizuire, s-au adus, în esență, următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Cu privire la condițiile impuse de pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., în literatura de specialitate și în practică s-a stabilit unanim că acestea se raportează la autoritatea de lucru judecat, respectiv hotărârile potrivnice să fie pronunțate în cauze - dosare diferite; să aibă aceleași părți, în aceeași calitate; același obiect și cauză, iar în cel de-al doilea litigiu, autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată ori dacă a fost invocată să nu existe o pronunțare asupra acesteia.

Prin decizia civilă nr. 377/2016 din 15 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2012 a fost respins recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 579/28.01.2016, pronunțată de Judecătorul-sindic în dosar nr. x/2012 - insolvență fond, confirmând irevocabil planul de reorganizare propus de debitoare prin administrator special.

În consecință, prin această decizie, planul de reorganizare a intrat în puterea lucrului judecat având efectul prevăzut imperativ de dispozițiile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006:

"(2) La data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului și cea prevăzută în plan."

După ce planul de reorganizare, devenit titlu executoriu prin decizia civilă nr. 377/2016 din 15 septembrie 2016, a fost executat integral și cu anticipație, operațiune în cadrul căreia A. și-a încasat întreaga creanță prevăzută de acesta, aceeași instanță de recurs, chiar același complet de judecată, pronunță decizia civilă nr. 313/2017 din 26 octombrie 2017 prin care dispune în sarcina debitoarei, în favoarea creditorului bancar, plata unei creanțe în sumă de 578.089 euro, cu titlu de accesorii la creanța prevăzută în titlul executoriu - planul de reorganizare și 50.000 RON creanță curentă, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de succes, neefectuate în dosarul nr. x/2017.

Cu privire la admisibilitate, sunt îndeplinite cerințele cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că deși decizia civilă nr. 377/2016 din 15 septembrie 2016 s-a pronunțat în dosarul asociat nr. a7 al dosarului de insolvență - fond nr. x/2012, iar decizia civilă nr. 313/2017 din 26 octombrie 2017 s-a pronunțat în dosar nr. x/2017, ambele vizează procedura de insolvență derulată față de debitoare.

Pe de altă parte, în fața instanței de recurs nu s-a invocat excepția autorității de lucru judecat a planului de reorganizare dobândită prin decizia civilă nr. 377/2016 din 15 septembrie 2016.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

Intimata A.-SUCURSALA BUCUREȘTI-FOSTA B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat tardivitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 vechiul C. proc. civ., precum și respingerea cererii de repunere în termenul de formulare a cererii.

Analizând cererea de repunere în termen și motivele invocate, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Conform dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 vechiul C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti:

"1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri".

Art. 103 C. proc. civ. dispune la alin. (1) că "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei". Alin. (2) al aceluiași articol prevede că "În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării".

Prin urmare, pentru a se putea dispune repunerea în termen, trebuie întrunite cumulativ trei condiții și anume; partea care nu și-a exercitat în termen dreptul procedural trebuie să facă dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința ei; împrejurarea respectivă să se fi produs înăuntrul termenului legal peremptoriu în care trebuia exercitat respectivul drept procedural; partea interesată să formuleze în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării atât cererea de repunere în termen, cât și cererea de exercitare a dreptului.

Sintagma "împrejurări mai presus de voința părții" din art. 103 din C. proc. civ. presupune indicarea și dovedirea de parte a unor împrejurări ce exclud culpa sa.

Din analiza motivelor invocate de către revizuentă în dovedirea cererii de repunere în termenul de declarare a revizuirii nu reiese că aceasta a fost împiedicată din "împrejurări mai presus de voința părții" să exercite calea de atac în termenul prevăzut de legiuitor, ilustrând neglijența acesteia în respectarea termenului imperativ.

Cum cererea de repunere în termenul de exercitare a revizuirii nu este întemeiată, Înalta Curte va respinge și cererea de revizuire, ca tardiv formulată, în aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. (1), coroborate cu art. 324 alin. (1) pct. 1 și art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen, formulată de revizuenta E. S.R.L. PRIN G..

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta E. S.R.L. PRIN G. împotriva deciziei civile nr. 313/2017 din 26 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017, ca tardiv formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2018.