ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.04.2018

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1465/2018

HOTĂRÂRE
12.04.2018
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1465/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, obligarea acestuia să emită în termen de 30 zile ordinul de acordare a distincției "Gheorghe Lazăr" sau a diplomelor de excelență, după caz, prevăzute de RGC nr. x/2006 pentru anul școlar 2008 - 2009, respectiv 2009 - 2010, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 375 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, iar prin Decizia nr. 3485 din 26 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației Naționale și admis recursul formulat în cauză, fiind casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 44/2015 din 3 decembrie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte acțiunea reclamanților, în sensul că s-a dispus obligarea pârâtului la emiterea Ordinului de acordare a distincției Gheorghe Lazăr pentru anii 2009-2010 în privința reclamantelor A. și AA. Instanța a respins acțiunea formulată de ceilalți reclamanți.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., BB., fiind invocat, în susținerea căii de atac exercitate în cauză, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și admiterea în întregime a acțiunii principale, astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, se susține că, în mod nelegal și netemeinic, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților, având în vedere că prin Decizia nr. 3485/26.09.2014 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, pronunțată în primul ciclu procesual, a fost admis recursul reclamanților și trimisă cauza în rejudecare în fond, constatând că erau îndeplinite prevederile art. 13 alin. (1) și (4) din Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 5435/2006, pentru acordarea Diplomei de Excelență sau Diplomei Gh. Lazăr, urmând ca, în rejudecare, instanța de fond să analizeze doar îndeplinirea condiției privind alocarea fondurilor necesare acordării distincției "Gheorghe Lazăr".

Cu toate acestea, prin sentința civilă nr. 44/2015, pronunțată în rejudecare, de către instanța de fond, în dosarul nr. x, a fost admisă doar în parte acțiunea și numai în privința a două reclamante, considerându-se că, față de ceilalți reclamanți, nu s-a făcut dovada alocării fondurilor necesare acordării acestei distincții.

Circumscris motivului de casare invocat, recurenții-reclamanți subliniază că întreaga motivare a instanței face referire la îndeplinirea condiției privind existența fondurilor necesare doar pentru anul școlar 2009-2010, fără a se face nicio referire la anul școlar 2008-2009, după cum, de altfel, întreaga probațiune administrată în cauză, în rejudecare, s-a referit doar la anul școlar 2009-2010.

Recurenții-reclamanți arată că au solicitat prin prezenta acțiune obligarea pârâtului Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului la emiterea Ordinului de acordare a distincției "Gheorghe Lazăr", respectiv a diplomelor de excelență pentru anul școlar 2008-2009 și 2009-2010, fără a solicita în mod expres obligarea la plata premiilor aferente acordării acestei distincții.

Astfel, au depus dosarele în vederea acordării distincției și le-a fost admisă și validată acordarea distincțiilor Gheorghe Lazar pentru anii școlari 2008-2009 și 2009-2010, urmând ca, în baza art. 113 din Legea nr. 128/1997 și art. 13 pct. 8 din Regulament, modificat prin Ordinul nr. 4339/2008, Ministerul Educației și Cercetării să verifice listele înaintate de inspectoratele școlare și să elaboreze ordinul de acordare a distincțiilor, până la data de 15 iunie, listele fiind în prealabil elaborate și validate de Inspectoratul Școlar Județean Cluj.

Consideră că obligațiile pârâtului Ministerul Educației Naționale erau doar de a verifica aceste liste și că, în mod greșit, prima instanță a reținut că acordarea distincțiilor este strâns legată de plata unor premii în bani, sens în care se impune existența resurselor financiare, deși legiuitorul a reglementat distinct acordarea distincției de acordarea premiilor în bani, respectiv conform dispozițiilor art. 6, art. 13 pct. 6, 7, 8 din anexa la Ordinul nr. 435/2006, constituirea resurselor financiare urmează o procedură diferită de acordare a distincțiilor, în sensul că unitățile de învățământ vor include sumele aferente în proiectul de buget, la fondul de premii, și vor întreprinde demersuri pe lângă consiliile locale pentru aprobarea sumelor solicitate.

Mai arată că, dacă legiuitorul ar fi considerat că acordarea distincțiilor trebuie implicit însoțită de plata premiilor în bani, ar fi consacrat expres această cerință, alături de obligația de verificare a listelor de către instituția pârâtă, astfel că, în opinia sa, constituirea resurselor financiare urmează o procedură diferită de cea privind acordarea distincțiilor. Apreciază că, în speța, este aplicabil principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, motiv pentru care acordarea distincțiilor se face ca urmare a întocmirii listelor de către inspectoratele școlare, respectiv a verificării lor de către minister, și nu este dublu condiționată și de existența unor resurse financiare.

De asemenea, arată că dreptul lor izvorăște din lege, iar lipsa fondurilor bănești nu poate interveni în recunoașterea acestui drept, în condițiile în care persoanele vizate de aceste norme juridice pot alege să primească doar o parte din beneficiul acordat de către legiuitor, voința legiuitorului fiind aceea de a motiva cadrul didactic. Consideră că dacă personalul didactic obține rezultate excelente, este de neconceput ca acesta să nu poată fi premiat cu cel puțin o diplomă pentru efortul și interesul de care a dat dovadă. În acest sens, invocă jurisprudența ICCJ, exemplificând prin dosarul nr. x, precum și cea a curților de apel.

Mai arată că prin refuzul pârâtului au fost încălcate principiul egalității de tratament și principiul interzicerii discriminării reflectare în jurisprudența CEDO, respectiv s-a creat o discriminare între persoanele cărora le-a fost deja emis Ordinul de acordare a distincțiilor și persoanelor cărora li s-a refuzat acest drept, iar pe de altă parte între persoanele cărora le-a fost admisă acțiunea și cele aceasta le-a fost respinsă.

În ceea ce privește verificarea alocării fondurilor bănești necesare, arată că prima instanță de recurs a dispus să fie analizată îndeplinirea acestei condiții, pentru anul școlar 2008-2009 dispunând a se avea în vedere adeverința nr. x/11.06.2009 emisă de către Inspectoratul Școlar Județean Cluj din care rezulta că la data întocmirii listelor pentru acordarea distincțiilor, toate unitățile de învățământ preuniversitar din județul Cluj și-au cuprins suma respectivă în proiectul de buget pe anul 2009 la fondul de premii. Cu toate acestea, instanța de fond a ignorat adeverința nr. x/11.06.2009 și, mai mult, toate adresele efectuate în fața instanței de fond, în rejudecare, precum și toate înscrisurile comunicate se referă la alocarea fondurilor doar pentru anul școlar 2009-2010.

Subliniază faptul că instanța de recurs, în anteriorul ciclu procesual, a statuat că adeverința nr. x/2013 emisă de Inspectoratul Școlar Județean Cluj nu prezintă relevanță, deoarece sumele respective nu trebuiau prevăzute în bugetul Inspectoratului Școlar, întrucât plata premiilor se face de către unitățile de învățământ la care sunt sau au fost angajate cadrele didactice.

De asemenea, arată că, din adresa Inspectoratului Județean Cluj nr. x/10.03.2015, prin care s-a comunicat adresa nr. x/2010, se regăsesc și unități de învățământ la care sunt angajați o parte dintre reclamanți.

Reclamantele-intimate A. și AA. au formulat întâmpinare, prin care arată că nu se opun admiterii recursului, astfel cum a fost formulat, apreciind ca fiind întemeiat motivul de recurs invocat, prevăzut in art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esență, reclamantele-intimate susțin considerentele formulate de către recurenți și consideră că admiterea acțiunii doar față de acestea creează o stare de discriminare între părțile reclamante, întrucât situațiile sunt identice.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 decembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 februarie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., BB., ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate și cazul de casare invocat, ținând seama și de apărările din întâmpinare, decizia de casare pronunțată în primul ciclu procesual, precum și probatoriile administrate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:

2.1 Argumentele de fapt și de drept relevante.

2.1.1 Instanța de fond a constatat că reclamanții au îndeplinit condițiile generale de acordare a diplomei "Gheorghe Lazăr" sau a Diplomei de excelență și s-au aflat pe lista înaintată de inspectoratul județean către Ministerul Educației și Cercetării, conform a rt. 13 pct. 6 din anexa la Ordinul nr. 5435/2006.

Instanța de fond a considerat că în cauză s-a dovedit că doar pentru două reclamante au fost alocate fonduri bugetare necesare acordării premiilor pentru anul 2009-2010.

Acest raționament al instanței încalcă dispozițiile deciziei de casare în ceea ce privește limitele rejudecării și nu cuprinde o motivare pertinentă a concluziei enunțate.

Astfel, se constată că instanța de recurs în primul ciclu procesual a stabilit că, pentru perioada 2008-2009, unitățile de învățământ și-au cuprins suma necesară plății premiilor în proiectul de buget, instanța de rejudecare având a analiza pentru această perioadă doar dacă refuzul autorității pârâte de a emite ordinele de acordare a distincțiilor până la data de 15 iunie - pentru anul școlar 2008-2009 era sau nu, justificat.

Or, instanța de fond nu a respectat această dispoziție, în sensul că nu a analizat caracterul refuzului autorității pârâte, deși trebuia să plece de la statuarea instanței de control judiciar cu privire la existența fondurilor bănești, contrazicând astfel respectiva statuare atunci când a ajuns la concluzia nu au fost fonduri alocate pentru premiere.

2.1.2 În ceea ce privește perioada 2009-2010, decizia de casare a impus instanței să solicite probe suplimentare despre situația alocării fondurilor, or, se constată că instanța de rejudecare, deși a susținut că a făcut demersuri în sensul îndrumărilor stabilite prin decizia de casare, aceasta nu a motivat corespunzător concluzia la care a ajuns, acordând doar pentru doi reclamanți sumele pretinse.

Instanța de fond s-a limitat la a indica anumite file din dosar ce conțin înscrisurile cu valoare probatorie, fără a efectua o analiză propriu-zisă a situației juridice rezultate din acestea.

În lipsa unei motivări corespunzătoare, instanța de recurs nu poate exercita un control de legalitate efectiv cu privire la dezlegarea dată, raportat la criticile formulate în recursul reclamanților.

În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că acele susțineri din memoriu de recurs care se referă la argumentul că reclamanții ar fi solicitat prin acțiune doar înscrisul care atestă activitatea meritorie a cadrului didactic, nu și premiul bănesc asociat acestuia, nu mia prezintă relevanță în cauză, întrucât această chestiune a fost dezlegată de instanța de recurs în primul ciclu procesual atunci când casarea s-a dispus în mod explicit pentru verificarea condiției alocării fondurilor bănești, considerată de instanță ca fiind intrinsecă procedurii de premiere.

2.2 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., BB. împotriva sentinței civile nr. 44/2015 din 3 decembrie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Admite recursul declarat de recurenții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., BB. împotriva sentinței civile nr. 44/2015 din 3 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-04-08
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2297/2021
Împotriva acestei sentințe reclamanții au formulat recurs, care a fost admis prin decizia nr. 3.485/26.09.2014, pronunțată în dosarul nr. x/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentința recurată a fost casată și s-a trimis cauza sp
ÎCCJ 2014-12-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4831/2014
Decizia nr. 4831/2014 Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la 14 februarie 2013 de către reclam
ÎCCJ 2019-05-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2619/2019
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III -a contencios administrativ și fiscal, la data de 19.09.201
ÎCCJ 2015-01-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 241/2015
. A fost obligat pârâtul F. să plătească reclamantei suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 5 noiembrie 2013 s-a admis cererea reclamantei A. și s-a dispus îndreptarea erorii m
ÎCCJ 2018-01-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 128/2018
Decizia nr. 128/2018 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului București, sec
Sursă