ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 241/2015

Decizia nr. 241/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin declinare de competență potrivit sentinței civile nr. 6870 din 18 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E. Cluj și F., a solicitat instanței obligarea pârâților la acordarea distincției Diploma de excelență, cuvenite acesteia și plata premiului în bani aferent în cuantum de 20% din suma salariilor de bază primite in ultimele 12 luni, actualizată cu indice de inflație.

În motivare reclamanta a invocat aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 113 și art. 112.

A susținut reclamantă că din prevederile legale rezultă dreptul cadrelor didactice din învățământul preuniversitar de a beneficia, între altele, și de Diploma Gheorghe Lazăr clasele I, a II-a și a III-a și de Diploma de excelență, în măsura în care, evident, îndeplinesc condițiile prevăzute de legislație pentru acordarea acestora.

A precitat că a îndeplinit condițiile pentru acordarea distincțiilor menționate în anul școlar 2008-2009 (astfel cum rezultă din adeverințele emise de pârâta unitate de învățământ), beneficiind de aprobarea unității de învățământ de acordarea acestora, iar unitatea de învățământ a prevăzut în bugetul aprobat pentru anul 2009 fondurile necesare în vederea acordării premiilor aferente distincțiilor mai sus menționate.

Pârâtul E. Cluj prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu se află in raporturi de muncă cu reclamanta.

La rândul lor pârâții C. și respectiv D. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Pârâtul F. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că reclamanta nu este în raporturi juridice de muncă cu acest pârât.

Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința

nr. 462 din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților E. Cluj, C., D., și B. și s-a respins acțiunea reclamantei A. formulată împotriva acestor pârâți.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului F.

S-a admis, în parte, acțiunea reclamantei A. în contradictoriu cu pârâtul F., și în consecință a fost obligat pârâtul să emită Ordinul de acordare a Distincției „GL clasa a II-a pentru anul școlar 2008-2009 și a Diplomei de Excelență aferentă anului școlar 2010-2011. S-au respins capetele de cerere privind obligarea pârâților C., D. și B. Turda la plata sumei de 22.961 lei - drepturi de salarizare neacordate conform Legii nr. 221/2008, plata sumei de 2.799 lei - premiu anual aferent anului 2010 și plata premiului in bani aferent Diplomei de excelență.

A fost obligat pârâtul F. să plătească reclamantei suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 5 noiembrie 2013 s-a admis cererea reclamantei A. și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în

sentința

nr. 462 din 24 septembrie 2013 în sensul înlăturării din dispozitiv a mențiunii obligării pârâtei să emită Ordinul de acordare a Distincției „GL clasa a II-a pentru anul școlar 2008-2009 și a Diplomei de excelență aferentă anului 2011, ci doar a obligării pârâtului la acordarea Diplomei de excelență, precum și a respingerii capetelor de cerere privind obligarea pârâților C., D. și B. Turda la plata sumei de 22.961 - drepturi de salarizare neacordate conform Legii nr. 221/2008, plata sumei de 2.799 lei.

Pentru a pronunța această soluție, in ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților E. Cluj, B., C. și D., s-a constatat că sunt întemeiate.

Astfel, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită instanța, aceea de obligare a pârâtului F. la acordarea ordinului de conferire a distincției Gheorghe Lazăr, s-a constatat că întrucât întreaga procedură de acordare a acestor distincții este dată de prevederile art. 113 din Legea nr. 128/1997, completată cu dispozițiile Ordinului ministrului Educației și Cercetării nr. 5435/2006, singurul căruia îi revine calitatea procesuală pasivă în cauză fiind F. în timp ce toți ceilalți pârâți sunt lipsiți de această calitate procesuală, neexistând o identitate între aceștia și cei obligați prin lege să ducă la îndeplinire această îndatorire.

Cât privește fondul cauzei, s-a reținut că acordarea distincțiilor pe seama personalului didactic este reglementată de dispozițiile art. 113 din Legea nr. 128/1997; în aplicarea acestor dispoziții legale, pârâtul elaborând Regulamentul privind acordarea de distincții și premii personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat, aprobat prin Ordinul nr. 5435/2006.

Verificând îndeplinirea în speță a condițiilor prevăzute de ordin, Curtea a constatat că reclamanta a urmat întreaga procedură prevăzută de lege, începând cu depunerea cererii până la validarea acesteia în consiliul de administrație.

S-a constatat că, pentru acordarea distincției a fost urmată întreaga procedură, până la momentul elaborării ordinului de acordare a distincțiilor de către pârât, reclamanta făcând dovada că a îndeplinit toate condițiile impuse de legiuitor, existând și confirmarea autorităților publice locale cu privire la existența în bugetele proprii a sumelor necesare pentru plata premiilor.

A arătat instanța că refuzul pârâtului de emitere a ordinului de acordare a distincției către reclamantă este unul nejustificat întrucât acesta nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin și nu a procedat la verificarea listelor comunicate de către E. Cluj.

Curtea de apel a apreciat acțiunea reclamantei ca fiind fondată doar în parte, fiind admisă între aceste limite.

Capetele de cerere privind plata sumelor aferente actualizată cu indicele de inflație au fost respinse ca prematur formulate, întrucât acestea se vor putea realiza doar în urma finalizării etapei de acordare a acestor distincții, urmare a pronunțării hotărârii judecătorești.

Pârâtul F. aflându-se în culpă procesuală în temeiul dispoz. art. 274 C. proc. civ. a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 250 lei reprezentând onorar avocat conform chitanței din 15 octombrie 2012.

Recursul;

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanta A. și pârâtul F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta - reclamantă A. a dezvoltat următoarele critici față de soluția adoptată de prima instanță, indicând incidenta motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., cu referire la art. 304

1

C. proc. civ.:

Astfel, a arătat că, deși instanța a fost investită cu cererea privind acordarea Diplomei de Excelență, Curtea de apel a obligat pârâtul să emită Ordinul de acordare a Distincției Gheorghe Lazăr pentru anul școlar 2008-2009.

De asemenea, a susținut că in mod nelegal prima instanță a respins, ca prematur formulată, cererea privind acordarea drepturilor salariale, deși nu fusese investită cu o astfel de cerere.

Totodată a arătat că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, in condițiile în care E. are obligații in procedura emiterii ordinului iar C. și instituția de învățământ urmează a face plata sumelor de bani.

De asemenea, a arătat in ceea ce privește greșita respingere ca prematură a solicitării de obligare a pârâților la plata premiului in bani, că aceasta este o consecință a admiterii acțiunii, fiind astfel evitată formularea unei noi acțiuni.

Prin recursul formulat, recurentul - pârât F. a arătat că prima instanță a pronunțat o soluție cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., obligând Ministerul să emită un ordin de completare a Ordinului nr. 5399/2009.

S-a arătat că instanța nu a ținut cont de prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, conform cărora „În anul 2012, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță."

De asemenea, a susținut recurentul că refuzul de a emite ordinul nu este nejustificat, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond, ci este întemeiat întrucât potrivit prevederilor legale ordinul nu poate fi emis în lipsa fondurilor.

S-a motivat că, având în vedere că Diploma „Gheorghe Lazăr" trebuie însoțită de un premiu, neputând fi acordată în absența acestui premiu în bani, și luând în considerare prevederile Legii - Cadru nr. 330/2009, ordonatorii de credite nu au mai putut acorda premii în bani, fiind intr-o imposibilitate obiectivă de a emite ordinul.

Considerentele și soluția instanței de recurs;

Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei cauze, prin disjungere, îl reprezintă cererea reclamantei A. de obligare a pârâților E. Cluj și F. la acordarea Distincției Diploma de Excelență cu consecința obligării pârâților B. Ioan Opriș, C., D. la plata premiului in bani aferent acesteia in cuantum de 20 % din suma salariilor de bază primite in ultimele 12 luni, sumă actualizată cu rata inflației, la data plății efective (petitul 3 al acțiunii - fila 2 din dosarul Tribunalului Cluj).

Cu titlu prealabil, Înalta Curte arată că dată fiind similitudinea unor serii de critici înfățișate prin cele două cereri de recurs, le va examina grupat, urmând a le răspunde prin argumente comune

Astfel, ambele recurente au formulat motive vizând nelegala obligare la acordarea distincției „Gheorghe Lazăr” solicitând înlăturarea acesteia din dispozitiv, omițând însă a observa că prima instanță a corectat această eroare prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 5 noiembrie 2013.

De asemenea, în ceea ce privește recursul formulat de către recurenta - reclamantă A., instanța de control judiciar constată că prima instanță, în limitele investirii, a soluționat în mod corect excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. Ioan Opriș, C., D. și E. Cluj.

Astfel, s-a reținut că în procedura prevăzută de Ordinul nr. 5435/2006, în măsura în care s-a îndeplinit etapa prealabilă, singura autoritate care are atribuții în acordarea distincției este F.

Este in egală măsură adevărat că, în ceea ce privește confuziile privind obiectul acțiunii și părțile raportului de drept litigios, acestea provin din modul în care reclamanta și-a conceput demersul în justiție, formulând capete de cerere care atrag competența unor instanțe de rang diferit din ramuri de drept distincte ( dreptul muncii, contencios administrativ).

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., invocat de către F., respectiv că instanța fondului a depășit atribuțiile puterii judecătorești, Înalta Curte constată, pe de o parte, că, în cauză, în raport de data înregistrării, sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. din 1865. Pe de altă parte, reține instanța că acest motiv vizează incursiunea autorității judecătorești în sfera autorității executive sau legislative, astfel cum sunt delimitate de Constituție sau de legile organice, or „constatarea unui refuz nejustificat” al unei autorități publice de a respecta drepturi izvorâte din lege nu se încadrează in această noțiune.

Potrivit art. 11 din Ordinul nr. 5435/2006, diploma de excelență se acordă, pentru merite în dezvoltarea curriculumului și/sau managementului educațional, cadrelor didactice care au obținut gradul didactic I, pensionari sau pensionabili, cu activitate efectivă în învățământ și care au obținut calificativul "foarte bine" cel puțin 25 de ani, pentru merite deosebite în activitatea didactică, care au dat dovadă de profesionalism, deontologie profesională și conduită morală incontestabile și care îndeplinesc cel puțin două dintre criteriile menționate la pct. b), c) și d) de la art. 5.

Instanța de control judiciar a constatat că reclamanta a urmat întreaga procedură prevăzută de lege până la momentul elaborării ordinului de acordare a distincțiilor de către pârât, făcând dovada că a îndeplinit toate condițiile impuse de legiuitor.

Refuzul pârâtului de emitere a ordinului de acordare a distincției către reclamantă este unul nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, îl dă acestei noțiuni, întrucât acesta nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin și nu a procedat la verificarea listelor comunicate de către E.

În ceea ce privește incidența în cauză a art. 30 alin. (7) din Legea nr. 330/2009, care prevede că dispozițiile referitoare la acordarea premiilor individuale nu se aplică în anul 2010, Înalta Curte apreciază că măsura restrictivă prevăzută de acest text, deși a fost menținută și în anii următori, are un caracter temporar și nu poate justifica legal inacțiunea pârâtului F. de a emite ordinul, întrucât efectele distincției nu se limitează la drepturile patrimoniale, ci are și rolul de recunoaștere a meritelor deosebite în activitatea didactică desfășurată.

Față de aspectele invocate, Înalta Curte apreciază, că soluția primei instanțe, de respingere a cererii de acordare a drepturilor bănești ca prematur formulată, este legală și temeinică, neexistând niciun indiciu in sensul că autoritățile locale pârâte, in condițiile emiterii ordinului, ar refuza plata sumelor de bani.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de A. și F. împotriva sentinței nr. 462 din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2015.