ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 822/2015

Decizia nr. 822/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova și precizată la 1 februarie 2012, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților B. și C. Dolj să emită ordinul de acordare a distincției Diploma “D.” clasa a III-a, pentru anul 2009.

Prin sentința nr. 163 din 8 martie 2012, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâților B. și C. Dolj.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 6294 din 24 septembrie 2013 a admis recursul declarat împotriva sentinței nr. 163 din 8 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub Dosar nr. x/54/2011*.

Prin sentința nr. 455 din 5 decembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâților B. și C. Dolj.

Potrivit art. 113 lit. b) și art. 114 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic Diploma de excelență ,,D.” se acordă cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, cu activitate deosebită în învățământ, iar diploma este însoțită de un premiu de 20%, 15% sau 10% din suma salariilor de baza primite în ultimele 12 luni.

Metodologia de acordare se stabilește prin Regulament aprobat de Ministerul Învățământului, respectiv Ordinul B. nr. 5435 din 23 octombrie 2005 modificat ulterior prin Ordinul B. nr. 4140 din 14 iunie 2008 și Ordinul nr. 4140/2010.

Conform metodologiei aprobată prin Regulamentul sus menționat - art. 13 alin. (4) și alin. (1) lit. b) - reclamanta a fost evaluată, a primit punctajele corespunzătoare, iar dosarul a fost înaintat C.

Consiliul de Administrație al C. a aprobat lista finală a cadrelor didactice ce îndeplinesc condițiile cerute de lege pentru acordarea premiului. Potrivit adresei nr. 503 din 05 mai 2009 listele au fost înaintate către Minister, cu precizarea că se încadrează în limita de 6% din numărul total de cadre didactice cu grad I din județul Dolj și cu încadrarea în fondurile prevăzute de fiecare primărie.

Curtea constată că obligația de a emite Ordinul privind Distincția revine Ministerului, în temeiul dispozițiilor art. 13 alin. (6) din Ordinul B. nr. 5435/2006 reactualizat prin Ordinul B. nr. 4339/2008.

În anul 2009 B. își motiva refuzul de soluționare și finalizare a procedurii de emitere Ordin prin considerente de ordin procedural, precizându-se că în conformitate cu Nota B. din 2009 numai 3 județe au confirmat existența fondurilor, astfel încât s-a decis amânarea procedurii pentru anul 2010.

În această situație, reclamantul nu a înțeles să aprecieze refuzul finalizării procedurii în anul 2009 prin emiterea Ordinului ca fiind nejustificat, raportat la termenul expres prevăzut de lege pentru îndeplinirea obligației de către Minister.

În consecință, Curtea de apel a apreciat că a existat un consens în ce privește amânarea finalizării procedurii. În caz contrar s-ar pune problema prescripției dreptului de a contesta refuzul Ministerului în raport de dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, refuzul pârâtului de finalizare a procedurii se va analiza în raport de dispozițiile legii în vigoare în anul 2011 când procedura a fost reluată conform adresei din 14 octombrie 2011 emisă de C. Dolj și cu referire la legislația anterioară.

A mai reținut instanța de fond că, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea cadru nr. 330/2009 ,,premiile individuale se stabilesc de către ordonatorii de credite în limita sumelor alocate cu această destinație de către ordonatorul principal de credite, iar conform art. 30 alin. (7) din același act normativ, prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 și art. 24 nu se aplică în anul 2010”.

În anul 2011, Ministerul își motivează refuzul de finalizare a procedurii în temeiul dispozițiilor art.  9 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2011. Dispoziția are același efect al unei cauze de suspendare.

Dispoziția vizează orice premiu individul, de natură salarială prevăzut de legislația specială, întrucât nu distinge.

Din interpretarea acestor dispoziții legale, prima instanță a constatat că în anul 2010 și 2011 nu se aplică dispozițiile legale referitoare la acordarea Premiilor individuale, iar dispoziția respectivă are efectul unei cauze de suspendare temporară.

Or, Distincția D. este asimilată unui premiu individual, de natură salarială, ce se acorda în legătura cu activitatea didactică.

În consecință, a conchis curtea de apel, refuzul pârâtului Ministerului de a emite Ordinul individul, urmat de plata premiului în bani de către pârâții angajatori, întemeiat pe dispozițiile art. 30 alin. (7) din Legea nr. 330/2009 în vigoare în anul 2010 și respectiv art. 9 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, nu apare ca fiind nejustificat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând generic dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ.

Prima critică adusă sentinței atacate vizează aspectul nulității absolute a hotărârii, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 24 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că judecătorul care a soluționat cauza în primul ciclu procesual, a judecat pricina și în faza rejudecării, după casarea primei sentințe pe care a pronunțat-o în dosar.

A doua critică vizează greșita dezlegare a fondului pretențiilor deduse judecății, recurentul-reclamant susținând că au fost îndeplinite toate condițiile legale pentru acordarea distincției „D.” pentru anul 2009, iar Legea nr. 330/2009 nu are incidență în cauză, deoarece a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2010.

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, precum și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., raportat la actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că această critică nu este întemeiată, având în vedere că prin sentința nr. 163 din 8 martie 2012, prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, aspect reținut și prin Decizia de casare nr. 6294 din 24 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, mai exact nu a dat o dezlegare fondului pretențiilor deduse judecății de către reclamant. Prin urmare, situația învederată de recurent nu se încadrează în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 24 alin. (1) C. proc. civ., sentința pronunțată neputând fi sancționată cu anularea, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (2) din același cod.

Înalta Curte constată că această critică este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul A. a sesizat instanța de contencios administrativ în legătură cu refuzul nejustificat al ministerului pârât de a respecta dispozițiile art. 13 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 5435/2006, în organizarea executării și aplicării în concret a prevederilor art. 13 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, prevederi care se regăsesc la art. 265 din actuala Lege a educației nr. 1/2011.

Astfel, potrivit art. 113 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, „În afara distincțiilor prevăzute la art. 112, ministrul învățământului este autorizat să acorde personalului didactic și de cercetare din învățământ următoarele distincții și premii: b) Diploma D., clasele I, a II-a și a III-a, cu acordarea unui premiu de 20%, 15%, respectiv 10% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni; diploma se acordă personalului didactic din învățământul preuniversitar”.

Procedura de atribuire a distincțiilor și premiilor a fost detaliată prin dispozițiile art. 13 din Regulamentul aprobat prin Ordinul B. nr. 5435/2006, ea cuprinzând mai multe etape, ultima constând în aceea că B. verifică listele înaintate de inspectoratele școlare și elaborează ordinul de acordare a distincțiilor, până la data de 15 iunie.

În cauză, este vorba de evaluarea efectuată pentru anul școlar 2008-2009, astfel încât, procedura de emitere a Ordinului de acordare a distincțiilor trebuia finalizată până la data de 15 iunie 2009, or, ministerul intimat nu a respectat termenele și fazele stabilite, ceea ce a făcut ca la data sesizării instanței de fond, ordinul respectiv să nu fi fost încă emis.

Astfel fiind, instanța de fond a reținut în mod greșit situația de fapt, motiv pentru care a făcut și o aplicarea greșită a Legii nr. 330/2009, intrată în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2010.

Astfel, într-adevăr, potrivit art. 6-10 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 5435/2006 Diploma „D.” este însoțită de un premiu în sume diferite, în raport cu clasa, dar aceste dispoziții nu trebuie interpretate în sensul condiționării acordării distincției de existența unui/unor premii.

De asemenea, este real faptul că potrivit art. 30 alin. (7) din Legea nr. 330/2009, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 283/2011 și art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2012, acordarea unor premii a fost suspendată, însă aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauza de față pentru că distincția în litigiu privește anul școlar 2008-2009, iar ordinul de acordare a distincțiilor trebuia emis până la data de 15 iunie 2009.

Este necontestat că acțiunea administrativă reprezintă o activitate programată/ planificată, care trebuie realizată în conformitate cu principiul operativității și al promptitudinii, astfel încât, lipsa de acțiune a administrației nu poate constitui o justificare legală pentru înlăturarea răspunderii autorității.

Astfel fiind, constrângerile bugetare care au impus adoptarea unor reglementări restrictive nu pot justifica legal inacțiunea intimaților - pârâți dintr-o perioadă anterioară, din moment ce, potrivit dispozițiilor legale citate, ordinul în litigiu trebuia emis până la data de 15 iunie 2009.

Pentru aceste argumente, Înalta Curte constată că recursul recurentului-reclamant A. este fondat, urmând a fi admis și, în consecință modificată în tot sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 455 din 05 decembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea.

Obligă pârâții B. și C. Dolj să acorde reclamantului distincția Diploma „D.”, clasa a III-a, pentru anul 2009.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 februarie 2015.