ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6294/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6294/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, reclamantul M.M.A. a solicitat, în contradictoriu cu
pârâții Universitatea S.H. și M.E.C.T.S., obligarea primului pârât la
eliberarea diplomei de licență, respectiv obligarea celui de-al doilea pârât să
elibereze avizele pentru tipărirea diplomelor de licență.
În motivarea cererii,
reclamantul a susținut, în esență, că a absolvit cursurile de licență ale
Facultății de Marketing, frecvență redusă, din cadrul Universității S.H., în
anul 2009, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iunie 2009,
obținând titlul de licențiat în Științe Economice, potrivit adeverinței din 04
iulie 2009, condiții în care are dreptul la eliberarea diplomei de licență
corespunzătoare.
Hotărârea instanței
de fond
Prin sentința civilă nr.
923 din 13 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a anulat ca netimbrată cererea reclamantului.
În
motivarea acestei soluții, prima instanță a reținut că
reclamantul nu a timbrat acțiunea și cu timbru judiciar, conform
dispozițiilor din rezoluția de primire a prezentei acțiuni, deși a fost legal
citat cu această mențiune, nu a formulat nici cerere de ajutor public judiciar
în sensul scutirii, reducerii sau eșalonării achitării taxei judiciare de
timbru stabilită, conform O.U.G. nr. 51/2008, nici cerere de reexaminare.
A arătat instanța fondului că, în ceea ce privește
timbrajul achitat de reclamant prin avocat și care a fost transmis prin fax,
îndeplinirea obligației astfel stabilită este lipsită de relevanță întrucât
taxa de timbru judiciar nu a fost depusă în original la dosar, neputându-se
reține îndeplinirea obligației de a timbra acțiunea cu taxa judiciară de timbru
în cuantumul stabilit.
A mai reținut că dovada achitării timbrului judiciar nu a
fost făcută, nici în copie, iar sancțiunea pentru neachitarea timbrului
judiciar este aceeași cu cea prevăzută de lege pentru neachitarea taxei de
timbru, nejustificându-se, în speță, acordarea unui nou termen de judecată
pentru depunerea în original a taxei de timbru, precum și a timbrului judiciar.
3.
Calea
de atac exercitată
Împotriva sentinței nr.
923 din 13 februarie 2012 a formulat recurs reclamantul M.M.A., solicitând
casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea căii de
atac, recurentul a susținut că motivul anulării nu există, taxa de timbru fiind
plătită prin chitanța din data de 13 februarie 2012, comunicată instanței și
prin fax, la aceeași dată, apărătorul reclamantului neputând ajunge, datorită
condițiilor meteorologice, pentru a depune personal dovada achitării taxei de
timbru.
Soluția Înaltei
Curți
Examinând
actele și lucrările dosarului, în raport de legislația incidentă în speță,
Înalta Curte constată că recursul este fondat, și îl va admite, pentru
considerentele ce urmează.
Astfel, dispozițiile art. 20 alin. (1) - (3) din Legea nr.
146/1997 modificată și republicată, arată că: „(1) Taxele judiciare de timbru
se plătesc anticipat. (2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în
cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în
cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va
pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de
judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în
acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se
percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară. (3)
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu
anularea acțiunii sau a cererii”.
În
speță,
a fost stabilită în sarcina
reclamantului-recurent M.M.A. obligația achitării taxei judiciare de timbru în
cuantum de 8 lei și a timbrului judiciar de 0,6 lei, comunicată acestuia
potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare (fila 34 din dosar).
Acesta a făcut dovada
achitării taxei pentru termenul din data de 13 februarie 2012 (fila 323 dosar
fond), trimițând, prin fax, copia chitanței constatatoare, și deci în mod
greșit instanța de fond a dispus anularea cererii ca netimbrată.
De altfel, și textul
normativ sus-citat face referire la neîndeplinirea efectivă a obligației de
plată, și nu la nedepunerea originalului dovezii ca și cauză de anulare a
cererii.
În plus, instanța ar
fi putut să acorde un termen de judecată pentru ca reclamantul să depună
originalul dovezii plății taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Față de cele ce
preced, recursul fiind întemeiat, va fi admis, iar în temeiul dispozițiilor art.
312 alin. (2) și (3) C. proc. civ. se va casa hotărârea recurată cu trimiterea
cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de M.M.A. împotriva sentinței civile nr. 923 din 13 februarie 2012 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 septembrie 2013.