ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6294/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H. și M.E.C.T.S., obligarea primului pârât la eliberarea diplomei de licență, respectiv obligarea celui de-al doilea pârât să elibereze avizele pentru tipărirea diplomelor de licență. În motivarea cererii, reclamantul a susținut, în esență, că a absolvit cursurile de licență ale Facultății de Marketing, frecvență redusă, din cadrul Universității S.H., în anul 2009, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iunie 2009, obținând titlul de licențiat în Științe Economice, potrivit adeverinței din 04 iulie 2009, condiții în care are dreptul la eliberarea diplomei de licență corespunzătoare.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 923 din 13 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a anulat ca netimbrată cererea reclamantului. În motivarea acestei soluții, prima instanță a reținut că reclamantul nu a timbrat acțiunea și cu timbru judiciar, conform dispozițiilor din rezoluția de primire a prezentei acțiuni, deși a fost legal citat cu această mențiune, nu a formulat nici cerere de ajutor public judiciar în sensul scutirii, reducerii sau eșalonării achitării taxei judiciare de timbru stabilită, conform O.U.G. nr. 51/2008, nici cerere de reexaminare.

A arătat instanța fondului că, în ceea ce privește timbrajul achitat de reclamant prin avocat și care a fost transmis prin fax, îndeplinirea obligației astfel stabilită este lipsită de relevanță întrucât taxa de timbru judiciar nu a fost depusă în original la dosar, neputându-se reține îndeplinirea obligației de a timbra acțiunea cu taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit. A mai reținut că dovada achitării timbrului judiciar nu a fost făcută, nici în copie, iar sancțiunea pentru neachitarea timbrului judiciar este aceeași cu cea prevăzută de lege pentru neachitarea taxei de timbru, nejustificându-se, în speță, acordarea unui nou termen de judecată pentru depunerea în original a taxei de timbru, precum și a timbrului judiciar.

3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 923 din 13 februarie 2012 a formulat recurs reclamantul M.M.A., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că motivul anulării nu există, taxa de timbru fiind plătită prin chitanța din data de 13 februarie 2012, comunicată instanței și prin fax, la aceeași dată, apărătorul reclamantului neputând ajunge, datorită condițiilor meteorologice, pentru a depune personal dovada achitării taxei de timbru. 4. Soluția Înaltei Curți Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de legislația incidentă în speță, Înalta Curte constată că recursul este fondat, și îl va admite, pentru considerentele ce urmează.

Astfel, dispozițiile art. 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997 modificată și republicată, arată că: „(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. (2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară. (3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

În speță, a fost stabilită în sarcina reclamantului-recurent M.M.A. obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei și a timbrului judiciar de 0,6 lei, comunicată acestuia potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare (fila 34 din dosar). Acesta a făcut dovada achitării taxei pentru termenul din data de 13 februarie 2012 (fila 323 dosar fond), trimițând, prin fax, copia chitanței constatatoare, și deci în mod greșit instanța de fond a dispus anularea cererii ca netimbrată. De altfel, și textul normativ sus-citat face referire la neîndeplinirea efectivă a obligației de plată, și nu la nedepunerea originalului dovezii ca și cauză de anulare a cererii. În plus, instanța ar fi putut să acorde un termen de judecată pentru ca reclamantul să depună originalul dovezii plății taxei de timbru și a timbrului judiciar.

Față de cele ce preced, recursul fiind întemeiat, va fi admis, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ. se va casa hotărârea recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.M.A. împotriva sentinței civile nr. 923 din 13 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2013.