ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6824/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6824/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

primei instanțe.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul N.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H. și

M.E.C.T.S.

, obligarea la emiterea

avizului necesar ridicării actului de studii și

eliberarea diplomei

de licență și a suplimentului la diplomă, în termen de 5 de zile de la

pronunțarea hotărârii, sub sancțiunea unei penalități de 100 de lei pentru

fiecare zi de întârziere, precum și obligarea fiecărui conducător al acesteia

la plata amenzii prevăzute de art. 18 alin. (5) și (6) coroborat cu art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004

.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat, în esență, că a urmat și absolvit cursurile

Facultății

de Marketing și Afaceri Europene Internaționale, specializarea Afaceri

Internaționale, forma de învățământ FR (frecvență redusă), din cadrul

Universității S.H. București, în perioada 2006-2009, susținând și promovând examenul

de licență în sesiunea iunie 2009

, fiindu-i eliberată în acest sens adeverința

din 04 iulie 2009 ce atestă Titlul de Licențiat în Științe Economice și că, în

aceste condiții, are dreptul la eliberarea diplomei de licență precum și a suplimentului

la acestea.

La rândul său, pârâta

Universitatea S.H. București a formulat cerere de chemare în garanție a

M.E.C.T.S.

, solicitând ca, în

cazul admiterii cererii reclamantului, acesta să fie obligat să aprobe

tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul

la diplomă pentru reclamant sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004 în cuantum de 500 lei/ fiecare zi de întârziere.

A arătat pârâta că

și-a îndeplinit obligațiile legale de a emite adeverința de studiu pentru

reclamant și efectuarea de demersuri către

M.E.C.T.S.

, în vederea

comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate

absolvenților pentru anul 2009, acesta având obligația de a proceda în

consecință, în condițiile în care adeverința de licențiat a reclamantului

există, nu a fost revocată sau anulată în vreun mod, de către instanțele de

judecată și se bucură de prezumția de legalitate.

Pârâtul M.E.C.T.S. a

solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei de obiect raportat la

faptul că a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studiu

destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010; a invocat excepția

lipsei calității sale procesuale pasive raportat la petitul privind liberarea

diplomei de licență și a suplimentului la aceasta; a mai susținut că acțiunea

este neîntemeiată în condițiile în care reclamantul a urmat o formă de

învățământ/program pentru care universitatea pârâtă nu deținea acreditare/ autorizare.

2.

Hotărârea

instanței de fond

Prin sentința civilă nr.

489 din 25 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de obiect

invocată de M.E.C.T.S.; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.C.T.S.

și a respins acțiunea formulată de reclamantul N.A. împotriva acestui pârât ca

fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a

admis în parte, acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei Universitatea

Spiru Haret și cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta

Universitatea S.H. împotriva chematului în garanție M.E.C.T.S.; a obligat

pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamantului diploma de licență

împreună cu suplimentul acesteia, ambele completate, în termen de 60 de zile de

la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe, sub sancțiunea plății unei

penalități de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere; a obligat chematul în

garanție M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în

diplomă de licență și suplimentele la diplomă pentru reclamant, în termen de 30

de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe sub sancțiunea plății

unei penalități de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere; a obligat pârâta

Universitatea S.H. să plătească reclamantului suma de 2004, 3 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța fondului a reținut că reclamantul a urmat cursurile

Universității S.H., Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale

din București, Specializarea Afaceri Internaționale, forma de învățământ

„frecvență redusă”, în perioada 2006-2009 și a absolvit examenul de licență

organizat de această universitate în sesiunea iunie 2009, eliberându-i-se

adeverința din 04 iulie 2009 valabilă pentru 12 luni de zile, condiții în care

pârâta avea obligația de a elibera reclamantului diploma de licență și

suplimentul acestuia.

Curtea a mai apreciat

că temeiurile invocate de chematul în garanție pentru a refuza aprobarea

tipăririi formularelor de diplomă de licență și suplimentului acesteia,

necesare întocmirii și eliberării actului de studii pentru reclamant, sunt

neîntemeiate, în condițiile în care acesta nu a solicitat în instanță anularea

adeverinței din 04 iulie 2009 și nu invocă nici o dispoziție legală care ar

obliga universitățile acreditate să organizeze examenul de licență, să anexeze

cererii de aprobare a tipăriri diplomelor de licență, o anumită documentație

prin care să facă dovada că absolvenții respectivi au urmat cursuri acreditate/

autorizate.

Mai mult, în condițiile

în care chematul în garanție recunoaște că a avizat eliberarea către U.S.H. a

26575 de tipizate pentru promoția 2009, refuzul de a aviza eliberarea a încă

unui tipizat pentru întocmirea diplomei de licență a reclamantului ar crea o

discriminare între reclamant, care nu mai poate obține eliberarea diplomei de

licență și ceilalți absolvenți a acelorași studii ca și el, și cărora USH le-a

eliberat deja diploma de licență.

Excepția lipsei de

obiect a acțiunii a fost respinsă cu motivarea că prin adresele invocate nu s-a

făcut dovada că M.E.C.T.S. a aprobat Universității S.H. tipărirea formularului

de diplomă de licență și a suplimentelor acesteia, care să se refere chiar la reclamantul

din cauza de față.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâtul M.E.C.T.S. a fost apreciată ca

întemeiată, având în vedere că nu există obligația M.E.C.T.S. de a aproba

reclamantului tipărirea formularelor de diplomă de licență și suplimentelor

acesteia, procedura derulându-se între U.S.H. și M.E.C.T.S., ci nu între

reclamant și M.E.C.T.S.

3.

Calea

de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, în termenul legal, chematul în garanție

M.E.C.T.S.

, solicitând

modificarea acesteia pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 4 și

pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a

argumentat că instanța de judecată a pronunțat sentința cu depășirea

atribuțiilor puterii judecătorești, obligându-l să aprobe furnizarea de

formulare tipizate pentru diplomă unor persoane care nu au urmat studii

universitare la specializări autorizate sau acreditate conform legii,

substituindu-se M.E.C.T.S. și A.R.A.C.I.S.

A criticat admiterea

cererii de chemare în garanție în condițiile în care între recurent și pârâta

Universitatea S.H. nu există un raport juridic corespunzător.

A mai susținut că

instanța de fond a interpretat greșit prevederile legale și a apreciat în mod

eronat că o metodologie a unei persoane juridice de drept privat, în speță

Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor

emisă de Universitatea S.H. și înregistrată din 12 mai 2009, este superioară

legilor și hotărârilor de guvern cu incidență în domeniul organizării și

funcționării învățământului superior.

A susținut că formele

de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuiau să parcurgă procedura

de evaluare și acreditare, iar, în speță, specializarea urmată de către

reclamant, în forma de învățământ la distanță, a fost organizată și desfășurată

fără urmarea acestei proceduri.

Ca urmare, studiile

urmate în afara cadrului legal sunt nule și nu pot avea ca rezultat obținerea

unei diplome valabile, recurentul neputând fi obligat, în aceste condiții, la

eliberarea avizului pentru tipărirea diplomelor de licență.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și

înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată incidența motivului de recurs de

ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., față de care va

admite recursul și va casa sentința instanței de fond.

Obiectul prezentului

litigiu de contencios administrativ se referă, esențialmente, la obligarea unei

instituții de învățământ superior la eliberarea diplomelor de licență și ale

suplimentelor acestora, către reclamanți și intervenienți, absolvenți ai unui

examen de licență.

Nu are relevanță, în

speță, calitatea de pârât sau chemat în garanție a M.E.C.T.S., întrucât

finalitatea acțiunii o reprezintă realizarea obligației asumate de către pârâta

Universitatea S.H. privind eliberarea diplomelor de licență ale reclamanților

și intervenienților, obligație asumată de aceasta în mod direct prin

contractele de studii încheiate cu aceștia și care constituie, în esență,

temeiul juridic al acțiunii.

Pârâta Universitatea

S.H. București poate fi încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art.

2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în

această definiție orice organ de stat sau al unităților

administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru

satisfacerea unui interes legitim public.

Universitatea S.H.

din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de

învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică,

parte a sistemului național de învățământ.

Potrivit art. 1 din

H.G. nr. 81/2010, M.E.C.T.S. este organ de specialitate al administrației

publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Guvernului, cu

rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de

guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice,

dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.

Faptul că

instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au

autonomie universitară, în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act

normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de

reclamante) nu le plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului

național de învățământ. Această reglementare prevedea că, la nivel național,

autonomia universitară se manifestă prin relația directă a rectorului

instituției de învățământ superior cu Ministerul Educației care, printre

altele, avea competența de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului

și de a-l suspenda din funcție.

Aceste prerogative

legale revin unui organ central al administrației publice, iar unitatea de

învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației.

Potrivit art. 116 din

Constituție, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor

de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile administrative autonome,

care se află doar sub controlul general al Parlamentului.

În speță, Universitatea

S.H. nu poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât actele

administrative pe care le poate emite sunt consecința unei delegări de

competențe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere

publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ.

În mod evident,

Universitatea S.H. din București este o autoritate publică descentralizată din

punct de vedere teritorial, neîndeplinind cerințele impuse de legiuitor pentru

a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun

act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în

litigiu.

Ca atare, o astfel de

universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice

locale.

Astfel, în speța de

față, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

modificată, care menționează următoarele: „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond

de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică nu se prevede altfel.”

Pentru stabilirea

competenței materiale, acest articol instituie două criterii: cel al rangului

autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus

judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul

valoric.

În cauza de față,

este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, iar, având în vedere rangul

instituției pârâte, de autoritate publică locală, tribunalul este competent să

soluționeze, pe fond, acest litigiu.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și ale art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare

instanței competente, Tribunalul București, secția de contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul

declarat de M.E.N. împotriva sentinței civile nr. 489 din 25 ianuarie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată. Trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția

a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2013.