ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6594/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 131/39/2012 din data de 17 februarie 2012, reclamantele B.V.V.G. și H.D.D.T. în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. și cu pârâtul-chemat în garanție M.E.C.T.S. au solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei Universitatea S.H. la eliberarea Diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, pentru examenul de licență susținut în sesiunea iulie 2009, obligarea pârâtului M.E.C.T.S., să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomei de licență.

2. Hotărârea instanței de fond A. Prin Sentința nr. 169 din 21 mai 2012 a Curții de Apel Suceava au fost respinse excepțiile invocate, ca nefondate. Instanța a admis acțiunea formulată de reclamantele B.V.V.G. și H.D.D.T. în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. și cu pârâtul-chemat în garanție M.E.C.T.S., în sensul că a obligat pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamantelor diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru examenul de licență. A fost admisă cererea de chemare în garanție și a fost obligat chematul în garanție M.E.C.T.S. București să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele la acestea. B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția lipsei procedurii prealabile și pe cea a lipsei calității procesuale active, excepții invocate de M.E.C.T.S. București, sunt nefondate . Excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) Legea nr. 554/2004 nu a fost reținută de instanță, întrucât cele două reclamante au făcut dovada că s-au adresat pârâtei anterior introducerii acțiunii, sens în care ambelor le-au fost expediate și răspunsurile la cererile formulate, respectiv din 22 decembrie 2011 și din 21 decembrie 2011, însoțite de celelalte înscrisuri. Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor cu privire la cererea vizând obligarea M.E.C.T.S.

București la eliberarea formularelor tipizate, a apreciat instanța că nu este întemeiată, odată ce reclamantele au invocat vătămarea, prejudiciate prin neobținerea actelor finale de studii, rezultate din refuzul nejustificat al autorității de a le emite, aceasta cu atât mai mult cu cât M.E.C.T.S. București a aprobat parțial obținerea formularelor tipizate prin corelarea numărului acestora cu numărul absolvenților ce au urmat specializările acreditate, între care și reclamantele. Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității S.H. București statuează prin art. 1 și art. 2, „înființarea Universității S.H.

București ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ”, Universitatea înființând o serie de facultăți și specialități acreditate, printre care la art. 2 lit. b) din lege se regăsește și „Facultatea de Drept”, specializarea drept, cu predare în limba română”. La data semnării de către reclamante a contractelor de studii cu Universitatea S.H. erau în vigoare Legea nr. 84/1995 a învățământului și respectiv Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare. A reținut instanța de primă jurisdicție că atât Legea nr. 84/1995, cât și Legea nr. 288/2004, în formularea existentă la data admiterii reclamantelor, conțineau prevederi în sensul că Ministerul Educației și Cercetării actualizează periodic, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, lista domeniilor și specializărilor de licență, care se aprobă prin hotărâre de Guvern.

H.G. nr. 1175 din 6 septembrie 2006 - privind organizarea studiilor universitare de licență și aprobarea listei domeniilor și specializărilor din cadrul acestora - în vigoare la data înmatriculării în anul I al reclamantului, stabilește în art. 5 că durata ciclului de licență la formele de învățământ de zi, cu frecvență redusă și la distanță - este aceeași, iar în anexa 1 a H.G. sunt prevăzute „științele sociale și politice” - drept - ca domeniu de studiu universitar de licență - 180 credite transferabile și specializărilor psihologice. Raportat la aceeași dată, H.G. nr. 916/2005 a aprobat structura instituțiilor de învățământ superior acreditate, precum și specializările acestora, sens în care în anexa 1 se regăsește la lit. B Universitatea S.H.

București - Facultatea de Sociologie și Psihologie. Actele normative menționate mai sus, în vigoare la data înmatriculării reclamantelor, nu conțineau și reglementări exprese cu privire și la forma de învățământ (zi, seral, frecvență redusă, la distanță) pentru specializările acreditate/autorizate, așa încât, a reținut instanța de fond că se subînțelege că acest domeniu a fost lăsat în competența de reglementare a fiecărei instituții de învățământ superior, în considerarea autonomiei universitare, așa cum de altfel a procedat și universitatea pârâtă. Ulterior, H.G. nr. 676/2007, publicată în M. Of. nr. 481 din 18 iulie 2007, a adus reglementări precise cu privire la actualizarea Nomenclatorului domeniilor de studii universitare de licență și al specializărilor din cadrul acestora și cu privire la numărul de credite transferabile, iar anexa 2 conține reglementări precise și cu privire la forma de învățământ pentru domeniile de studii universitare.

Curtea a reținut că reclamantelor li se pot opune numai actele normative în vigoare la data înmatriculării sale, întrucât la acea dată reclamanta a putut în mod legitim („speranța legitimă”) să considere că admiterea și respectiv parcurgerea studiilor universitare, în forma și coordonatele legale raportate la acea dată, asigură legalitatea și recunoașterea publică a studiilor sale universitare și fără ca acestea, prin acte normative ulterioare, să îi fie invalidate retroactiv. În ce privește cererea de chemare în garanție, Curtea observă că, eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă de către Universitatea S.H. este legată de disponibilitatea MECTS de a tipări formularele în discuție, astfel încât, aflându-se în postura de a cădea în pretenții față de reclamantă (care nu poate obține direct tipărirea acestor formulare, pentru suficientul motiv că obligarea M.E.C.T.S.

de a elibera aceste materiale tipizate se raportează la unitatea de învățământ care face solicitarea și nu la absolvenții universității, cu care nu au nici o legătură juridică), cererea de chemare în garanție se încadrează în dispozițiile art. 60 C. proc. civ. Curtea a dispus obligarea acestei autorități centrale, în limitele sale de competență, să procedeze la emiterea acestor aprobări/ avize, având în vedere și adresele universității, potrivit cu care a comunicat M.E.C.T.S. necesarul de materiale tipizate pentru promoția 2009, din care fac parte și reclamantele. 3. Recursul declarat de M.E.N. Prin motivele de recurs formulate M.E.N. a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 4, 7, 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Astfel, recurentul a arătat că sentința a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât prin obligarea M.E.C.T.S. să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă, spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale, instanța de fond s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, substituindu-se M.E.C.T.S., fără ca studiile efectuate să fie la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii. Recurentul a arătat că instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea M.E.C.T.S.

S-a arătat că instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate /autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile cauzei. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Suceava, ca instanță de fond, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe. Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată se referă la obligarea pârâților Universitatea S.H. și M.E.C.T.S. la eliberarea diplomei de licență. Înalta Curte reține că pârâta Universitatea S.H. este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Prin Legea nr. 443/2002 a fost înființată Universitatea S.H. din București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ. Potrivit art. l din H.G. nr. 81/2010, M.E.C.T.S. este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului. Înalta Curte a reținut că Universitatea S.H. nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale.

De altfel, niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuție. În speță, o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale. În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ ce trebuie emis de o autoritate publică locală, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul ce va emite actul. Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, în temeiul art. 312 - 313 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de M.E.N. împotriva Sentinței nr. 169 din 21 mai 2012 a Curții de Apel Suceava-secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2013.