ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6594/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Suceava, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 131/39/2012

din data de 17 februarie 2012, reclamantele B.V.V.G. și H.D.D.T. în

contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. și cu pârâtul-chemat în garanție M.E.C.T.S.

au solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei Universitatea S.H. la

eliberarea Diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, pentru examenul

de licență susținut în sesiunea iulie 2009, obligarea pârâtului M.E.C.T.S., să

aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomei de licență.

de fond

A. Prin Sentința nr. 169

din 21 mai 2012 a Curții de Apel Suceava au fost respinse excepțiile invocate,

ca nefondate.

Instanța a admis

acțiunea formulată de reclamantele B.V.V.G. și H.D.D.T. în contradictoriu cu

pârâta Universitatea S.H. și cu pârâtul-chemat în garanție M.E.C.T.S., în

sensul că a obligat pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamantelor

diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru examenul de licență.

A fost admisă cererea

de chemare în garanție și a fost obligat chematul în garanție M.E.C.T.S.

București să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de

licență și suplimentele la acestea.

B. Motivele de fapt

și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că

excepția lipsei procedurii prealabile și pe

cea a lipsei calității procesuale active, excepții invocate de M.E.C.T.S.

București, sunt nefondate .

Excepția lipsei

procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) Legea nr. 554/2004 nu a

fost reținută de instanță, întrucât cele două reclamante au făcut dovada că

s-au adresat pârâtei anterior introducerii acțiunii, sens în care ambelor le-au

fost expediate și răspunsurile la cererile formulate, respectiv din 22

decembrie 2011 și din 21 decembrie 2011, însoțite de celelalte înscrisuri.

Excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantelor cu privire la cererea vizând

obligarea M.E.C.T.S. București la eliberarea formularelor tipizate, a apreciat

instanța că nu este întemeiată, odată ce reclamantele au invocat vătămarea,

prejudiciate prin neobținerea actelor finale de studii, rezultate din refuzul

nejustificat al autorității de a le emite, aceasta cu atât mai mult cu cât M.E.C.T.S.

București a aprobat parțial obținerea formularelor tipizate prin corelarea

numărului acestora cu numărul absolvenților ce au urmat specializările acreditate,

între care și reclamantele.

Pe fondul cauzei,

Curtea a reținut că Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității S.H.

București statuează prin art. 1 și art. 2, „înființarea Universității S.H.

București ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept

privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ”,

Universitatea înființând o serie de facultăți și specialități acreditate,

printre care la art. 2 lit. b) din lege se regăsește și „Facultatea de Drept”,

specializarea drept, cu predare în limba română”.

La data semnării de

către reclamante a contractelor de studii cu Universitatea S.H. erau în vigoare

Legea nr. 84/1995 a învățământului și respectiv Legea nr. 288/2004 privind organizarea

studiilor universitare.

A reținut instanța de

primă jurisdicție că atât Legea nr. 84/1995, cât și Legea nr. 288/2004, în

formularea existentă la data admiterii reclamantelor, conțineau prevederi în

sensul că Ministerul Educației și Cercetării actualizează periodic, la propunerea

Consiliului Național al Rectorilor, lista domeniilor și specializărilor de

licență, care se aprobă prin hotărâre de Guvern.

H.G. nr. 1175 din 6

septembrie 2006 - privind organizarea studiilor universitare de licență și aprobarea

listei domeniilor și specializărilor din cadrul acestora - în vigoare la data

înmatriculării în anul I al reclamantului, stabilește în art. 5 că durata

ciclului de licență la formele de învățământ de zi, cu frecvență redusă și la

distanță - este aceeași, iar în anexa 1 a H.G. sunt prevăzute „științele sociale și politice” - drept - ca domeniu de studiu universitar de licență - 180

credite transferabile și specializărilor psihologice.

Raportat la aceeași

dată, H.G. nr. 916/2005 a aprobat structura instituțiilor de învățământ superior

acreditate, precum și specializările acestora, sens în care în anexa 1 se

regăsește la lit. B Universitatea S.H. București - Facultatea de Sociologie și

Psihologie.

Actele normative

menționate mai sus, în vigoare la data înmatriculării reclamantelor, nu conțineau

și reglementări exprese cu privire și la forma de învățământ (zi, seral,

frecvență redusă, la distanță) pentru specializările acreditate/autorizate, așa

încât, a reținut instanța de fond că se subînțelege că acest domeniu a fost

lăsat în competența de reglementare a fiecărei instituții de învățământ

superior, în considerarea autonomiei universitare, așa cum de altfel a procedat

și universitatea pârâtă.

Ulterior, H.G. nr. 676/2007,

publicată în M. Of. nr. 481 din 18 iulie 2007, a adus reglementări precise cu

privire la actualizarea Nomenclatorului domeniilor de studii universitare de

licență și al specializărilor din cadrul acestora și cu privire la numărul de

credite transferabile, iar anexa 2 conține reglementări precise și cu privire

la forma de învățământ pentru domeniile de studii universitare.

Curtea a reținut că

reclamantelor li se pot opune numai actele normative în vigoare la data

înmatriculării sale, întrucât la acea dată reclamanta a putut în mod legitim

(„speranța legitimă”) să considere că admiterea și respectiv parcurgerea

studiilor universitare, în forma și coordonatele legale raportate la acea dată,

asigură legalitatea și recunoașterea publică a studiilor sale universitare și

fără ca acestea, prin acte normative ulterioare, să îi fie invalidate

retroactiv.

În ce privește

cererea de chemare în garanție, Curtea observă că, eliberarea diplomei de

licență și a suplimentului la diplomă de către Universitatea S.H. este legată

de disponibilitatea MECTS de a tipări formularele în discuție, astfel încât,

aflându-se în postura de a cădea în pretenții față de reclamantă (care nu poate

obține direct tipărirea acestor formulare, pentru suficientul motiv că

obligarea M.E.C.T.S. de a elibera aceste materiale tipizate se raportează la

unitatea de învățământ care face solicitarea și nu la absolvenții

universității, cu care nu au nici o legătură juridică), cererea de chemare în

garanție se încadrează în dispozițiile art. 60 C. proc. civ.

Curtea a dispus

obligarea acestei autorități centrale, în limitele sale de competență, să

procedeze la emiterea acestor aprobări/ avize, având în vedere și adresele

universității, potrivit cu care a comunicat M.E.C.T.S. necesarul de materiale

tipizate pentru promoția 2009, din care fac parte și reclamantele.

de M.E.N.

Prin motivele de

recurs formulate M.E.N. a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică

și nelegală, fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 4, 7, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Astfel, recurentul a

arătat că sentința a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii

judecătorești, întrucât prin obligarea M.E.C.T.S. să aprobe furnizarea de

formulare tipizate pentru diplomă, spre a fi eliberate unor persoane care au

urmat studii cu încălcarea prevederilor legale, instanța de fond s-a substituit

organismelor de certificare a calității studiilor universitare, substituindu-se

M.E.C.T.S., fără ca studiile efectuate să fie la specializări autorizate

provizoriu sau acreditate conform legii.

Recurentul a arătat

că instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului

superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii

se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea M.E.C.T.S.

S-a arătat că

instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate

/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările

universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat

prevederile legale aplicabile cauzei.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., analizând cu

prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C.

proc. civ. va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza

spre competentă soluționare la Tribunalul Suceava, ca instanță de fond, pentru

considerentele ce urmează.

În conformitate cu

dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot

fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit dispozițiilor art.

304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere

când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată

se referă la obligarea pârâților Universitatea S.H. și M.E.C.T.S. la eliberarea

diplomei de licență.

Înalta Curte reține

că pârâta Universitatea S.H. este încadrată în noțiunea de autoritate publică,

în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 554/2004, care

include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit

legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze

un serviciu public, în regim de putere publică.

Prin Legea nr. 443/2002

a fost înființată Universitatea S.H. din București, ca instituție de învățământ

superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a

sistemului național de învățământ.

Potrivit art. l din

H.G. nr. 81/2010, M.E.C.T.S. este organ de specialitate al administrației

publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol

de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în

domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării

tehnologice, tineretului și sportului.

Înalta Curte a

reținut că Universitatea S.H. nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor

pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel,

niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în

discuție.

În speță, o asemenea

universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice

locale.

În conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a

reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art.

10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii

și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al

cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere

obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ ce trebuie emis de

o autoritate publică locală, competența de soluționare a cauzei este stabilită

exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul ce va emite actul.

Pentru aceste

considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de o

instanță necompetentă material, în temeiul art. 312 - 313 teza finală C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite

cauza spre competentă soluționare Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de M.E.N. împotriva Sentinței nr. 169 din 21 mai 2012 a Curții de Apel

Suceava-secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Suceava, secția

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2013.