ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3678/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.I.(E.), a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H. și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, obligarea acestora la eliberarea diplomei sale de licență și a suplimentului la diplomă. În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că în anul 2006 s-a înscris la Facultatea de Psihologie - Pedagogie, specializarea Psihologie, din cadrul Universității S.H., forma de învățământ la distanță, că a promovat examenul de licență - sesiunea iulie 2009, obținând titlul de licențiată în psihologie, potrivit Adeverinței din 25 iulie 2009 și că, în aceste condiții avea dreptul, potrivit Ordinului M.E.C.T.

nr. 2284/2007, la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la aceasta. A mai arătat că la data de 14 decembrie 2010 a solicitat universității eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, însă nu a primit niciun răspuns în termenul legal de 30 de zile prevăzut de Legea 554/2004. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 4905 din 6 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a anulat acțiunea reclamantei ca netimbrată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță, evocând dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, a reținut că în cauză s-a dispus prin rezoluție citarea reclamantei cu mențiunea timbrării cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea anulării cererii, dar aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite de dispozițiile legale enunțate.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta S.I.(E.), solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente. În motivarea recursului, a susținut, în esență, că nu s-a putut prezenta la termenul fixat pentru judecată și că și-a îndeplinit în termen obligația de plată a taxei de timbru. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma susținerilor recurentei, a înscrisurilor cauzei și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat și îl va admite, pentru argumentele ce urmează a fi expuse în continuare. Înalta Curte constată că la 10 martie 2011, reclamanta S.I.(E.) a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 RON și timbru judiciar în valoare de 0,3 RON.

Potrivit Chitanței din data de 15 aprilie 2011, reclamanta a achitat taxa de timbru în cuantum de 4 RON. În data de 14 septembrie 2011, recurenta a depus, la dosarul cauzei, chitanța menționată privind plata taxei de timbru, precum și timbru judiciar în valoare de 0,30 RON. Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, modificată și republicată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit dispozițiilor alin. (3) neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii. Această sancțiune intervine, potrivit dispozițiilor legale sus-citate, în cazul neîndeplinirii obligației de plată până la termenul de judecată.

Dovada achitării taxei, precum și a datei achitării, se fac prin chitanța emisă de către instituțiile abilitate a încasa taxa. Astfel, textul legii sancționează neîndeplinirea obligației de plată în termen, nu nedepunerea dovezii plății în termen. Or, în prezenta speță, recurenta a achitat taxele de timbru la data de 15 aprilie 2011, deci înainte de termenul fixat de către instanța de judecată. În aceste condiții, Înalta Curte nu poate decât constata respectarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu efect asupra invalidării sancțiunii anulării cererii reclamantei. Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin. (2) și (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de S.I.(E.) împotriva Sentinței civile nr. 4905 din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ