ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2711/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 7918/63/2012 reclamanta D.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Colegiul Național „N.T.”, Inspectoratul Școlar Județean Gorj, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea acestora să emită ordinul de acordare a distincțiilor „G.L.” și să-i plătească sumele cuvenite conform legii. La data de 12 septembrie 2012, reclamanta a depus la dosarul cauzei „precizare de acțiune” prin care a arătat că înțelege să modifice cererea inițială, în sensul că solicită obligarea pârâților la acordarea premiului în bani și a distincției „G.L.”.

Prin sentința nr. 6518 din 3 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. La această instanță, cauza a fost înregistrată sub nr. 2178/54/2012. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1119 din 10 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea precizată având ca obiect obligația de face-declinare de competență, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Potrivit art. 13 lit. b) și art. 114 din Legea nr. 128/1007 privind Statutul personalului didactic, Diploma de excelență „G.L.” se acordă cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, cu activitate deosebită în învățământ, iar diploma este însoțită de un premiu de 20%, 15% sau 10% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni. Conform Metodologiei aprobate prin Ordinul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5435/2009, cu modificările ulterioare, reclamanta a fost evaluată, a primit punctajele corespunzătoare, iar dosarul a fost înaintat Inspectoratului Școlar Județean. Consiliul de administrație al Inspectoratului a aprobat lista finală a cadrelor didactice care îndeplinesc condițiile cerute de lege pentru acordarea premiului.

Potrivit adresei din 5 mai 2009, listele au fost înaintate către minister, cu precizarea că se încadrează în limita de 6% din numărul total de grade didactice cu grad I din județul Dolj și cu încadrarea în fondurile prevăzute de fiecare primărie. Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este neîntemeiată, având în vedere că obligația de a emite ordinul privind distincțiile revine ministerului, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (6) din Ordinul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5435/2006, reactualizat prin Ordinul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 4339/2008, într-un termen expres stabilit.

Documentația a fost înaintată, astfel încât neîndeplinirea obligației echivalează, în opinia reclamantei, cu un refuz nejustificat asimilat actului administrativ. Prin urmare, există identitate între persoana pârâtului și cel ce poate fi obligat în raportul dedus judecății. Este adevărat că pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu-i revin obligații legale privind plata efectivă a premiului aferent distincției, însă calitatea procesuală pasivă se apreciază în ansamblul, raportat la obiectul acțiunii cu cele două petite.

În anul 2009, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului își motiva refuzul de soluționare și finalizare a procedurii de emitere a ordinului, precizând că numai trei județe au confirmat existența fondurilor, astfel încât s-a decis anularea procedurii pentru anul 2010. În această situație, reclamanta nu a înțeles să aprecieze refuzul finalizării procedurii în anul 2009 prin emiterea ordinului ca fiind nejustificat, raportat la termenul expres prevăzut de lege pentru îndeplinirea obligației de către minister. În consecință, instanța apreciază că a existat un consens în ce privește amânarea finalizării procedurii. În caz contrar, s-ar pune problema prescripției dreptului de a contesta refuzul ministerului în raport de art. 11 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, refuzul pârâtului de finalizare a procedurii se va analiza în raport de dispozițiile legii în vigoare în anul 2011, când procedura a fost reluată conform adresei din 14 octombrie 2011 emisă de Inspectoratul Școlar al Județului Dolj și cu referire la legislația anterioară. Din interpretarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) și art. 30 alin. (7) din Legea cadru nr. 330/2009, precum și a dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 rezultă că în anii 2010 și 2011 nu se aplică dispozițiile legale referitoare la acordarea premiilor individuale. Or, distincția „G.L.” este asimilată unui premiu individual, de natură salarială, ce se acordă în legătură cu activitatea didactică.

În consecință, refuzul pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a emite ordinul individual, urmat de plata premiului în bani de către pârâții-angajatori, întemeiat pe dispozițiile art. 30 alin. (7) din Legea nr. 330/2009, în vigoare în anul 2010 și, respectiv art. 9 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, nu apare ca fiind nejustificat. Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea precizată ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1119 din 10 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta D.E., susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: Hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 113 și art. 114 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 5435/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea de distincții și premii personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat, cu modificările ulterioare.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă fără putință de tăgadă dreptul cadrelor didactice din învățământul preuniversitar de a beneficia, între altele, și de Diploma „G.L.”, clasele I, a II-a și a III-a și de Diploma de excelență, în măsura în care, evident, îndeplinesc condițiile prevăzute de legislație pentru acordarea acestora. Motivarea primei instanțe se bazează tocmai pe culpa pârâților, în special a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, care nu au înțeles să-și îndeplinească obligațiile impuse de lege și să emită ordinul de acordare a distincțiilor și a premiilor aferente. În mod greșit prima instanță a invocat tocmai culpa intimaților, aceea de a nu-și fi adus la îndeplinire obligația de emitere a ordinului, pentru a justifica neplata premiului și neacordarea distincției.

În concluzie, pentru motivele arătate, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. 4. Apărările formulate de recurenții-pârâți Intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, inclusiv art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată la data de 12 septembrie 2012, în temeiul prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta a solicitat Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale obligarea pârâților la acordarea premiului în bani și a distincției Diploma „G.L.”. Investită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a pronunțat, la primul termen de judecată din 10 decembrie 2012, sentința civilă nr. 1119/2012, prin care a respins acțiunea precizată având ca obiect „obligația de a face - declinarea de competență”.

Sub un prim aspect, se observă că instanța de contencios administrativ nu a procedat la o calificare juridică exactă a cererii intitulată „precizare de acțiune”, depusă de reclamantă la Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 12 septembrie 2012, reținând în mod eronat că cererea de chemare în judecată a fost precizată și că obiectul acesteia îl constituie „obligația de a face-declinare de competență”. În realitate, cererea depusă de la data de 12 septembrie 2012 nu reprezintă o cerere precizatoare, ci o cerere modificatoare, întrucât prin intermediul acesteia reclamanta a urmărit să schimbe unul dintre elementele esențiale ale acțiunii introductive, respectiv obiectul acțiunii, în sensul că înțelege să solicite obligarea pârâților la acordarea primului în bani și a distincției Diploma „G.L.”.

Sub un alt aspect, din analiza considerentelor sentinței recurate se constată că prima instanță, nu numai că nu a examinat acțiunea reclamantei, astfel cum aceasta a fost modificată, dar nici nu a reținut că această acțiune ar fost modificată sub aspectul obiectului acesteia. Mai mult, soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a fost motivată prin raportare la obiectul acțiunii inițiale, respectiv obligarea pârâților la emiterea ordinului de acordare a distincțiilor „G.L.” și la plata sumelor de bani cuvenite conform legii. Aceasta, în condițiile în care, conform dovezilor de citare aflate la dosarul cauzei, nici la Tribunalul Dolj și nici la Curtea Apel Craiova, pârâții nu au fost citați cu un exemplar al cererii modificatoare depusă de reclamantă în termenul prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc.

civ., încălcându-se astfel prevederile art. 86 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora comunicarea cererilor și a tuturor actelor de procedură se face de instanța, din oficiu. Din examinarea considerentelor sentinței recurate rezultă nu numai încălcarea de către instanță a obligației instituite de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., aceea de statua în limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost modificată, ci și motivarea confuză a hotărârii, ceea ce echivalează cu nemotivarea acesteia.

Din această perspectivă, se remarcă faptul că, pe de o parte, instanța reține calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în considerarea obligației sale de a emite ordinul de acordare a distincțiilor, iar, pe de altă parte, precizează că reclamanta nu a înțeles să aprecieze ca fiind nejustificat refuzul finalizării procedurii în anul 2009 prin emiterea ordinului pentru că, în caz contrar, s-ar pune problema prescripției dreptului de a constata refuzul ministerului, în raport de art. 11 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În plus, deși reclamanta a susținut că au fost îndeplinite toate condițiile pentru acordarea premiului în bani și a Diplomei „G.L.” în anul 2009, prima instanță nu a stabilit cu claritate cadrul legal aplicabil cauzei, analizând refuzul pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de finalizare a procedurii prin raportare la dispozițiile legale referitoare la acordarea premiilor individuale în anii 2010 și 2011. Procedând la judecata cauzei în circumstanțele expuse, fără ca împrejurări de fapt și de drept esențiale să fie lămurite, prima instanță nu a cercetat, de fapt, fondul cauzei, motiv pentru care soluția pe care Înalta Curte este chemată să o pronunțe nu poate fi decât casarea cu trimitere spre rejudecare, asigurându-se astfel părților toate garanțiile procesuale pe care judecata cauzei în primă instanță le oferă, precum și dublul grad de jurisdicție instituit de lege în materia contenciosului administrativ.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2005, art. 304 pct. 5 și pct. 7 art. 312 alin. (5) și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamantă, casarea sentinței civile nr. 1119 din 10 decembrie 2012 și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta D.E. împotriva sentinței civile nr. 1119 din 10 decembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2014.