ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2711/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2711/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

în judecată

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, sub nr. 7918/63/2012 reclamanta D.E. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Colegiul Național „N.T.”, Inspectoratul Școlar Județean Gorj, Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pronunțarea unei hotărâri

judecătorești prin care să se dispună obligarea acestora să emită ordinul de

acordare a distincțiilor „G.L.” și să-i plătească sumele cuvenite conform

legii.

La data de 12

septembrie 2012, reclamanta a depus la dosarul cauzei „precizare de acțiune”

prin care a arătat că înțelege să modifice cererea inițială, în sensul că

solicită obligarea pârâților la acordarea premiului în bani și a distincției „G.L.”.

Prin sentința nr. 6518

din 3 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

La această instanță, cauza

a fost înregistrată sub nr. 2178/54/2012.

Prin sentința civilă

nr. 1119 din 10 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Curtea de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea precizată având

ca obiect obligația de face-declinare de competență, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit art. 13 lit.

b) și art. 114 din Legea nr. 128/1007 privind Statutul personalului didactic, Diploma

de excelență „G.L.” se acordă cadrelor didactice din învățământul preuniversitar,

cu activitate deosebită în învățământ, iar diploma este însoțită de un premiu de

20%, 15% sau 10% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni.

Conform Metodologiei aprobate

prin Ordinul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr.

5435/2009, cu modificările ulterioare, reclamanta a fost evaluată, a primit punctajele

corespunzătoare, iar dosarul a fost înaintat Inspectoratului Școlar Județean.

Consiliul de administrație

al Inspectoratului a aprobat lista finală a cadrelor didactice care îndeplinesc

condițiile cerute de lege pentru acordarea premiului. Potrivit adresei din 5

mai 2009, listele au fost înaintate către minister, cu precizarea că se încadrează

în limita de 6% din numărul total de grade didactice cu grad I din județul Dolj

și cu încadrarea în fondurile prevăzute de fiecare primărie.

Excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului este neîntemeiată, având în vedere că obligația de a emite

ordinul privind distincțiile revine ministerului, în temeiul dispozițiilor art.

16 alin. (6) din Ordinul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului nr. 5435/2006, reactualizat prin Ordinul Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 4339/2008, într-un termen expres stabilit.

Documentația a fost înaintată,

astfel încât neîndeplinirea obligației echivalează, în opinia reclamantei, cu un

refuz nejustificat asimilat actului administrativ. Prin urmare, există identitate

între persoana pârâtului și cel ce poate fi obligat în raportul dedus judecății.

Este adevărat că pârâtului

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu-i revin obligații

legale privind plata efectivă a premiului aferent distincției, însă calitatea procesuală

pasivă se apreciază în ansamblul, raportat la obiectul acțiunii cu cele două petite.

În anul 2009, Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului își motiva refuzul de soluționare

și finalizare a procedurii de emitere a ordinului, precizând că numai trei județe

au confirmat existența fondurilor, astfel încât s-a decis anularea procedurii pentru

anul 2010.

În această situație, reclamanta

nu a înțeles să aprecieze refuzul finalizării procedurii în anul 2009 prin emiterea

ordinului ca fiind nejustificat, raportat la termenul expres prevăzut de lege pentru

îndeplinirea obligației de către minister.

În consecință, instanța

apreciază că a existat un consens în ce privește amânarea finalizării procedurii.

În caz contrar, s-ar pune problema prescripției dreptului de a contesta refuzul

ministerului în raport de art. 11 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, refuzul pârâtului

de finalizare a procedurii se va analiza în raport de dispozițiile legii în vigoare

în anul 2011, când procedura a fost reluată conform adresei din 14 octombrie 2011

emisă de Inspectoratul Școlar al Județului Dolj și cu referire la legislația anterioară.

Din interpretarea dispozițiilor

art. 24 alin. (2) și art. 30 alin. (7) din Legea cadru nr. 330/2009, precum și a

dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 rezultă că în anii 2010 și

2011 nu se aplică dispozițiile legale referitoare la acordarea premiilor individuale.

Or, distincția „G.L.” este asimilată unui premiu individual, de natură salarială,

ce se acordă în legătură cu activitatea didactică.

În consecință, refuzul

pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a emite

ordinul individual, urmat de plata premiului în bani de către pârâții-angajatori,

întemeiat pe dispozițiile art. 30 alin. (7) din Legea nr. 330/2009, în vigoare în

anul 2010 și, respectiv art. 9 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, nu apare ca fiind

nejustificat.

Pentru aceste considerente,

instanța a respins acțiunea precizată ca neîntemeiată.

în cauză

Împotriva sentinței civile

nr. 1119 din 10 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta D.E., susținând

că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

Hotărârea primei instanțe

a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 113 și art. 114 din Legea

nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările

ulterioare, precum și a prevederilor Ordinului Ministerului Educației și Cercetării

nr. 5435/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea de distincții și

premii personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat, cu modificările

ulterioare.

Din interpretarea acestor

prevederi legale rezultă fără putință de tăgadă dreptul cadrelor didactice din învățământul

preuniversitar de a beneficia, între altele, și de Diploma „G.L.”, clasele I, a

II-a și a III-a și de Diploma de excelență, în măsura în care, evident, îndeplinesc

condițiile prevăzute de legislație pentru acordarea acestora.

Motivarea primei instanțe

se bazează tocmai pe culpa pârâților, în special a pârâtului Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, care nu au înțeles să-și îndeplinească

obligațiile impuse de lege și să emită ordinul de acordare a distincțiilor și a

premiilor aferente.

În mod greșit prima instanță

a invocat tocmai culpa intimaților, aceea de a nu-și fi adus la îndeplinire obligația

de emitere a ordinului, pentru a justifica neplata premiului și neacordarea distincției.

În concluzie, pentru motivele

arătate, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, iar pe fondul cauzei,

admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

de recurenții-pârâți

Intimatul-pârât Ministerul

Educației Naționale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei

calității sale procesuale pasive, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii,

ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată,

prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și

de dispozițiile legale aplicabile, inclusiv art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

de drept relevante

Prin cererea de chemare

în judecată, astfel cum a fost modificată la data de 12 septembrie 2012, în temeiul

prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta a solicitat Tribunalului

Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale obligarea pârâților la acordarea

premiului în bani și a distincției Diploma „G.L.”.

Investită cu soluționarea

cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a pronunțat, la primul termen de judecată din 10 decembrie 2012, sentința

civilă nr. 1119/2012, prin care a respins acțiunea precizată având ca obiect „obligația

de a face - declinarea de competență”.

Sub un prim aspect, se

observă că instanța de contencios administrativ nu a procedat la o calificare juridică

exactă a cererii intitulată „precizare de acțiune”, depusă de reclamantă la Tribunalul

Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 12 septembrie

2012, reținând în mod eronat că cererea de chemare în judecată a fost precizată

și că obiectul acesteia îl constituie „obligația de a face-declinare de competență”.

În realitate, cererea

depusă de la data de 12 septembrie 2012 nu reprezintă o cerere precizatoare, ci

o cerere modificatoare, întrucât prin intermediul acesteia reclamanta a urmărit

să schimbe unul dintre elementele esențiale ale acțiunii introductive, respectiv

obiectul acțiunii, în sensul că înțelege să solicite obligarea pârâților la acordarea

primului în bani și a distincției Diploma „G.L.”.

Sub un alt aspect, din

analiza considerentelor sentinței recurate se constată că prima instanță, nu numai

că nu a examinat acțiunea reclamantei, astfel cum aceasta a fost modificată, dar

nici nu a reținut că această acțiune ar fost modificată sub aspectul obiectului

acesteia.

Mai mult, soluția dată

excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului a fost motivată prin raportare la obiectul

acțiunii inițiale, respectiv obligarea pârâților la emiterea ordinului de acordare

a distincțiilor „G.L.” și la plata sumelor de bani cuvenite conform legii.

Aceasta, în condițiile

în care, conform dovezilor de citare aflate la dosarul cauzei, nici la Tribunalul

Dolj și nici la Curtea Apel Craiova, pârâții nu au fost citați cu un exemplar al

cererii modificatoare depusă de reclamantă în termenul prevăzut de art. 132

alin. (1) C. proc. civ., încălcându-se astfel prevederile art. 86 alin. (1) C.

proc. civ. conform cărora comunicarea cererilor și a tuturor actelor de procedură

se face de instanța, din oficiu.

Din examinarea considerentelor

sentinței recurate rezultă nu numai încălcarea de către instanță a obligației instituite

de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., aceea de statua în limitele investirii sale

determinate prin cererea de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost modificată,

ci și motivarea confuză a hotărârii, ceea ce echivalează cu nemotivarea acesteia.

Din această perspectivă,

se remarcă faptul că, pe de o parte, instanța reține calitatea procesuală pasivă

a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în considerarea

obligației sale de a emite ordinul de acordare a distincțiilor, iar, pe de altă

parte, precizează că reclamanta nu a înțeles să aprecieze ca fiind nejustificat

refuzul finalizării procedurii în anul 2009 prin emiterea ordinului pentru că, în

caz contrar, s-ar pune problema prescripției dreptului de a constata refuzul ministerului,

în raport de art. 11 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004.

În plus, deși reclamanta

a susținut că au fost îndeplinite toate condițiile pentru acordarea premiului în

bani și a Diplomei „G.L.” în anul 2009, prima instanță nu a stabilit cu claritate

cadrul legal aplicabil cauzei, analizând refuzul pârâtului Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de finalizare a procedurii prin

raportare la dispozițiile legale referitoare la acordarea premiilor individuale

în anii 2010 și 2011.

Procedând la judecata

cauzei în circumstanțele expuse, fără ca împrejurări de fapt și de drept esențiale

să fie lămurite, prima instanță nu a cercetat, de fapt, fondul cauzei, motiv pentru

care soluția pe care Înalta Curte este chemată să o pronunțe nu poate fi decât casarea

cu trimitere spre rejudecare, asigurându-se astfel părților toate garanțiile procesuale

pe care judecata cauzei în primă instanță le oferă, precum și dublul grad de jurisdicție

instituit de lege în materia contenciosului administrativ.

instanței de recurs

Pentru toate considerentele

expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2005, art. 304 pct. 5 și pct. 7 art. 312 alin. (5) și art. 314 C. proc.

civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamantă, casarea

sentinței civile nr. 1119 din 10 decembrie 2012 și trimiterea cauzei spre rejudecare

la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanta D.E. împotriva sentinței civile nr. 1119 din 10 decembrie 2012 a Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2014.