ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 128/2018

Decizia nr. 128/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09 mai 2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, anularea Adresei nr. x din 27 noiembrie 2013 emise de Ministerul Educației Naționale și eliberarea unei noi adrese din care să rezulte că diploma de licență a reclamantei este recunoscută oficial și obligarea pârâtului să recunoască absolvirea studiilor superioare ciclul I (Bologna), cu examen de licență, diploma de licență și foaia matricolă eliberate de către Universitatea Spiru Haret, cu avizul MECTS, precum și drepturile care decurg din absolvirea acestei instituții de învățământ superior.

Prin Sentința civilă nr. 2588 din 7 aprilie 2015, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința civilă nr. 2361 din 25 septembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității, excepția tardivității și excepția lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiate.

A admis cererea formulată de reclamanta A. și, în consecință, a anulat Adresa nr. x din 27 noiembrie 2013 emisă de pârât și l-a obligat să emită un act administrativ prin care să recunoască diploma de licență și foaia matricolă eliberate de către Universitatea Spiru Haret pe numele reclamantei.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii recurate și, pe fond, respingerea acțiunii.

A susținut recurentul-pârât că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile O.G. nr. 42/2015 privind dreptul absolvenților de a beneficia de acte de studii recunoscute la finalizarea unor studii neautorizate și sancționarea instituțiilor de învățământ care școlarizează fără autorizare, potrivit cărora o diplomă eliberată în condițiile legii, de către o instituție de învățământ superior acreditată este recunoscută de stat și reprezintă un înscris oficial, diplomele fiind valabile până la anularea acestora, în condițiile legii.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A arătat că a obținut Diploma de Licență din 09 octombrie 2009 prin susținerea examenului de licență, fiind eliberată sub egida Ministerului Educației și Cercetării Științifice. Astfel, diploma este valabilă întrucât nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat cu privire la anularea acesteia.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 11 decembrie 2017, Completul de filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează.

În cauză, instanța de contencios administrativ a fost sesizată cu cererea reclamantei A. de obligare a Ministerului Educației Naționale la recunoașterea studiilor și a Diplomei de Licență din 09 octombrie 2009 în domeniul psihologie.

Înalta Curte constată că, raportat la normele care reglementează atribuțiile ministerului pârât, respectiv Legea nr. 1/2011 și H.G. nr. 536/2011, dar și la reglementările legale relevante în cauză, Ordinul MECTS nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în învățământul superior și Legea învățământului, în vigoare la momentul eliberării diplomei de licență a reclamantei, nu se poate reține că autoritatea publică pârâtă are vreo atribuție de a emite acte prin care să recunoască diploma de licență, act deja eliberate de instituțiile de învățământ superior cu aprobarea intimatului-pârât Ministerul Educației și Cercetării Științifice (fost Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului), fiind tipărite pe formularele tipizate emise de acesta.

Diploma de licență este un document oficial și, câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată în condiții de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea.

Înalta Curte mai reține că diplomele de licență obținute în România sunt recunoscute de plin drept, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei unei alte formalități.

Astfel, o diplomă de licență emisă de o instituție de învățământ superior, cum este cea a reclamantei, produce efecte juridice fără a fi necesar vreun act de recunoaștere/validare a diplomei de către ministerul de resort, diploma de licență fiind un act administrativ care se bucură de prezumția de autenticitate, în sensul că actul emană în mod real de la cine se afirmă că emană, prezumția de veridicitate, în sensul că actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă, și prezumția de legalitate, în sensul că actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, fiind el însuși titlu executoriu în baza căruia se inițiază procedura executării silite cu obligația corelativă a adresanților de a respecta și pune în aplicare dispozițiile acestuia.

Prin urmare, atât timp cât diploma de licență nu este desființată prin intermediul căilor prevăzute de lege, aceasta se bucură de cele trei prezumții menționate, inclusiv prezumția de legalitate, care presupune obligația celor cărora le este opus actul administrativ de a respecta și a pune în aplicare dispozițiile acestuia.

De altfel, în acest sens, practica secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație este constantă și consolidată, cu titlu de exemplu fiind Deciziile nr. 17/2015, nr. 315/2015, nr. 686/2015, nr. 1898/2015, nr. 2306/2015, nr. 3528/2015, nr. 910/2016, nr. 1353/2016.

De asemenea, în condițiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din diploma de licență, protejarea acestora se poate realiza la cererea părții vătămate, însă în cadrul altui demers judiciar promovat în contradictoriu cu instituția/autoritatea care îi nesocotește aceste drepturi, fără a fi nevoie de intervenția Ministerului Educației Naționale pentru "recunoașterea diplomei de licență".

4.3. Soluția instanței de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, sentința recurată, și va respinge acțiunea, ca neîntemeiată. Va menține, în rest, dispozițiile sentinței referitoare la excepțiile inadmisibilității, excepția tardivității și excepția lipsei calității procesuale pasive, cu privire la care nu s-au formulat motive de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice (fost Ministerul Educației Naționale) împotriva Sentinței civile nr. 2361 din 25 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Menține, în rest, dispozițiile sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT