ÎCCJ, decizie (scj.ro #81997)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81997) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contestație în
anulare. Noțiunea de greșeală materială .
Cuprins pe materii
. Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac.
Contestație în anulare. Noțiunea de greșeală
materială.
Index alfabetic
. Drept procesual civil
-
Contestație în anulare.
-
Noțiunea de greșeală
materială.
C.pr.civ. 318
Conform
art. 318 alin. 1 teza I C. proc. civ., hotărârea instanței de recurs
poate fi atacată cu contestație în anulare când dezlegarea dată
este rezultatul unei greșeli materiale.
Fiind
un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu
trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest motiv de
contestație în anulare, legiuitorul a avut în vedere greșelile
materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea
ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea
eroare trebuie să fie evidentă și să fie în
legătură cu aspectele formale ale judecății.
Greșeala
materială nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța
a înțeles să interpreteze un text de lege pentru că, altfel,
s-ar ajunge pe cale ocolită, la judecarea încă odată a
aceluiași recurs
.
Î.C.C.J., Secția
civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5033 din 19
iunie 2007.
La 1
martie 2007 G.M.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A.,
anularea deciziei civile nr. 5455 din 2 iunie 2006 pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția civilă
și de proprietate intelectuală.
În
motivarea contestației s-a arătat că hotărârea instanței
de recurs este rezultatul unei grave greșeli materiale deoarece a fost
respins motivul de recurs prin care contestatorul a criticat decizia
instanței de apel referitor la faptul că a revenit asupra
soluționării excepției prescripției dreptului la acțiune.
Instanța
de recurs a săvârșit o gravă eroare materială care a condus
la aplicarea vădit eronată a prevederilor art. 268 alin. 3 C. proc.
civ. atunci când a respins recursul considerând că în mod legal Curtea de
Apel Brașov a revenit asupra măsurii dispuse prin încheierea
interlocutorie pentru a nu risca să pronunțe o soluție
greșită soluționând fondul cauzei.
Această
greșeală a instanței de recurs riscă să acrediteze o
adevărată eroare judiciară deoarece încheierile interlocutorii
prin care se soluționează excepția prescripției dreptului
la acțiune leagă instanțele, excepția făcând parte din
categoria celor prevăzute de art. 137 alin. 1 C. proc. civ., soluția
adoptată asupra acestora de către instanța de judecată
putând face de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Curtea
de Apel Craiova a respins excepția prescripției dreptului la
acțiune ca neîntemeiată, prin încheiere interlocutorie. În urma
admiterii cererii de strămutare au fost menținute toate actele de
procedură realizate la Curtea de Apel Craiova însă, cu
încălcarea flagrantă a prevederilor art. 268 alin. 3 C. proc. civ.
Curtea de Apel Brașov a revenit asupra soluționării
excepției și, infirmând soluția adoptată de Curtea de Apel
Craiova, a admis excepția și nu a mai intrat în cercetarea fondului.
Rezultat
al unei greșeli materiale, instanța de recurs a reținut că,
în speță, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 64/1991.
Însă, deși legea este intitulată ca „privind brevetele de
invenție” aceasta cuprinde și reglementări ale drepturilor
cuvenite autorului unei realizări tehnice mai puțin importante
și mai puțin nouă decât invenția.
Prin
cercetarea superficială a art. 72 din Legea nr. 64/1991 instanța de
recurs a comis o eroare materială.
În
drept, au fost invocate prevederile art. 318 C. proc. civ.
Contestația
în anulare este inadmisibilă.
Conform
art. 318 alin. 1 teza I C. proc. civ., hotărârea instanței de recurs
poate fi atacată cu contestație în anulare când dezlegarea dată
este rezultatul unei greșeli materiale.
Fiind
un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu
trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest motiv de
contestație în anulare, legiuitorul a avut în vedere greșelile
materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea
ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea
eroare trebuie să fie evidentă și să fie în
legătură cu aspectele formale ale judecății.
Greșeala
materială nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța
a înțeles să interpreteze un text de lege pentru că, altfel,
s-ar ajunge pe cale ocolită, la judecarea încă odată a
aceluiași recurs.
Or,
greșeala materială pe care a invocat-o contestatorul privește
tocmai interpretarea pe care a făcut-o instanța de recurs art. 72 din
Legea nr. 64/1991.
Pe
de altă parte, revenirea asupra unei încheieri prin care s-a
soluționat corect
o excepție nu este rezultat al unei erori
materiale, de natură să poată fi invocată pe calea
contestației în anulare, ci consecința unei greșeli de
judecată.
Având
în vedere că motivele invocate de contestator vizează interpretarea
legii și regimul încheierilor interlocutorii, instanța de recurs nu a
săvârșit vreo greșeală materială de natură
să justifice admisibilitatea căii extraordinare de atac potrivit art.
318 C. proc. civ.
Drept
urmare, contestația în anulare specială a fost respinsă ca
inadmisibilă cu consecința păstrării hotărârii
atacate.