ÎCCJ, decizie (scj.ro #81997)

Contestație în anulare. Noțiunea de greșeală materială . Cuprins pe materii . Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Contestație în anulare. Noțiunea de greșeală materială. Index alfabetic . Drept procesual civil - Contestație în anulare. - Noțiunea de greșeală materială. C.pr.civ. 318 Conform art. 318 alin. 1 teza I C. proc. civ., hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Fiind un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest motiv de contestație în anulare, legiuitorul a avut în vedere greșelile materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante.

O asemenea eroare trebuie să fie evidentă și să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății. Greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege pentru că, altfel, s-ar ajunge pe cale ocolită, la judecarea încă odată a aceluiași recurs . Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5033 din 19 iunie 2007. La 1 martie 2007 G.M.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A., anularea deciziei civile nr. 5455 din 2 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția civilă și de proprietate intelectuală. În motivarea contestației s-a arătat că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei grave greșeli materiale deoarece a fost respins motivul de recurs prin care contestatorul a criticat decizia instanței de apel referitor la faptul că a revenit asupra soluționării excepției prescripției dreptului la acțiune.

Instanța de recurs a săvârșit o gravă eroare materială care a condus la aplicarea vădit eronată a prevederilor art. 268 alin. 3 C. proc. civ. atunci când a respins recursul considerând că în mod legal Curtea de Apel Brașov a revenit asupra măsurii dispuse prin încheierea interlocutorie pentru a nu risca să pronunțe o soluție greșită soluționând fondul cauzei. Această greșeală a instanței de recurs riscă să acrediteze o adevărată eroare judiciară deoarece încheierile interlocutorii prin care se soluționează excepția prescripției dreptului la acțiune leagă instanțele, excepția făcând parte din categoria celor prevăzute de art. 137 alin. 1 C. proc. civ., soluția adoptată asupra acestora de către instanța de judecată putând face de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii.

Curtea de Apel Craiova a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată, prin încheiere interlocutorie. În urma admiterii cererii de strămutare au fost menținute toate actele de procedură realizate la Curtea de Apel Craiova însă, cu încălcarea flagrantă a prevederilor art. 268 alin. 3 C. proc. civ. Curtea de Apel Brașov a revenit asupra soluționării excepției și, infirmând soluția adoptată de Curtea de Apel Craiova, a admis excepția și nu a mai intrat în cercetarea fondului. Rezultat al unei greșeli materiale, instanța de recurs a reținut că, în speță, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 64/1991. Însă, deși legea este intitulată ca „privind brevetele de invenție” aceasta cuprinde și reglementări ale drepturilor cuvenite autorului unei realizări tehnice mai puțin importante și mai puțin nouă decât invenția.

Prin cercetarea superficială a art. 72 din Legea nr. 64/1991 instanța de recurs a comis o eroare materială. În drept, au fost invocate prevederile art. 318 C. proc. civ. Contestația în anulare este inadmisibilă. Conform art. 318 alin. 1 teza I C. proc. civ., hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Fiind un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest motiv de contestație în anulare, legiuitorul a avut în vedere greșelile materiale cu caracter procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante.

O asemenea eroare trebuie să fie evidentă și să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății. Greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege pentru că, altfel, s-ar ajunge pe cale ocolită, la judecarea încă odată a aceluiași recurs. Or, greșeala materială pe care a invocat-o contestatorul privește tocmai interpretarea pe care a făcut-o instanța de recurs art. 72 din Legea nr. 64/1991. Pe de altă parte, revenirea asupra unei încheieri prin care s-a soluționat corect o excepție nu este rezultat al unei erori materiale, de natură să poată fi invocată pe calea contestației în anulare, ci consecința unei greșeli de judecată.

Având în vedere că motivele invocate de contestator vizează interpretarea legii și regimul încheierilor interlocutorii, instanța de recurs nu a săvârșit vreo greșeală materială de natură să justifice admisibilitatea căii extraordinare de atac potrivit art. 318 C. proc. civ. Drept urmare, contestația în anulare specială a fost respinsă ca inadmisibilă cu consecința păstrării hotărârii atacate.