ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3165/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3165/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația în
anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
civilă și de proprietate intelectuală, la data
de 31 octombrie 2008, contestatorul T.I.P. a
solicitat, atât casarea
deciziei civile
nr. 5812 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală, cât și a deciziei nr.
387/A
din 7 noiembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, și, drept
consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare sau
reținerea pentru
judecare pe fond; pronunțarea unei hotărâri în sensul
obligării pârâtei SC H. SA Câmpulung, deținătorul în fapt al
terenului, fără niciun drept real probat și
dovedit, la despăgubirile
bănești cerute și la o penalizare de 5% pe an.
Motivele
contestației în anulare privesc următoarele aspecte.
Ambele instanțe, de apel și de recurs,
au reținut și motivat
greșit respingerea
acțiunii deduse judecății, acestea aflându-se într-o
eroare gravă de apreciere în ceea ce privește
actele probatorii depuse
la dosar,
cât și aplicarea corectă a dispozițiilor legale în materia Legii
fondului
funciar nr. 18/1991 și a Legii nr. 10/2001, modificată și completată prin Legea
nr. 247/2005.
Astfel, între
terenul în suprafață de 8273 mp, expropriat conform Decretului nr. 557/1969,
teren care
face obiectul cauzei și
suprafețele de teren pe care Comisia de
aplicare
a Legii fondului funciar nr. 18/1991 Câmpulung Muscel le-a recunoscut, validat
și reconstituit pe vechile amplasamente, emițând
titlul de proprietate nr. 81510/1995, nu există nicio legătură de
cauzalitate astfel cum au reținut ambele instanțe
în cauză.
Motivarea și susținerile
instanțelor anterioare,în sensul că au
fost și sunt respectate dispozițiile Legii nr. 18/1991
sunt netemeinice
și nelegale, în opinia
contestatorului, întrucât terenul în litigiu, conform Decretului de expropriere
nr. 557/1996, se afla sub
incidența
dispozițiilor prevăzute de art. 11 alin. (3) și art. 42 alin. (3) din Legea
fondului funciar nr. 18/1991, dovedite cu acte din care rezulta
că
familia contestatorului nu a primit despăgubiri în echivalent pentru acest
teren.
In drept, contestatorul a invocat
dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
La data de 11 mai
2010, contestatorul T.I.P. a formulat o cerere prin care a solicitat
îndreptarea erorii materiale strecurate în
considerentele încheierii de ședință din 25 februarie 2010, în sensul că
greșit s-a reținut că „la fila 44, dosar recurs, se află dovada
comunicării motivelor contestației", corectă
fiind motivarea reținută
în
dispozitivul aceleiași încheieri, cerere în susținerea căreia, însă,
contestatorul nu a insistat la termenul la care s-a judecat pricina. De
altfel, așa cum rezultă din chiar petitul acestei
cereri, nu este vorba
de nicio eroare materială în sensul art. 281 C.
proc. civ., solicitarea contestatorului fiind neîntemeiată.
Analizând
contestația în anulare formulată de contestatorul
T.I.P., prin prisma condițiilor de admisibilitate
reglementate de art. 318 C. proc. civ., Înalta
Curte constată
următoarele:
Potrivit art. 318 C.
proc. civ. „Hotărârile instanțelor de
recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea
data este rezultatul unei
greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l
numai
în parte, a
omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare
sau de casare".
Motivele de
contestație în anulare specială prevăzute de textul
mai sus citat (teza
I),
invocate de contestator în
cauză, îngăduie
analizarea
unei hotărâri irevocabile pronunțată de instanța de recurs,
atunci când aceasta este
rezultatul unei greșeli materiale.
In speță, prin
decizia nr. 5812 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate
intelectuală, în dosarul nr.
1266/109/2007, s-a respins ca nefondat
recursul
formulat de recurentul-reclamant T.I.P. împotriva
deciziei civile nr. 387/A din 7 noiembrie 2007 a
Curții de Apel Pitești, secția civilă, în contradictoriu cu intimații SC H. SA,
A.V.A.S.
și Comisia Locală de Fond
Funciar
Valea Mare Pravăț.
In sensul
textului de lege, „greșeală materială" înseamnă greșeală
de ordin procedural, de o
asemenea gravitate încât a avut drept
consecință darea unei soluții greșite. In această
categorie intră greșeli
comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei, greșeli
de fapt, și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori
de interpretare a dispozițiilor legale.
Prin urmare,
textul legal se referă la greșeli materiale evidente
în legătură cu aspectele formale
ale judecății în recurs, cum ar fi
respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca
insuficient timbrat
ori
făcut de o persoană fără calitate și alte situații asemănătoare, deși
la dosar se găsesc dovezi din
care rezultă că a fost depus în termen,
sau
că a fost legal timbrat ori a fost formulat de o persoană îndreptățită a-l
declara, pentru verificarea acestor situații nefiind
necesară reexaminarea fondului sau o reapreciere a probelor.
In acest context, Înalta
Curte apreciază că susținerile
contestatorului, relative la fondul cauzei, respectiv la
netemeinicia și nelegalitatea deciziei contestate, nu pot face obiectul
analizei de față,
contestația
în anulare fiind o cale de atac extraordinară, de retractare,
nedevolutivă și care, poate fi
exercitată numai pentru motivele
anume prevăzute de lege. Considerentele pentru care
instanța de
recurs
s-a pronunțat într-un anumit mod, nu pot fi cenzurate pe
calea contestației în anulare,
deoarece această cale de atac nu poate fi
utilizată
drept un recurs la recurs.
In consecință, contestația în anulare
de față urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de contestatorul T.I.P. împotriva deciziei nr. 5812 din 14 octombrie 2008
a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 20 mai 2010.