ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3165/2010

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 31 octombrie 2008, contestatorul T.I.P. a solicitat, atât casarea deciziei civile nr. 5812 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, cât și a deciziei nr. 387/A din 7 noiembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, și, drept consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare sau reținerea pentru judecare pe fond; pronunțarea unei hotărâri în sensul obligării pârâtei SC H. SA Câmpulung, deținătorul în fapt al terenului, fără niciun drept real probat și dovedit, la despăgubirile bănești cerute și la o penalizare de 5% pe an.

Motivele contestației în anulare privesc următoarele aspecte. Ambele instanțe, de apel și de recurs, au reținut și motivat greșit respingerea acțiunii deduse judecății, acestea aflându-se într-o eroare gravă de apreciere în ceea ce privește actele probatorii depuse la dosar, cât și aplicarea corectă a dispozițiilor legale în materia Legii fondului funciar nr. 18/1991 și a Legii nr. 10/2001, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005. Astfel, între terenul în suprafață de 8273 mp, expropriat conform Decretului nr. 557/1969, teren care face obiectul cauzei și suprafețele de teren pe care Comisia de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991 Câmpulung Muscel le-a recunoscut, validat și reconstituit pe vechile amplasamente, emițând titlul de proprietate nr. 81510/1995, nu există nicio legătură de cauzalitate astfel cum au reținut ambele instanțe în cauză.

Motivarea și susținerile instanțelor anterioare,în sensul că au fost și sunt respectate dispozițiile Legii nr. 18/1991 sunt netemeinice și nelegale, în opinia contestatorului, întrucât terenul în litigiu, conform Decretului de expropriere nr. 557/1996, se afla sub incidența dispozițiilor prevăzute de art. 11 alin. (3) și art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, dovedite cu acte din care rezulta că familia contestatorului nu a primit despăgubiri în echivalent pentru acest teren. In drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. La data de 11 mai 2010, contestatorul T.I.P.

a formulat o cerere prin care a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele încheierii de ședință din 25 februarie 2010, în sensul că greșit s-a reținut că „la fila 44, dosar recurs, se află dovada comunicării motivelor contestației", corectă fiind motivarea reținută în dispozitivul aceleiași încheieri, cerere în susținerea căreia, însă, contestatorul nu a insistat la termenul la care s-a judecat pricina. De altfel, așa cum rezultă din chiar petitul acestei cereri, nu este vorba de nicio eroare materială în sensul art. 281 C. proc. civ., solicitarea contestatorului fiind neîntemeiată. Analizând contestația în anulare formulată de contestatorul T.I.P., prin prisma condițiilor de admisibilitate reglementate de art. 318 C. proc.

civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 318 C. proc. civ. „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare". Motivele de contestație în anulare specială prevăzute de textul mai sus citat (teza I), invocate de contestator în cauză, îngăduie analizarea unei hotărâri irevocabile pronunțată de instanța de recurs, atunci când aceasta este rezultatul unei greșeli materiale. In speță, prin decizia nr. 5812 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 1266/109/2007, s-a respins ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant T.I.P.

împotriva deciziei civile nr. 387/A din 7 noiembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, în contradictoriu cu intimații SC H. SA, A.V.A.S. și Comisia Locală de Fond Funciar Valea Mare Pravăț. In sensul textului de lege, „greșeală materială" înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. In această categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei, greșeli de fapt, și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

Prin urmare, textul legal se referă la greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate și alte situații asemănătoare, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, sau că a fost legal timbrat ori a fost formulat de o persoană îndreptățită a-l declara, pentru verificarea acestor situații nefiind necesară reexaminarea fondului sau o reapreciere a probelor. In acest context, Înalta Curte apreciază că susținerile contestatorului, relative la fondul cauzei, respectiv la netemeinicia și nelegalitatea deciziei contestate, nu pot face obiectul analizei de față, contestația în anulare fiind o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă și care, poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Considerentele pentru care instanța de recurs s-a pronunțat într-un anumit mod, nu pot fi cenzurate pe calea contestației în anulare, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată drept un recurs la recurs. In consecință, contestația în anulare de față urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul T.I.P. împotriva deciziei nr. 5812 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2010.