ÎCCJ, decizie (scj.ro #83163)

Executare

silită. Contestație la executare. Excepția autorității

de lucru judecat.

Cuprins pe materii

: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Judecata. Excepțiile

de procedură și excepția puterii de lucru judecat.

Index alfabetic :

contestație la executare

-

excepția autorității de lucru judecat

-

tardivitate

C. civ., art.1201

C. proc. civ., art.166

Atunci când, prin prima hotărâre, acțiunea a

fost respinsă pentru considerații procedurale, fără a se fi

discutat temeinicia motivelor invocate de contestatoare, este evident că

existența unei asemenea hotărâri nu poate constitui un impediment

pentru introducerea unei noi acțiuni în justiție, din moment ce în

primul proces, fondul raporturilor juridice dintre părți și care

se referea la anularea unui act din cursul executării silite nu a fost

soluționat.

Secția comercială, Decizia

nr.2289 din 6 octombrie 2009

Prin sentința nr.67 din 21 mai 2009, Curtea de Apel București a admis

excepția autorității de lucru judecat invocată de

către intimata A.D.S. și a respins contestația la executare

formulată de contestatoarea SC V.C. SRL Iași.

Contestatoarea, prin cererea formulată, a contestat ordinul A.D.S.

nr.62319/08.2007 prin care a fost înființată poprirea asupra sumei de

64.023,94 lei, din care Bancpost Iași a virat în contul indicat de ADS

suma de 60.400 lei la data de 23.10.2007, dată când contestatoarea a luat

cunoștință de acest act de executare silită, și suma

de 37.023,94 lei la data de 30.10.2007.

Instanța de fond a considerat că, în cauză, sunt incidente

prevederile art.1201 C. civ. ce reglementează puterea de lucru judecat,

fiind îndeplinite toate condițiile cerute de dispozițiile

menționate.

S-a reținut astfel că, anterior, petenta a mai formulat o

contestație la executare prin care a solicitat, în contradictoriu cu

aceeași intimată, anularea titlului executoriu și somației

comunicate sub nr.59755/3.08.2007, restituirea sumelor de 64.023,94 lei și

de 11.090,61 lei plus dobânda aferentă, precum și dobânda

aferentă sumei pe toată perioada cât a fost lipsită de

folosința banilor, iar prin sentința nr.59/17.04.2008,

contestația a fost respinsă ca tardiv formulată. Această

sentință a rămas irevocabilă prin respingerea recursului ca

nefondat.(…)

În fine, s-a reținut că, în analiza prevederilor art.1201 C.civ.

și art.166 C. proc. civ. trebuie plecat de la principiul

securității raporturilor juridice care este încălcat atunci când

se admite rediscutarea problemelor soluționate prin hotărâri

judecătorești definitive.

Împotriva sentinței a declarat recurs contestatoarea SC V.C. SRL, care a

invocat art.304 pct.9 C. proc. civ..

A

susținut că prima instanță a făcut o aplicare

greșită a legii, neexaminând cauza sub toate aspectele, în

condițiile în care prezenta contestație a fost introdusă

anterior celei în care s-a pronunțat hotărârea în raport de care s-a

reținut autoritatea de lucru judecat. (…)

Înalta Curte a constatat că recursul este fondat.

Autoritatea de lucru judecat reprezintă unul dintre cele mai importante

efecte ale hotărârilor judecătorești și este

reglementată de art.1201 C. civ., ca o prezumție legală,

absolută și irefragabilă de conformitate a hotărârii cu

adevărul - "res judicata pro veritate habetur", și de

art.166 C. proc. civ., drept o excepție de fond, peremptorie si

absolută. Pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesară,

pe de o parte, întrunirea triplei identități de elemente:

părțile, obiectul și cauza și, pe de altă parte,

pronunțarea unei hotărâri judecătorești care a dezlegat

fondul cauzei.

Atunci când, prin prima hotărâre, acțiunea a

fost respinsă pentru considerații procedurale, așa cum este

cazul în speță, fără a se fi discutat temeinicia motivelor

invocate de contestatoare, este evident că existența unei asemenea

hotărâri nu poate constitui un impediment pentru introducerea unei noi

acțiuni în justiție, din moment ce, în primul proces, fondul

raporturilor juridice dintre părți, și care se referea la

anularea unui act din cursul executării  silite, nu a fost

soluționat.

Cum, prima pricină s-a soluționat

fără a se intra în cercetarea fondului, fiind respinsă pe

excepția de tardivitate, Înalta Curte a considerat că actul nu se

bucură de puterea lucrului judecat și că reiterarea

aceleiași pretenții printr-o cerere ulterioară este

posibilă.

Față de considerentele expuse, criticile recurentei apar ca fiind

întemeiate motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 C. proc. civ., recursul

a fost admis ca fondat.