ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2666/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată și înregistrată la data de 11 aprilie 2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. de Dosar x/2016 reclamanta A. SA a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

- anularea actului administrativ asimilat constând în refuzul nejustificat al Pârâtei de a emite instrucțiuni prin care să asigure aplicarea unitară, la nivelul instituțiilor subordonate, a dispozițiilor art. 31 alin. (7) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare;

- obligarea Pârâtei la emiterea instrucțiunilor necesare efectuării, în mod unitar, de către birourile teritoriale de cadastru și publicitate imobiliară a următoarelor categorii de înscrieri:

- notarea Contractului de cesiune de creanțe autentificat sub nr. x din 26 septembrie 2013 de către B.N.P. B. ca urmare a admiterii de către instanțele judecătorești a plângerilor reclamantei formulate împotriva încheierilor de carte funciară prin care, anterior, se respinseseră cererile de notare a cesiunii;

- radierea mențiunilor referitoare la respingerea cererilor de notare și a cererilor de reexaminare precum și radierea mențiunilor referitoare la existența litigiilor având ca obiect plângerea împotriva acestor soluții;

- obligarea Pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin Sentința civilă nr. 2731 pronunțată în data de 26 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Împotriva Sentinței nr. 2731 din data de 26 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal recurenta-reclamantă A. SA a formulat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În susținerea recursului recurenta a menționat că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sub aspectul competenței ANCPI (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.).

Sub aspectul competenței ANCPI, prima instanță a considerat că "pentru a fi în prezența unui refuz nejustificat al pârâtei Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară în privința soluționării cererii reclamantei este necesar, de plano, ca soluționarea acestei cereri să fie de competența autorității publice care a fost învestită, însă, nu se poate vorbi de un refuz nejustificat al unei autorități publice în ce privește soluționarea unei cereri câtă vreme autoritatea publică învestită nu are competența funcțională recunoscută de lege în privința cererii cu care a fost învestită".

Astfel, deși, în cuprinsul hotărârii, instanța a citat art. 4 din Legea nr. 7/1996, ce reglementează principalele atribuții (listă exemplificativă, iar nu exhaustivă) ale ANCPI, inclusiv pe cea de la lit. s) "îndeplinește și alte atribuții ce au legătură cu activitatea specifică", prima instanță a considerat apoi că ceea ce a solicitat subscrisa (emiterea unui ordin care să asigure interpretarea unitară a legii de către birourile teritoriale) nu intră în competența părții adverse pentru simplul fapt că nu este inclusă în mod expres în acea enumerare: "în cuprinsul acestor atribuții nu se regăsește și cea referitoare la emiterea de norme interne privind interpretarea și aplicarea prevederilor legale referitoare la condițiile în care se realizează notarea contractelor de cesiune".

Curtea a considerat că o atribuție nu intră în sfera competențelor ANCPI:

- pe de o parte, pentru că nu se regăsește într-o listă de funcții pe care ea însăși a identificat-o ca fiind, în orice caz, nelimitativă;

- pe de altă parte, nemotivând în niciun fel de ce respectiva atribuție nu se încadrează într-o funcție despre care ea însăși a remarcat că are o sferă de aplicare extrem de largă (art. 4 lit. s) din Legea nr. 7/1996: "îndeplinește și alte atribuții ce au legătură cu activitatea specifică".

În acest context, consideră recurenta, sunt pe deplin întrunite premisele art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sub forma nemotivării sau a motivării contradictorii a hotărârii a cărei casare se solicită.

În sentința atacată, s-a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor ce guvernează competența ANCPI (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Arată recurenta că argumentarea pe care o face instanța este însă confuză și eronată, întrucât ANCPI are în atribuțiile sale și pe aceea de a asigura aplicarea unitară a legislației în vigoare - acest aspect rezultă din art. 6 alin. (3) lit. a) din Regulament și, deși nu este contestat de către Curte, în interpretarea pe care o dă aceasta, este neclar cum s-ar exercita această atribuție.

Nevoia de a asigura aplicarea unitară a legislației în vigoare se raportează la instituțiile subordonate ANCPI, printre care se numără, în mod evident, și oficiile teritoriale de carte funciară - ideea derivă din prevederile art. 6 alin. (3) lit. a) din Regulament ("monitorizează și coordonează activitatea instituțiilor subordonate, asigurând aplicarea") coroborate cu cele ale art. 2 din același Regulament (în subordinea Agenției funcționează 42 de oficii de cadastru și publicitate imobiliară).

ANCPI este o persoană juridică (art. 1 din Regulament: "Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (...) este instituție publică cu personalitate juridică (...)" care, astfel, ca orice persoană juridică, "își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare" (art. 209 alin. (1) C. civ.), iar potrivit art. 10 din Regulament:

"conducerea Agenției se asigură de consiliul de administrație și de către directorul general". Dintre aceste două organe însă, doar directorul general asigură conducerea activității curente a Agenției și a instituțiilor subordonate" (art. 15 alin. (1) din Regulament), având deci competența funcțională de drept comun. Oricum însă, atribuția care interesează în speță este menționată în mod expres în competența acestuia, la art. 16 alin. (1) lit. g) din Regulament: "Directorul general îndeplinește următoarele atribuții: g) organizează, coordonează și controlează aplicarea actelor normative de către aparatul propriu al Agenției și de instituțiile subordonate acesteia".

În exercitarea atribuțiilor sale, directorul general emite ordine cu caracter normativ și individual - art. 15 alin. (3) din Regulament.

ANCPI are obligația de a asigura aplicarea unitară a legislației de către oficiile teritoriale de cadastru și publicitate imobiliară, iar această atribuție se exercită prin intermediul directorului general, care emite ordine în acest sens.

În sentința atacată, sunt interpretate greșit dispozițiile de drept material ce guvernează modul de derulare a activității registratorului de carte funciară (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.)

Instanța de fond a interpretat greșit prevederea legală pe care ea însăși se bazează. Astfel, ceea ce se dispune prin art. 30 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 este că registratorul de carte funciară va respinge acele cereri de notare a unui act juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau atunci când nu sunt respectate alte dispoziții legale.

Cu alte cuvinte, art. 30 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 statuează tocmai că registratorul de carte funciară este obligat să vegheze la respectarea legii și să o respecte el însuși. Dimpotrivă, art. 30 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 nu îi permite registratorului de carte funciară, astfel cum pare să considere Curtea, să acționeze în orice mod, fie el și arbitrar sau nelegal. Independența registratorului de carte funciară există, dar nu se poate manifesta decât într-un cadru legal.

A. nu a contestat nicicând încheierile și sentințele instanțelor din plângerile împotriva încheierilor de carte funciară în care subscrisa a avut calitatea de petent. Constatările în sens contrar din partea primei instanțe constituie fie o încălcare a unor principii fundamentale ale procesului civil (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.), fie o aplicare greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Contrar celor reținute de prima instanță, ar fi fost cel puțin ilogic ca A. să conteste încheierile și sentințele instanțelor din plângerile împotriva încheierilor de carte funciară în care subscrisa a avut calitatea de petent, în contextul în care a avut câștig de cauză în aceste litigii și ea însăși a depus aceste înscrisuri în dovedirea interesului său pentru promovarea cererii de chemare în judecată. Aceste hotărâri din partea instanțelor au fost înfățișate tocmai pentru a arăta ce variații mari există în aplicarea lor (și, implicit, a art. 31 din Legea nr. 7/1996 și a art. 62 din Anexa la Ordinul ANCPI nr. 700/2014) de către birourile teritoriale.

Art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sub forma încălcării unor principii fundamentale ale procesului civil

În speță, în măsura în care, sub aspectul obiectului cererii, instanța a ignorat faptul că A. nu a atacat încheierile și sentințele din plângerile împotriva încheierilor de carte funciară, aceasta a încălcat mai multe principii ale procesului civil, respectiv: dreptul de dispoziție al părților - art. 9 alin. (2) C. proc. civ.: "Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților" (subl. ns. - RDA); contradictorialitatea, pentru că instanța nu a supus dezbaterii o eventuală reîncadrare juridică a ceea ce s-a cerut prin acțiunea introductivă de instanță; art. 14 alin. (6) C. proc. civ.:

"instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii" și art. 22 alin. (4) C. proc. civ.:

"judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. în acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă".

Art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin aplicarea greșită a normelor de drept material

Textul invocat de către instanță - art. 31 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 - este aplicabil doar pentru plângeri împotriva încheierilor de carte funciară. Situația de fapt din speță presupune însă o cu totul altă ipoteză: A. a câștigat deja plângerile împotriva încheierilor de carte funciară, deci disputa care a condus la promovarea acțiunii nu are nicio legătură cu aceasta; în practică însă, punerea în aplicare, de către oficiile teritoriale ale ANCPI, ale dispozitivului acelor hotărâri relevă o aplicare neunitară a legii de către acestea; de aceea, subscrisa solicită ca ANCPI, în calitatea acestuia de supervizor al aplicării unitare a legii de către structurile sale teritoriale, să emită un ordin în acest sens.

Sentința atacată nu motivează/motivează în mod contradictoriu efectuarea de către birourile teritoriale de carte funciară, a înscrierilor conform dispozitivului hotărârilor judecătorești din plângerile împotriva încheierilor de carte funciară (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.).

Arată recurenta că potrivit exemplelor date rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că birourile de cadastru și publicitate imobiliară nu respectă dispozitivul hotărârilor judecătorești de infirmare a soluțiilor de respingere a cererii de notare a Contractului de cesiune autentificat.

Cu toate acestea, fără nicio motivare sau tentativă de a înlătura susținerile subscrisei, Curtea de Apel a conchis sumar că "în cazurile prezentate de reclamantă oficiile teritoriale au efectuat înscrierile conform dispozitivului hotărârilor judecătorești" (pag. 11, primul paragraf din sentința atacată).

Ceea ce urmează imediat acestor constatări este ceva profund contradictoriu, "în condițiile în care instanța de judecată s-a pronunțat asupra tuturor cererilor deduse judecății" (pag. 11, primul parag. din sentința atacată).

Consideră recurenta că este irelevant dacă alte instanțe sesizate cu alte cereri, respectiv, cu plângerile A. împotriva încheierilor de carte funciară s-au pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, este de neînțeles cum faptul că instanța s-a pronunțat, în dispozitiv, asupra tuturor capetelor de cerere, constituie o justificare pentru ca birourile teritoriale de carte funciară să acționeze într-un mod vădit contrar acelui dispozitiv sau, împotrivă, o justificare pentru faptul că au acționat conform acelui dispozitiv.

În opinia A., plângerea adresată instanțelor judecătorești în temeiul art. 31 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 are în vedere, prin ipoteză, nemulțumirea celui care o formulează cu privire la modul în care a fost soluționată o cerere de înscriere - intabulare, înscriere provizorie ori notare, după caz - sau de radiere.

Când plângerea formulată în condițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 este promovată de către persoana căreia i s-a respins o cerere de notare, cum a fost cazul pentru A., scopul ei este, în mod evident, acela de a obține, prin intermediul hotărârii judecătorești de admitere a plângerii sale, înscrierea actului sau a faptului juridic care a făcut obiectul cererii de înscriere înaintate inițial biroului de cadastru și publicitate imobiliară competent.

Ca atare, hotărârea de admitere a plângerii astfel formulate nu are absolut nicio utilitate pentru cel care a promovat-o, dacă nu conduce la înscrierea actului sau a faptului juridic a cărui înscriere s-a cerut inițial biroului de cadastru și publicitate imobiliară.

Or, art. 31 alin. (7) din Legea nr. 7/1996 - menționat mai sus - vizează chiar acest aspect. Astfel, înscrierea făcută în temeiul hotărârii judecătorești își produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial tocmai pentru că înscrierea care se poate efectua în temeiul hotărârii prin care s-a anulat încheierea cenzurată pe calea plângerii introduse la instanță nu poate fi decât aceeași cu înscrierea solicitată inițial biroului teritorial.

Prin urmare, conform art. 31 alin. (7) din Legea nr. 7/1996, simpla anulare a încheierii de respingere a cererii de notare a Contractul de cesiune autentificat este suficientă pentru ca biroul teritorial să dispună notarea acestei cesiuni, fără să fie nevoie ca instanța să menționeze expres în dispozitivul hotărârii de admitere a plângerii obligația biroului de a nota cesiunea respectivă (dar, cu atât mai mult, atunci când o menționează).

Prin prisma aceleiași rațiuni, este evident că orice mențiune în cartea funciară referitoare la încheierile de respingere a cererilor de notare și a cererilor de reexaminare sau cu privire la litigiile ce au ca obiect plângerea împotriva acestor soluții trebuie radiată din oficiu.

Împotriva recursului promovat de recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare intimata-pârâtă Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și pe cale de consecință menținerea sentinței recurate.

Se solicită a se avea în vedere că adresa ANCPI nr. x din 13 octombrie 2015 nu constituie un act administrativ în înțelesul Legii nr. 554/2004, ci reprezintă răspunsul instituției la solicitările A. SA privind punerea în aplicare a dispozitivului hotărârii judecătorești prin care s-a admis plângerea împotriva încheierii de carte funciară formulată de reclamantă.

Totodată, se solicită a se constata faptul că răspunsul ANCPI nu reprezintă instrucțiuni în sensul celor prevăzute de art. 6 alin. (3) lit. a), coroborate cu cele ale art. 15 alin. (1) și alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, aprobat prin H.G. nr. 1288/2012, cu modificările ulterioare.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta - reclamantă a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatei - pârâte, în cuprinsul căruia arată că aceasta nu a adus nici un argument împotriva motivelor de casare expuse în cererea de recurs, aceasta limitându-se a repeta câteva din argumentele de la fond, însușite eronat de prima instanță.

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Referitor la motivul de recurs prev. de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii

Înalta Curte constată că sentința de fond a respectat exigențele prev. de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., astfel că aceasta cuprinde împrejurările de fapt și motivele de drept care au format convingerea instanței, a răspuns argumentelor invocate de părți. De fapt, nemulțumirea recurentei vizează soluția pronunțată de instanța de fond, apreciind că a interpretat greșit normele legale incidente în cauză, acest motiv fiind încadrat de fapt în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Este incoerentă cererea de recurs în dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe disp. art. 488 pct. 8 - atunci când în cadrul acestui motiv se arată aspecte pe care le încadrează când la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., când la art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Referirea recurentului la art. 488 pct. 5 C. proc. civ. și la principiile fundamentale ale procesului civil - dreptul de dispoziție al părților, art. 9 alin. (2) C. proc. civ. și contradictorialității conform art. 22 alin. (4) C. proc. civ. - este redundantă iar extragerea unui raționament din presupunerea că instanța de fond a ignorat să vadă sau să analizeze o altă perspectivă din împrejurările de fapt ale speței în cauză, se îndepărtează se la argumentele instanței de fond.

Motivul de recurs prev. de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește competența ANCPI

Aspectele de fapt și de drept relevante

Reclamantul A. SA a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

- anularea actului administrativ asimilat constând în refuzul nejustificat al Pârâtei de a emite instrucțiuni prin care să asigure aplicarea unitară, la nivelul instituțiilor subordonate, a dispozițiilor art. 31 alin. (7) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare;

- obligarea Pârâtei la emiterea instrucțiunilor necesare efectuării, în mod unitar, de către birourile teritoriale de cadastru și publicitate imobiliară a următoarelor categorii de înscrieri:

- notarea Contractului de cesiune de creanțe autentificat sub nr. x din 26 septembrie 2013 de către BNP B. ca urmare a admiterii de către instanțele judecătorești a plângerilor reclamantei formulate împotriva încheierilor de carte funciară prin care, anterior, se respinseseră cererile de notare a cesiunii;

- radierea mențiunilor referitoare la respingerea cererilor de notare și a cererilor de reexaminare precum și radierea mențiunilor referitoare la existența litigiilor având ca obiect plângerea împotriva acestor soluții.

Regulamentul de organizare și funcționare a ANCPI, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1288/2012:

Art. 5 lit. f): "Agenția Națională exercită următoarele funcții: (...) c) de monitorizare, coordonare și control".

Art. 6 alin. (3) lit. a): "În realizarea funcției de monitorizare, coordonare și control, Agenția Națională are următoarele atribuții: a) monitorizează și coordonează, prin direcțiile de specialitate, activitatea instituțiilor subordonate cu privire la îndeplinirea obligațiilor legale, asigurând aplicarea unitară a legislației în vigoare".

Art. 15 alin. (1) - (3): "(1) Directorul general asigură conducerea generală a activității curente a Agenției și a instituțiilor subordonate și aplică hotărârile consiliului de administrație. (2) Directorul general este ordonator secundar de credite. (3) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, directorul general emite ordine cu caracter normativ și individual. Ordinele cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".

Potrivit art. 4 din Legea nr. 7/1996 privind legea cadastrului și a publicității imobiliare Agenția Națională are următoarele atribuții principale:

a) coordonează și controlează executarea lucrărilor de cadastru și asigură înscrierea imobilelor în registrul de publicitate imobiliară la nivelul întregii țări;

b) controlează executarea lucrărilor de cartografie, topografie, geodezie, fotogrammetrie și teledetecție la nivelul întregii țări;

c) elaborează regulamente și norme, promovează tehnici, procedee și metodologii de specialitate compatibile cu cele ale Uniunii Europene, conform progreselor științifice și tehnice în domeniul cadastrului, geodeziei, cartografiei și publicității imobiliare;

d) autorizează persoanele fizice și juridice care pot executa lucrări de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei și cartografiei, pe teritoriul României, în condițiile legii speciale care reglementează înființarea uniunii profesionale a acestora;

e) organizează și administrează fondul național de geodezie și cartografie, precum și baza de date a sistemului integrat de cadastru și carte funciară;

f) asigură, în condițiile legii, executarea, completarea, modernizarea și menținerea în stare de utilizare a rețelei geodezice naționale;

g) asigură executarea și actualizarea hărților oficiale;

h) avizează conținutul topografic al hărților, planurilor, atlaselor, ghidurilor și al altor documente cartografice destinate uzului public;

i) pune la dispoziția autorităților publice și a altor instituții interesate, în condițiile legii, situații statistice de sinteză privind terenurile și construcțiile;

j) îndeplinește sarcinile ce rezultă din angajamentele internaționale în domeniul său de activitate;

k) participă la organizarea și coordonarea măsurătorilor în vederea aplicării legilor funciare;

l) avizează tehnic expertizele efectuate de către experții judiciari în specialitatea topografie, geodezie și cadastru cu privire la corectitudinea datelor topografice utilizate, la solicitarea instanțelor de judecată. Avizele menționate mai sus vor fi date de oficiul teritorial în baza unui regulament comun, elaborat de Agenția Națională și Ministerul Justiției;

m) asigură înscrierea drepturilor reale ce se constituie, se transmit, se modifică sau se sting, la cererea notarului public sau a titularului dreptului ori a celorlalte persoane interesate;

n) asigură înscrierea căilor de atac împotriva înregistrărilor de carte funciară;

o) asigură înscrierea altor raporturi juridice, drepturi personale, interdicții, incapacității și litigii judiciare în legătură cu bunul imobil;

p) asigură formarea profesională continuă și pregătirea personalului prin intermediul Centrului de Pregătire Profesională al Agenției Naționale, instituție fără personalitate juridică, prin Institutul Notarial Român sau prin alte entități abilitate;

q) realizează, actualizează și administrează registrul electronic național al nomenclaturilor stradale;

r) realizează și întreține geoportalul INSPIRE al României și asigură compatibilitatea acestuia cu geoportalul INSPIRE al Uniunii Europene, îndeplinește alte atribuții care îi revin prin Ordonanța Guvernului nr. 4/2010 privind instituirea Infrastructurii naționale pentru informații spațiale în România, republicată;

s) îndeplinește și alte atribuții ce au legătură cu activitatea specifică.

Înalta Curte constată față de obiectul dedus judecății că instanța de fond a interpretat corect că nu există reglementată atribuția ANCP de a emite norme interne privind interpretarea și aplicarea prevederilor legale privind notarea contractelor de cesiune, în contextul în care oricum s-a învederat că nu există o practică neunitară în ceea ce privește punerea în executare a hotărârilor judecătorești.

Corect a apreciat instanța de fond că nu există un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei-recurente, se observă că din exemplele date de recurent practica neunitară se referă la soluționarea cererilor reclamantei prin care aceasta a considerat că lucrările de cadastru și publicitate imobiliară încalcă dispozitivul hotărârii judecătorești.

Nu este fondat motivul de recurs prin care recurentul susține că ANCP îndeplinește și alte atribuții ce au legătură cu autoritatea specifică (art. 4 Legea nr. 7/1996 lit. s) și ar trebui în coroborare cu celelalte dispoziții din Regulament (art. 15 alin. (1) și (3), art. 16 alin. (3) lit. a) să soluționeze cererea reclamantei privind cele pretinse prin cererea de chemare în judecată.

Aceste dispoziții legale nu pot fi interpretate în sensul că ANCPI ar avea competență de a da instrucțiuni privind soluționarea unitară a genului de speță cu care se confruntă reclamanta la nivelul birourilor teritoriale de cadastru, acest lucru este în afara prevederilor legale.

Așa cum s-a arătat directorul ANCPI a emis Ordinul nr. 700/2014 privind Aprobarea Regulamentului de Avizare recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, emis în aplicarea unitară a legii și nu a unei situații de fapt particulare.

Instanța de fond nu a interpretat greșit prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 7/1996.

Recurentul din nou încearcă să generalizeze și să expună o eventuală situație de fapt în care registratorul de carte funciară ar acționa nelegal în ceea ce privește modul de soluționare a cererilor de înscriere în cartea funciară.

Din nou, această eventuală situație particulară, invocată de recurent, nu poate fi un argument pentru emiterea unor Instrucțiuni cu caracter particular speței reclamantei-recurente.

Instanța de fond a prezentat în succesiune prevederile legale care vizează activitatea registratorului și apoi procedura de urmat și controlul judecătoresc aferent, subliniind că acestea exced controlului de contencios administrativ, conform acestor dispoziții legale.

Registratorul de carte funciară are obligația de a înscrie operațiunile dispuse prin dispozitivul hotărârii judecătorești rămasă definitivă, fără să adauge sau să completeze dispozitivul acesteia.

Referirea instanței de fond este în sensul de a fi contestate încheierile care sunt vătămătoare pentru recurenta-reclamantă, intrarea în amănunte de speță excede cadrului cererii de chemare în judecată în contencios administrativ.

Faptul că unele birouri teritoriale acționează vădit contrar unor dispoziții ale unei hotărâri judecătorești definitive nu constituie un argument pentru a se constata practică neunitară și nu justifică solicitarea pentru a se emite Instrucțiuni care să rezolve afacerile judiciare ale reclamantei-recurente.

O practică neunitară nu trebuie să se raporteze la un singur agent economic sau o speță, trebuie să fie evidențiate probleme sistemice și solicitări de la mai multe persoane care invocă un drept încălcat sau în interes legitim pentru aplicarea unitară a unei dispoziții legale.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. SA împotriva Sentinței civile nr. 2731 din 26 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2019.

GGC - LM