Decizia nr. 430/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 18.01.2017, sub nr. x/2017, reclamanta societatea Arhitectural S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta societatea A. S.R.L., în baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/03.10.2007 de B.N.P. B. și C., încheiat între pârâta A. S.R.L., în calitate de promitentă-vânzătoare, și reclamanta Arhitectural S.R.L., în calitate de promitentă-cumpărătoare, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafață de 1.558 m.p. (1.509 m.p. din măsurători) situat în intravilanul localității Snagov, satul Ghermănești, identificat cu nr. cadastral x, situat în cvartalul 16, parcelele 491 și 493, întabulat în CF nr. x. Reclamanta societatea Arhitectural S.R.L. a formulat cerere adițională completatoare prin care a solicitat și constatarea nulității absolute a actului de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017 de S.P.N. D., E. și F., încheiat între pârâta A. S.R.L., în calitate de debitoare, și G., în calitate de creditor, pentru cauză ilicită și imorală, frauda intereselor persoanei și reaua-credința a pârâților; radierea actului notarial din cartea funciară, precum și introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a dobânditorului G. și a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Pârâții A. S.R.L. și G. au formulat întâmpinare față de cererea precizatoare și completatoare a acțiunii, precum și cerere reconvențională la cererea de anulare a contractului de dare în plată nr. x/2017, prin aceasta din urmă solicitându-se evacuarea pârâtei Arhitectural S.R.L. de pe terenul în litigiu. Prin încheierea din data de 08.06.2017, tribunalul a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a dobânditorului G. și a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Prin decizia nr. 78F din data de 17.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă. Prin încheierea din data de 07.02.2019, tribunalul a admis, ca urmare a radierii din Registrul Comerțului, excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei A. S.R.L. și a respins cererea de introducere în cauză a pârâtului G. ca succesor al A. S.R.L..

Sentința pronunțată de Tribunalul București. Prin sentința civilă nr. 798 din data de 18.04.2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția lipsei coparticipării procesuale pasive și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Arhitectural S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul G. pentru lipsa coparticipării procesuale pasive. Tribunalul a anulat cererea reconvențională, ca netimbrată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București. Prin decizia civilă nr. 443A din 5 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul reclamantei, a anulat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului București. Împotriva deciziei nr. 443A din 5 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs pârâtul G..

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin decizia nr. 2539 din 18 noiembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul G. împotriva deciziei civile nr. 443A din 5 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Calea de atac. La data de 22 iunie 2022, pârâtul G. a declarat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2539 din 18 noiembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, solicitând anularea hotărârii atacate și, în rejudecarea recursului, admiterea acestuia. Contestatorul a invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., considerând că situația din speță se circumscrie noțiunii de eroare materială reglementate de articolul menționat, deoarece instanța de recurs a omis să soluționeze un incident procedural preliminar judecății recursului, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a lui G. în calitate de continuator al A. S.R.L. În cauză, eroarea materială constă în omisiunea pronunțării asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului. În ceea ce privește al doilea motiv al contestației în anulare, contestatorul a arătat că acesta este circumscris prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., instanța de recurs soluționând doar parțial criticile invocate, răspunzând doar formal motivelor de recurs. În analiza motivelor de recurs, Înalta Curte a reluat argumentația instanței de apel și a omis să cerceteze atât separat, cât și din perspectiva motivelor de recurs, calitatea procesuală pasivă a pârâtului G. cu privire la care curtea de apel a decis introducerea în cauză în calitate de fost asociat și administrator, continuator al societății radiate A. S.R.L.; partea are deja calitatea de pârât în cauză, în nume propriu. Contestatorul a arătat că a formulat critici cu privire la calitatea sa procesuală de continuator al societății radiate, respectiv cu privire la modalitatea juridică în care persoana societății radiate, respectiv drepturile și obligațiile acesteia sunt preluate de persoana fizică. Nici reclamanta, prin cererea adresată tribunalului, nici instanța de apel și nici cea de recurs nu au relevat care este temeiul juridic material al suprapunerii calității procesual pasive a recurentului peste cea a societății radiate. De asemenea, niciun petit al cererii deduse judecății nu vizează atragerea răspunderii administratorului societății radiate. Contestatorul a susținut că instanța de recurs a răspuns doar parțial motivelor de recurs întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. și nu a răspuns deloc criticilor întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel cum au fost reîncadrate. În cauză nu se poate afirma că, din felul în care motivele de recurs invocate de reclamant au fost tratate, ar rezulta numai neînsușirea lor de către instanța de recurs, ci este evidentă omisiunea instanței de recurs de a cerceta integral motivele de casare invocate de recurent. Instanța de recurs a omis a analiza și soluționa criticile referitoare la nemotivarea sentinței recurate în raport de textele de lege invocate de recurent în susținerea acțiunii în anulare. Contestatorul a arătat că obligația instanței de judecată de a se pronunța asupra tuturor aspectelor cu care a fost învestită în calea de atac reprezintă una din garanțiile dreptului la un proces echitabil și a dreptului la un recurs efectiv, prevăzute de art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar cazul de contestație în anulare reglementat de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. este menit să îndrepte omisiunea instanței de recurs si să acorde părții vătămate dreptul de a-i fi rejudecată calea de atac cu privire la aspectele omise. În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ.

Apărările formulate. La data de 16 noiembrie 2022, intimata Arhitectural S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare. A arătat că primul motiv întemeiat pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. este în principal, inadmisibil și, în subsidiar, nefondat. A arătat că Înalta Curte s-a pronunțat și cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de recurent, motivul de contestație întemeiat pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. fiind nefondat.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 24 iunie 2022. Prin rezoluția din 27 iunie 2022, s-a fixat termen de judecată la 22 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, care poate fi promovată numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare. Pe această cale nu pot fi puse în discuție probleme de fond ori săvârșirea unor greșeli de judecată, oricare ar fi natura lor. În cadrul primului motiv, contestatorul a invocat dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., conform cărora hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale. Erorile materiale la care se referă norma procedurală anterior menționată vizează aspecte formale ale judecății, care trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale din dosarul cauzei. Pentru verificarea acestor situații nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, deoarece contestația în anulare este o cale de atac de retractare, și nu de reformare a unei decizii definitive. Astfel, contestația nu poate fi formulată pentru a provoca rejudecarea cauzei pe fondul său, respectiv pentru a repune în discuție nelegalitatea hotărârii, ca urmare a invocării unor greșeli materiale care, în fapt, vizează pretinse greșeli de judecată relative la dezlegarea dată de instanță cererii de recurs. În cadrul contestației în anulare, contestatorul a invocat drept pretinsă eroare omisiunea instanței de recurs de a judeca un incident procedural preliminar judecării recursului, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a lui G. în calitate de continuator al A. S.R.L. Înalta Curte constată că, prin notele de ședință depuse la data de 11 noiembrie 2021, recurentul G. a invocat și explicitat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, reiterând totodată argumentația prezentată în motivele de recurs privitoare la această excepție. Analizând criticile contestatorului, subsumate primului motiv de contestație în anulare, Înalta Curte constată că, prin decizia nr. 2539 din 18 noiembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019 s-a reținut că "prin notele scrise formulate la data de 11.11.2021, recurentul-pârât a invocat, în calea de atac a recursului, excepția lipsei calității sale procesuale pasive prin intermediul căreia a reiterat argumente expuse prin memoriul de recurs, urmând ca analiza acestora să se realizeze, în cele ce urmează, în cadrul motivelor de recurs." Astfel, instanța de recurs a avut în vedere susținerile părții vizând lipsa calității procesuale pasive și a arătat expres că va proceda la analiza acestora în cadrul motivelor de recurs, situație în care nu se poate reține motivul de contestație invocat, privind pretinsa eroare a instanței de recurs constând în omisiunea de a judeca un incident procedural preliminar judecării recursului, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive. Motivul de contestație în anulare vizând modul în care instanța de recurs a analizat criticile vizând excepția lipsei calității procesuale, deși este prezentat drept eroare materială a instanței de recurs, reprezintă, în fapt, nemulțumirea contestatorului cu privire la soluția adoptată în cauză, prin care partea încearcă să repună în discuție raționamentul logico-juridic efectuat de instanța de recurs. Or, pe calea extraordinară a contestației în anulare nu se mai poate pune în discuție modul în care a raționat instanța de recurs sau argumentele ce au fost avute în vedere de aceasta la pronunțarea soluției întrucât s-ar aduce atingere securității raporturilor juridice. Astfel, întrucât contestația în anulare este o cale de atac de retractare, și nu de reformare a unei decizii definitive, aceasta nu poate fi formulată pentru a provoca rejudecarea cauzei pe fondul său, respectiv pentru a pune în discuție nelegalitatea hotărârii, ca urmare a invocării unor greșeli materiale care, în fapt, vizează pretinse greșeli de judecată relative la dezlegarea dată de instanță cererilor de recurs, care nu se încadrează în noțiunea de eroare materială, în sensul prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.. Astfel, realizarea unei evaluări în coordonatele propuse de contestator ar echivala cu o nouă judecată în recurs, ceea ce ar fi de natură să aducă atingere autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârea atacată. În acest sens, în mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative. Astfel, dreptul la un proces echitabil înaintea unui tribunal, după cum este garantat de Articolul 6 alin. (1) trebuie să fie interpretat în conformitate cu Preambulul la Convenție, care prevede, printre altele, că statul de drept face parte din patrimoniul comun al Statelor Contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune, inter alia, ca în cazurile în care instanțele au soluționat definitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub semnul întrebării. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv al contestației în anulare, contestatorul a susținut că instanța de recurs a răspuns doar parțial motivelor de recurs întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și nu a răspuns deloc criticilor întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum au fost reîncadrate. Contestatorul și-a întemeiat cel de-al doilea motiv al contestației în anulare pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., care prevede că instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen. Înalta Curte constată că instanța de recurs a efectuat o analiză a tuturor motivelor de recurs invocate iar decizia din recurs cuprinde în mod detaliat considerentele de fapt și de drept pentru care au fost respinse criticile recurentului, neputând fi reținută o omisiune de cercetare a unui motiv de casare. Astfel, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, în cadrul primului motiv întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., acesta a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 78 alin. (2) raportat la art. 59 din C. proc. civ. privind introducerea în cauză a fostului asociat și administrator în calitate de continuator al societății radiate A. S.R.L. Argumente privitoare la lipsa calității procesuale pasive a contestatorului se regăsesc și în cea de-a doua critică, întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în care se invocă faptul că instanța de apel nu a menționat niciun temei juridic în baza căruia transferul drepturilor și obligațiilor persoanei juridice radiate se face în patrimoniului fostului asociat și administrator. De asemenea, a treia critică încadrată de recurent în art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. evocă tot chestiuni privitoare la lipsa calității procesuale pasive. Înalta Curte constată că instanța de recurs a procedat la analiza criticilor formulate, reținând că, în primă instanță, tribunalul a aplicat eronat dispozițiile art. 59 din C. proc. civ., față de petitul vizând anularea actului de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017 și că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 78 din C. proc. civ. privind introducerea forțată în cauză din oficiu a altor persoane, iar curtea de apel a dat o rezolvare tocmai criticilor cu care a fost învestită, însă prin aplicarea acelor texte legale pe care a apreciat că le impune cauza, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. nefiind întemeiat. De asemenea, instanța de recurs a considerat că nu se poate reține critica recurentului - pârât referitoare la încălcarea exigențelor motivării hotărârii instanței de apel, de natură a conduce la nelegalitatea deciziei în raport de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât instanța de apel și-a întemeiat în fapt și în drept soluția pronunțată în calea de atac, considerând că introducerea în cauză a pârâtului G. se impunea atât din perspectiva art. 78 din C. proc. civ., cât și prin prisma capătului de cerere prin care s-a solicitat anularea actului de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017, în cadrul căreia s-a invocat răspunderea administratorului și asociatului unic în temeiul art. 237 1 din Legea nr. 31/1990. De asemenea, instanța de recurs a considerat că este corectă aserțiunea curții de apel cu privire la faptul că prima instanță avea obligația să aplice prevederile ce reglementează introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane față de capetele principale de cerere întemeiate pe cauze diferite (pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a terenului și acțiunea în constatarea nulității absolute a actului de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017) cu care a fost învestită. Neprocedând astfel și soluționând cauza prin admiterea excepției lipsei coparticipării procesuale pasive, întemeiate pe faptul că pârâta A. S.R.L. și-a pierdut capacitatea procesuală de folosință prin radiere, la inițiativa pârâtului G., tribunalul a pronunțat, într-adevăr, o soluție care este de natură să conducă la încălcarea dreptului reclamantei la instanță, precum și a dreptului la apărare, câtă vreme pârâtul - persoană fizică nu a fost atras în judecată. Instanța de recurs a arătat că este corectă și soluția pronunțată de instanța de apel cu privire la apelul declarat împotriva încheierii din 07 februarie 2019, în concret, în legătură cu modalitatea de dezlegare a cererii de introducere în cauză, în calitate de pârât, a fostului administrator și asociat unic G., ca succesor al A. S.R.L. având în vedere că printr-un petit al cererii introductive se urmărește pronunțarea unei hotărâri care să ține loc de act autentic de vânzare - cumpărare, cu consecința dobândirii dreptului de proprietate de către reclamantă, caz în care calitatea procesuală pasivă aparține fie celui care are vocație la dobândirea dreptului pretins de reclamantă, fie celui care are doar un interes să conteste sau chiar contestă dreptul de proprietate al acestora, cum este și cazul pârâtului. Validând considerentele deciziei din apel, instanța de recurs a reținut că efectul introducerii în cauză în calitate de pârât, a fostului administrator și asociat unic G. constă în faptul că pârâtul va sta în judecată în două calități: cea de creditor în actul de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017; cea de fost administrator și asociat unic al promitentei-vânzătoare A. S.R.L. din antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/03.10.2007, precum și cea de fost administrator și asociat unic al debitoarei A. S.R.L. din actul de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017, urmând ca analizarea pe fond a pretențiilor reclamantei să revină primei instanțe. Raportat la susținerile contestatorului, potrivit cărora aspecte esențiale ale cauzei fie nu au constituit preocupări pentru instanța de recurs în vederea soluționării legale și temeinice a recursului, fie acestea au fost numai menționate în mod formal fără însă a fi analizate în mod corect și procedural, se reține că nemulțumirea acestuia cu privire la modul în care a fost soluționat recursul nu poate duce la deschiderea contestației în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, într-un alt caz decât în cele limitativ arătate de art. 503 din C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, având în vedere că motivele formulate de contestator, prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ., nu sunt întemeiate, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul G. împotriva deciziei nr. 2539 din 18 noiembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Având în vedere că, în ședința de judecată din data de 7 martie 2023, apărătorul intimatei Arhitectural S.R.L. a solicitat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, depunând factura seria x nr. x din data de 21 noiembrie 2022, precum și extrasul de cont prin care s-a făcut dovada achitării onorariului pentru asistență juridică de către intimată, respectiv a sumei de 6.000 RON, reținând culpa procesuală a contestatorului în raport cu soluția ce se va pronunța, având în vedere dispozițiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga contestatorul G. la plata sumei de 6.000 RON către intimata Arhitectural S.R.L. reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat.