ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2539/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 18.01.2017, sub nr. x/2017, reclamanta Arhitectural S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A., în baza Antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/03.10.2007 de B.N.P. B., încheiat între pârâta A., în calitate de promitentă-vânzătoare, și reclamanta Arhitectural S.R.L., în calitate de promitentă-cumpărătoare, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafață de 1.558 m.p. (1.509 m.p. din măsurători) situat în intravilanul localității Snagov, satul Ghermănești, identificat cu nr. cadastral x, situat în cvartalul 16, parcelele 491 și 493, întabulat în CF nr. x. Reclamanta Arhitectural S.R.L. a formulat cerere adițională completatoare prin care a solicitat și constatarea nulității absolute a Actului de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017 de S.P.N. C., încheiat între pârâta A., în calitate de debitoare, și D., în calitate de creditor, pentru cauză ilicită și imorală, frauda intereselor persoanei și reaua-credința a pârâților; radierea actului notarial din cartea funciară, precum și introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a dobânditorului D. și a O.C.P.I. Pârâții S.C. A. și D. au formulat întâmpinare față de cererea precizatoare și completatoare a acțiunii, precum și cerere reconvențională la cererea de anulare a contractului de dare în plată nr. x/2017, prin aceasta din urmă solicitându-se evacuarea pârâtei S.C. Arhitectural S.R.L. de pe terenul în litigiu. Prin încheierea din data de 08.06.2017, tribunalul a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a dobânditorului D. și a O.C.P.I. Prin încheierea din data de 07.02.2019, tribunalul a admis, ca urmare a radierii din Registrul Comerțului, excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei A. și a respins cererea de introducere în cauză a pârâtului D. ca succesor al S.C. A.. Prin decizia nr. 78F din data de 17.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a V-a civilă.

Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința civilă nr. 798 din data de 18.04.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost admisă excepția lipsei coparticipării procesuale pasive și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Arhitectural S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul D. pentru lipsa coparticipării procesuale pasive. A fost anulată cererea reconvențională, ca netimbrată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia civilă nr. 443A din 5 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul reclamantei, a anulat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului București.

Recursul declarat în cauză Împotriva deciziei nr. 443A din 5 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs pârâtul D.. - Sub o primă critică întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., s-a susținut că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 78 alin. (2) raportat la art. 59 C. proc. civ. în ce privește introducerea în cauză a fostului asociat și administrator, în calitate de continuator al societății radiate S.C. A.. Instanța de apel a depășit limitele învestirii pronunțând o soluție care depășește criticile formulate prin cererea de apel privind corecta aplicare a dispozițiilor art. 38 - 39 C. proc. civ. atunci când a soluționat apelul luând în considerare dispozițiile art. 78 C. proc. civ. - A doua critică întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează nemotivarea hotărârii recurate, reproșându-i-se instanței de apel că nu a indicat "rațiunea juridică" din care derivă calitatea procesuală de "fost asociat și administrator al societății radiate", precum și temeiul juridic în baza căruia transferul drepturilor și obligațiilor persoanei juridice radiate se face în patrimoniului fostului asociat și administrator. Cât timp reclamanta nu a contestat legalitatea radierii S.C. A., pe calea opoziției, în condițiile art. 62 din Legea nr. 31/1990, nu se susțin argumentele reclamantei cu privire la transmiterea cu titlu particular a patrimoniului societății în favoarea asociatului unic, însușite și de instanța de apel, de vreme ce obligația asociaților de reparare a prejudiciului pretins de oponenți se poare reține doar în cazul admiterii opoziției. Se susține că dispoziția legală invocată de către reclamanta în susținerea constatării calității persoanei fizice de continuator al persoanei juridice radiate vizează bunurile care s-ar fi preluat de către asociat ca efect al radierii, însă societatea nu mai deținea niciun bun în patrimoniu. În cauză nu operează nicio cauză de transmitere convențională a calității de parte a S.C. A. către pârât, căci transmiterea convențională operează în ipoteza raporturilor juridice reale, în temeiul actului de dare în plată. Or, între părți nu există un raport juridic prin care să se fi transmis pârâtului vreo obligație decurgând din antecontractul încheiat între cele S.C. A. și reclamantă, drepturile și obligațiile specifice acestei convenții fiind personale, constând în obligația de a face. - O altă critică întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se concretizează în încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material reglementate de dispozițiile art. 251 C. civ., art. 59 C. proc. civ. și art. 38 - 39 C. proc. civ. Hotărârea curții de apel prin care se validează transmiterea calității procesuale a societății radiate către asociatul unic contravine dispozițiilor art. 251 raportat la art. 244 C. civ. și art. 41 C. proc. civ. întrucât de la momentul radierii S.C. A. și-a pierdut capacitatea procesuală de folosință, iar fostul asociat și administrator nu are calitate procesuală pasivă de vreme ce nu mai poate exercita nicio atribuție în legătură cu societatea radiată Subsumat acestei critici se arată că prevederile art. 38 C. proc. civ. au în vedere transmisiunea calității de parte, legal sau convențional în condițiile legii, a drepturilor ori situațiilor juridice supuse judecății. Indicându-se în ce condiții are loc transmisiunea legală sau convențională a calității de parte în cazul persoanelor juridice, se concluzionează că pârâtul nu se află în niciuna dintre ipotezele expuse, având calitatea de dobânditor cu titlu particular al unui drept de proprietate în temeiul contractului de dare în plată. Art. 39 C. proc. civ. reglementează efectele transmiterii calității de parte care se poate realiza legal sau convențional. În cazul persoanelor juridice, transmisiunea calității legale are loc pe calea reorganizării persoanei juridice, prin fuziune, divizare sau transformare. Cum societatea A. a fost radiată, aceasta a încetat să existe ca subiect de drepturi și obligații, neputându-se transmite drepturile și obligațiile către un terț, nefiind în ipoteza unei reorganizări a persoanei juridice. Nici transmiterea convențională între societatea radiată și pârât nu a operat în cauză, neexistând un raport juridic prin care să se fi transmis acestuia vreo obligație decurgând din antecontractul încheiat între S.C. A. și societatea reclamantă.

Apărările în recurs La data de 12.10.2020, intimata - reclamantă S.C. Arhitectural S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. La data de 10.11.2022, recurentul-pârât D. a formulat note scrise prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive prin intermediul căreia a reiterat argumente expuse prin memoriul de recurs. La data de 16.11.2022, intimata-reclamantă a depus note scrise prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de recurentul-pârât.

Procedura de filtru. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. Prin încheierea din 23 septembrie 2021, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâtul D. împotriva deciziei civile nr. 443A din 5 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și a stabilit termen de judecată în ședință publică, la data de 18 noiembrie 2021. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul declarat de pârâtul D., Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere următoarele: - Preliminar, prin notele scrise formulate la data de 11.11.2021, recurentul-pârât a invocat, în calea de atac a recursului, excepția lipsei calității sale procesuale pasive prin intermediul căreia a reiterat argumente expuse prin memoriul de recurs, urmând ca analiza acestora să se realizeze - în cele ce urmează - în cadrul motivelor de recurs. - Este nefondată critica recurentului - pârât, susceptibilă de încadrare în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității" -, prin care se pretinde încălcarea de către instanța de apel a limitelor efectului devolutiv al apelului constând în aceea că în calea de atac curtea de apel a dat efect prevederilor art. 78 C. proc. civ. în detrimentul celor prevăzute de art. 38 - 39 C. proc. civ. invocate de reclamanta-apelantă. Potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (1) C. proc. civ., apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept. Regula instituită de prevederile art. 476 alin. (1) C. proc. civ. constă în aceea că instanța de apel are prerogativa de a realiza o nouă judecată în întregime asupra fondului. Din dispozițiile art. 477 - 478 C. proc. civ. rezultă că efectul devolutiv al apelului este limitat la ceea ce s-a apelat și, respectiv, la ceea ce s-a supus judecății în primă instanță. Prin urmare, apelul este guvernat de două reguli/principii exprimate prin adagiile tantum devolutum quantum apellatum și tantum devolutum quantum iudicatum. Astfel, art. 477 C. proc. civ. dă valoare normativă regulii tantum devolutum quantum apellatum. Aceasta semnifică faptul că instanța de apel va fi ținută să judece în limitele criticilor formulate prin motivele de apel reluând judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt și de drept invocate în fața primei instanțe, ci doar cu privire la acelea criticate de apelant. Deși limitele efectului devolutiv sunt determinate de ceea ce s-a apelat, alin. (2) al art. 477 C. proc. civ. prevede că devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil. Din perspectiva limitelor efectului devolutiv al apelului, dispozițiile art. 478 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare, iar potrivit principiului tantum devolutum quantum iudicatum, efectul devolutiv al apelului este limitat numai la ceea ce s-a judecat de către prima instanță. Înalta Curte reține că dispozițiile art. 477 C. proc. civ. reprezintă o aplicare particulară în apel a principiului disponibilității părților în procesul civil, reglementat, între altele, și prin prevederile art. 9 și 22 C. proc. civ. Raportând cele expuse la litigiul pendinte, Înalta Curte reține că instanța de apel, învestită fiind cu calea de atac îndreptată atât împotriva sentinței tribunalului - prin care a fost respinsă acțiunea civilă ca urmare a admiterii excepției lipsei coparticipării procesuale pasive -, cât și împotriva încheierii din 07 februarie 2019 - prin care tribunalul a admis excepția lipsei capacității de folosință a A. și a respins cererea de introducere în cauză, în calitate de pârât, a fostului administrator și asociat unic D., ca succesor al A. -, a soluționat cauza în raport de limitele și cu observarea criticilor deduse judecății de către reclamanta - apelantă, ținând seama și de considerentele reținute de prima instanță în fundamentarea dată hotărârilor pronunțate. Chiar dacă reclamanta a invocat în criticile de apel dispozițiile art. 38-39 C. proc. civ., referindu-se la instituția transmiterii calității procesuale și situația procesuală a înstrăinătorului și a succesorilor acestuia, în contextul în care prin hotărârea primei instanțe s-a reținut incidența în speța dedusă judecății a dispozițiilor art. 59 C. proc. civ. privind litisconsorțiul procesual, nu se poate reproșa curții de apel încălcarea limitelor efectului devolutiv al apelului prin prisma analizei efectuată în raport de prevederile art. 78 C. proc. civ. Aceasta întrucât problema de drept cu care instanța de apel a fost învestită în calea de atac constă în modalitatea de soluționare a cauzei de către tribunal prin admiterea excepției lipsei coparticipării procesuale, precum și aceea ce vizează respingerea cererii de introducere în cauză, în calitate de pârât, a fostului administrator și asociat unic D., ca succesor al A.. Constatând că, în primă instanță, tribunalul a aplicat eronat dispozițiile art. 59 C. proc. civ. față de petitul vizând anularea actului de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017 și că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 78 C. proc. civ. privind introducerea forțată în cauză din oficiu a altor persoane, curtea de apel a dat o rezolvare tocmai criticilor cu care a fost învestită, însă prin aplicarea acelor texte legale pe care a apreciat că le impune cauza. Răspunzând în mod pertinent criticilor formulate de reclamantă prin cererea de apel, instanța de apel a pronunțat soluția în limitele efectului devolutiv al apelului reglementat de dispozițiile art. 477 C. proc. civ., acest motiv de recurs urmând a fi înlăturat, ca nefondat. - În temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul - pârât invocă încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cu privire la neindicarea "rațiunii juridice" din care derivă calitatea procesuală de "fost asociat și administrator al societății radiate" a pârâtului, precum și a temeiului juridic în baza căruia transferul drepturilor și obligațiilor persoanei juridice radiate s-a făcut în patrimoniului fostului asociat și administrator. Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. constituie temei pentru modificarea unei hotărâri judecătorești atunci când există contradicție între considerente și dispozitiv sau există contradicție între considerente, precum și când lipsește motivarea soluției sau instanța de control judiciar a preluat tale quale considerentele hotărârii atacate, fără să răspundă motivelor de critică. În speță, nu poate fi reținută niciuna dintre aceste teze. Astfel, în ceea ce privește motivarea soluției date inclusiv cu privire la chestiunea reclamată de pârât, instanța de apel a analizat cererea dedusă judecății prin raportare la probele administrate, a indicat considerentele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea, dezvoltând un raționament judiciar în concordanță cu soluția pronunțată. Nu este necesar ca, în economia considerentelor, instanța să răspundă în mod punctual fiecărui argument, acestea putând fi grupate în funcție de teza căreia i se subscriu pentru a fi dezvoltat un raționament unic. Motivarea unei hotărâri trebuie înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția. Contrar susținerii pârâtului, curtea de apel a prezentat succint, dar judicios, motivele pentru care prima instanță a aplicat eronat dispozițiile art. 59 C. proc. civ., arătând că - în raport de circumstanțele cauzei - se impunea aplicarea imperativă și a dispozițiilor art. 78 C. proc. civ., precum și cele pentru care tribunalul a respins greșit cererea de introducere în cauză a fostului asociat unic și administrator D., în calitate de succesor al A., reținând că încheierea atacată cuprinde considerente contradictorii și antamează soluționarea pe fond a capătului de cerere prin care răspunderea administratorului și asociatului unic a fost solicitată în temeiul art. 237 1 din Legea nr. 31/1990. Considerând că introducerea în cauză a pârâtului D. se impunea atât din perspectiva art. 78 C. proc. civ., cât și prin prisma capătului de cerere prin care s-a solicitat anularea actului de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017 - în cadrul căreia s-a invocat răspunderea administratorului și asociatului unic a fost solicitată în temeiul art. 237 1 din Legea nr. 31/1990-, instanța de apel și-a întemeiat în fapt și în drept soluția pronunțată în calea de atac. Prin urmare, nu se poate reține critica recurentului - pârât referitoare la încălcarea exigențelor motivării hotărârii instanței de apel, de natură a conduce la nelegalitatea deciziei în raport de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - În baza art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât critică greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor a normelor de drept material reglementate de dispozițiile art. 251 C. civ. În cadrul acestei critici este invocată și încălcarea dispozițiile art. 59 C. proc. civ. și art. 38 - 39 C. proc. civ., care însă ar putea atrage cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar nu cel prevăzut de alin. (1) pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. În susținerea acestei critici, recurentul-pârât pornește de la premisa că odată cu radierea persoanei juridice se pierde capacitatea procesuală de folosință, astfel încât calitatea procesuală nu se mai poate transmite - în mod legal - către fostul asociat unic și administrator, cum greșit a reținut curtea de apel. În cauză, nefiind incidente dispozițiile art. 38 și 39 C. proc. civ., nu există vreo transmitere legală sau convențională a calității procesuale de la societatea radiată la asociatul unic și administrator, astfel că atragerea pârâtului în judecată, în calitate de succesor al A., este nelegală. Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. sunt nefondate. Este real că una dintre condițiile exercitării acțiunii civile, conform art. 32 C. proc. civ., constă în existența capacității procesuale de folosință, care trebuie să subziste pe toată durata procesului și care, în cazul persoanei juridice, se dobândește la data înregistrării și încetează la momentul radierii acesteia din registrele în care a fost înscrisă, potrivit art. 251 alin. (1) C. civ. Astfel, învestită fiind cu soluționarea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei A. - față de radierea acesteia din registrele publice -, prima instanță a admis, în mod corect, excepția invocată prin încheierea din 07.02.2019. Soluția pronunțată cu privire la lipsa capacității procesuale de folosință nu a fost cenzurată în calea de atac a apelului, astfel încât nu i se poate imputa instanței de apel încălcarea prevederilor art. 251 C. proc. civ., câtă vreme modul de soluționare a excepției nu a fost antamat prin decizia recurată. Din perspectiva modalității de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 59 și art. 78 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este corectă aserțiunea curții de apel cu privire la faptul că prima instanță avea obligația să aplice prevederile ce reglementează introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane față de capetele principale de cerere întemeiate pe cauze diferite (pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a terenului și acțiunea în constatarea nulității absolute a Actului de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017) cu care a fost învestită. Neprocedând astfel și soluționând cauza prin admiterea excepției lipsei coparticipării procesuale pasive, întemeiate pe faptul că pârâta A. și-a pierdut capacitatea procesuală de folosință prin radiere, la inițiativa pârâtului D., tribunalul a pronunțat, într-adevăr, o soluție care este de natură să conducă la încălcarea dreptului reclamantei la instanță, precum și a dreptului la apărare, câtă vreme pârâtul - persoană fizică nu a fost atras în judecată. În acest context, sunt nefondate argumentele recurentului - pârât referitoare la incidența în cauză a principiului "electa una via, non datur recursus ad alteram", dezvoltate în sensul că reclamanta, în calitate de pretinsă creditoare a societății A., avea la dispoziție, în temeiul art. 62 din Legea nr. 31/1990, mecanismul opoziției pe care nu l-a promovat în termenul și condițiile legii speciale, astfel că orice alegație cu privire fie la frauda dizolvării societății A., fie la transmiterea calității procesuale pasive către fostul asociat unic și administrator nu poate fi primită în prezentul cadrul procesual. Aceasta întrucât partea interesată are opțiunea, în temeiul principiului disponibilității prevăzut de art. 9 C. proc. civ., să promoveze orice cale procesuală pe care o consideră adecvată pentru realizarea drepturilor sale, iar opoziția reglementată de legea specială nu înlătură dreptul reclamantei să își valorifice pretențiile în cadrul prezentei acțiuni, formulată pe calea dreptului comun. Corectă este și soluția pronunțată de instanța de apel cu privire la apelul declarat împotriva încheierii din 07 februarie 2019, în concret, în legătură cu modalitatea de dezlegare a cererii de introducere în cauză, în calitate de pârât, a fostului administrator și asociat unic D., ca succesor al A. având în vedere că printr-un petit al cererii introductive se urmărește pronunțarea unei hotărâri care să ține loc de act autentic de vânzare - cumpărare, cu consecința dobândirii dreptului de proprietate de către reclamantă, caz în care calitatea procesuală pasivă aparține fie celui care are vocație la dobândirea dreptului pretins de reclamantă, fie celui care are doar un interes să conteste sau chiar contestă dreptul de proprietate al acestora, cum este și cazul pârâtului. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, pe cale incidentală, reclamanta a invocat frauda la lege ca urmare a radierii societății-pârâte pe parcursul soluționării cauzei, în urma dizolvării și lichidării, operațiuni efectuate la inițiativa pârâtului D. Așa cum bine a reținut și instanța de apel, efectul introducerii în cauză în calitate de pârât, a fostului administrator și asociat unic D. constă în faptul că pârâtul va sta în judecată în două calități: cea de creditor în actul de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017; cea de fost administrator și asociat unic al promitentei-vânzătoare A. din antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/03.10.2007, precum și cea de fost administrator și asociat unic al debitoarei A. din actul de dare în plată autentificat sub nr. x/06.03.2017, urmând ca analizarea pe fond a pretențiilor reclamantei să revină primei instanțe. În concluzie, instanța de recurs constată că, prin criticile formulate, recurentul - pârât nu a demonstrat nelegalitatea deciziei atacate. Pentru aceste considerente, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., în aplicarea dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul D. împotriva deciziei civile nr. 443A din 5 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.