ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2171/2021

Ședința publică din data de 20 octombrie 2021

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 3 decembrie 2015, pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună rezoluțiunea convenției autentificate sub nr. x din 19.02.2013 și a contractului de constituire a dreptului de superficie, autentificat sub nr. x/19.02.2013, cât și constatarea, în baza accesiunii imobiliare artificiale, a dreptului de proprietate asupra construcției D+P+2E+3, cu destinația de "locuințe, spații de parcare la demisol, împrejmuire teren", construcție edificată pe terenul situat în Craiova, str. x (fost nr. 2), jud. Dolj, înscrisă în Cartea funciară sub nr. x, număr cadastral x.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1517 C. civ. și art. 577 C. civ.

În cauză au fost formulate cereri de intervenție de către terții intevenienți C. și D., E. și F., G. și H., I., J., K., L. și M., N. și O., P., Q., R. și S., T., U. și V., W., S.C. X., Y. și Z..

La 6 februarie 2017, prin cererea de intervenție principală, terțul Y., a solicitat constatarea valabilității promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/15.04.2014, modificată prin actul adițional autentificat sub nr. x/23.08.2016 și nr. y/07.12.2016, iar hotărârea ce se va pronunța să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru apartamentul nr. x; a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept intervenientul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1669, art. 1270, art. 1272 și art. 1266 C. civ.

Ulterior, la 13 iunie 2018, prin precizarea formulată, intervenientul Y. a solicitat ca hotărârea care să țină loc de act de vânzare-cumpărare să vizeze apartamentul nr. x situat la etajul 2 corp C2, arătând că pe parcursul litigiului, a avut loc o renumerotare a apartamentelor.

La 4 aprilie 2017 a formulat cerere de intervenție principală S.C. X., solicitând constatarea valabilității antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 04.11.2013 având ca obiect apartamentul nr. x (actual nr. 16) compus din 3 camere și dependințe situat în Craiova, str. x (fost nr. 10), împreună cu dreptul de proprietate forțată și perpetuă asupra părților din blocul de locuințe C2, edificat în baza autorizației de construire nr. x/21.03.2010 și pronunțarea unei hotărâri care sa țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Prin sentința nr. 92 din 9 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2015 s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar AA., astfel cum a fost precizată.

S-a dispus rezoluțiunea convenției autentificate sub nr. x din 19.02.2013 încheiată între reclamantă și pârâtă.

S-a respins cererea având ca obiect rezoluțiunea contractului de constituire a dreptului de superficie autentificat sub nr. x din 19.02.2013 încheiat între reclamantă și pârâtă.

S-a constatat în temeiul accesiunii imobiliare dreptul de proprietate al reclamantei S.C. A. S.R.L. asupra apartamentelor nr. x, 10 și 18, asupra mansardei, locurilor de parcare nr. 6, 8, 10 și boxa nr. 6 situate în construcția edificată pe terenul situat în Craiova, str. x (fost nr. 2), jud. Dolj, înscrisă în cartea funciară a municipiului Craiova sub nr. x, număr cadastral x și a fost obligată reclamanta la plata sumei de 1.818.790,61 RON reprezentând valoarea de circulație a acestora, dintre care 1.321.588,61 RON către pârâtă.

S-a admis în parte cererea de intervenție principală formulată de intervenienții C. și D..

S-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea valabilității convenției autentificate sub nr. x din 19.02.2013 și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare și capătul de cerere având ca obiect constatarea valabilității antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 19.09.2013 modificat și completat prin actul adițional nr. x/11.11.2015 încheiat între intervenienți și pârâtă.

S-a constatat că ipoteca legală înscrisă asupra apartamentului ce a făcut obiectul antecontractului nr. x din 19.09.2013 este strămutată de drept asupra sumei primite de pârâtă de la reclamantă și a fost obligată reclamanta să consemneze la BB. pe numele și la dispoziția intervenienților C. și D., suma de 497.202 RON din totalul sumei de 1.818.790,61 RON la care a fost obligată reclamanta.

S-a lua act că intervenienții E., F. și I. renunță la judecată și la dreptul pretins împotriva reclamantei cu privire la cererea având ca obiect constatarea valabilității convenției autentificată sub nr. x din 19.02.2013 încheiată între reclamantă și pârâtă și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul situat în municipiul Craiova, str. x, identificat cu nr. cadastral x, cât și la capătul de cerere formulat în subsidiar prin care au solicitat ca ipoteca legală înscrisă asupra construcției C1, fostă C2 să fie strămutată de drept asupra prețului de piață al acestei construcții, iar reclamanta să fie obligată să consemneze la BB. pe numele și la dispoziția lor, sumele reprezentând prețul achitat conform antecontractelor de vânzare-cumpărare.

S-a luat act că intervenienții G. și H., renunță la judecată împotriva reclamantei și la dreptul pretins cu privire la cererile având ca obiect cota parte de teren aferentă apartamentului nr. x.

S-a luat act că intervenienții R. și S. renunță la judecată și la dreptul pretins împotriva reclamantei având ca obiect cota parte de teren de 65,38 mp din suprafața de 850 mp.

Au fost admise, cererile de intervenție principală formulate de intervenienții E., F. și I., G. și H., K., L. și M., R. și S., U. și V., W., S.C. X. și Z. și s-a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 10.04.2013 modificat și completat prin actele adiționale autentificate sub nr. x/09.11.2015 și nr. y/22.03.2017 încheiat între intervenienții E. și F. și pârât, având ca obiect apartamentul nr. x situat la etajul 2 (fost apartament nr. x) compus din cameră de zi, două dormitoare, birou, bucătărie, două băi, hol, având suprafață utilă de 100,02 mp și două balcoane (cu o suprafață de 5,44 mp, respectiv 4,75 mp), boxa nr. 3 având o suprafață de 6 mp, locul de parcare nr. 3 în suprafață de12,26 mp și un spațiu de depozitare, situate la demisol, precum și dreptul de coproprietate forțată și perpetuă asupra părților din imobil care prin natura și destinația lor sunt în folosința comună a tuturor coproprietarilor, imobil situat în construcția de locuințe C1, fostă C2 edificată pe terenul în suprafață de 850 mp cu nr. cadastral x (provenit din dezmembrarea nr. cadastral x) situat în Craiova, str. x, str. x, construcție cu nr. cadastral x înscris în CF nr. x-C2 a localității Craiova.

S-a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 10.04.2013 modificat și completat prin actul adițional autentificat sub nr. x/09.11.2015 și nr. y/22.03.2017 încheiat între intervenientul I. și pârât, având ca obiect apartamentul nr. x (fost nr. 2) situat la etajul 2, compus din cameră de zi, două dormitoare, două holuri, un grup sanitar, o baie, o bucătărie, cu o suprafață utilă de 73,30 mp, două balcoane în suprafață de 4,23 mp, respectiv 5,46 mp, locul de parcare nr. 4 cu o suprafață de 12,26 mp, boxa nr. 4 în suprafață de 6 mp, un spațiu de depozitare situate la demisol, precum și dreptul de coproprietate forțată și perpetuă asupra părților din imobil care prin natura și destinația lor sunt în folosința comună a coproprietarilor, situate în construcția de locuințe C1 fost nr. C2 edificată pe terenul în suprafață de 850 mp, cu nr. cadastral x situat în Craiova, str. x, str. x, construcție cu nr. cadastral x înscris în cartea funciară nr. x-C2 a localității Craiova.

A fost constatată valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 18.07.2014 modificat prin actul adițional din 20.01.2015, actul adițional nr. x/24.06.2015, nr. y/09.11.2015 și nr. 807/22.03.2017 încheiate între interveniențn G. și H. și pârâta S.C. B. S.R.L., având ca obiect apartamentul nr. x (fost nr. 2) situat la etajul 3, compus din cameră de zi, două dormitoare, două grupuri sanitare, două holuri, bucătărie, având o suprafață utilă de 78,71 mp. și un balcon în suprafață de 22,67 mp, locul de parcare cu nr. 5, având o suprafață de 12,36 mp, boxa nr. 5 cu o suprafață de 6 mp, precum și dreptul de coproprietate forțată și perpetuă asupra părților din imobil care după natura și destinația lor sunt în folosința comună a tuturor coproprietarilor, imobil situat în construcția de locuințe C1 fostă C2 edificată pe terenul în suprafață de 850 mp, cu nr. cadastral x situat în Craiova, str. x, str. x, construcție cu nr. cadastral x înscris în CF nr. x-C2 a localității Craiova.

S-a constatat valabilitatea promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x din 24.11.2014 încheiată între intervenientul K. și pârâtă, având ca obiect apartamentul nr. x (fost nr. 2) situat la parter, având patru camere, bucătărie, două băi, având o suprafață utilă de 75,82 mp, un balcon în suprafață de 6,36 mp, locul de parcare nr. 7 în suprafață de 12,23 mp, precum și cota indiviză din spațiile comune situat în construcția de locuințe C1 fostă C2 cu nr. cadastral x înscrisă în CF nr. x-C2.

S-a constatat valabilitatea promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x din 23.07.2014 încheiată între intervenienții L. și M. și pârâtă, având ca obiect apartamentul nr. x situat la parter, compus din trei camere, bucătărie, baie, hol, debara, cu o suprafață utilă de 78,78 mp; locul de parcare nr. 9 în suprafață de 12,26 mp, precum și cota indiviză din spațiile comune, situate în construcția CI, fost C2, cu nr. cadastral x din municipiul Craiova, județul Dolj.

S-a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27.03.2013, modificat prin actele adiționale nr. x/31.03.2015, nr. y/09.04.2015 și nr. 158/05.02.2016, încheiat între intervenienții R. și S. și pârâtă având ca obiect apartamentul nr. x situat la etajul 1, compus din cameră de zi, dormitor, bucătărie, baie, cu o suprafață utilă de 43,50 mp și un balcon în suprafață de 6,50 mp; apartamentul nr. x compus din două camere, o baie, un hol și bucătărie, cu o suprafață utilă de 58,11 mp și două balcoane în suprafață de 3,40 mp, respectiv 6,34 mp, precum și locul de parcare nr. 12 în suprafață de 12,05 mp, cât și cota indiviză din spațiile comune, ale imobilului având nr. cadastral nr. x.

S-a constatat valabilitatea promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x din 16.03.2015, modificată prin actele adiționale nr. x/28.08.2015 și nr. 68 din 23.12.2015, încheiată între intervenienții U. și V. și pârâtă, având ca obiect apartamentul nr. x (fost nr. 2) compus din două camere, cămară, baie și hol, cu o suprafață utilă de 46,73 mp și un balcon în suprafață de 4,28 mp, precum și cota indiviză din spațiile comune, situat în construcția CI fost C2 cu nr. cadastral x înscris în CF nr. x-C2 a localității Craiova, imobil situat în Craiova, str. x, str. x.

S-a constatat valabilitatea promisiunii de vânzare-cumpărare nr. x din 22.10.2014 și a antecontractului de vânzare-cumpărare nr. x din 22.10.2014, încheiată între intervenienta W. și pârâtă, având ca obiect garsoniera nr. 1 și nr. 2 transformate în apartamentul nr. x și 2 compus din două camere, două băi, două bucătării și un hol, situat la parter, cu o suprafață utilă de 56,64 mp, precum și cota indiviza din suprafețele comune ale imobilului situat în Craiova, str. x, str. x, înscris în CF nr. x-C2.

S-a constatat valabilitatea promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x din 04.03.2015, modificată prin actul adițional nr. x/10.03.2015 și nr. y/02.04.2015 încheiată între intervenienta Z. și pârâtă având ca obiect apartamentul nr. x (fost nr. 5) situat la etajul 2, compus din trei camere, bucătărie, baie, hol, cu o suprafață utila de 76,73 mp și două balcoane cu suprafață de 3,40 mp, respectiv 6,34 mp, locul de parcare nr. 11, cu o suprafață de 12,26 mp, situat la demisol și o cotă indiviză din spații comune ale imobilului identificat prin nr. cadastral x înscris în CF x-C2 a localității Craiova.

S-a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 04.11.2013, încheiat între intervenientul S.C. X. și pârâtă, având ca obiect apartamentul nr. x, situat la etajul 2, compus din trei camere, două băi, o bucătărie, cu o suprafață utilă de 62,34 mp și două balcoane în suprafață de 5,81 mp și 4,50 mp, cât și cota indiviză din spațiile comune ale imobilului identificat prin nr. cadastral x înscris în CF x-C2 a localității Craiova.

Hotărârea urmând a ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilele mai sus menționate.

S-au respins cererile de intervenție principală formulate de intervenienții J. și Y. prin procurator CC..

S-au respins cererile de intervenție accesorie în favoarea pârâtei, formulate de intervenienții Q., N. și O..

A fost obligată pârâta S.C. B. S.R.L. la plata către stat a sumei de 6.000 RON reprezentând taxa judiciară de timbru de care a fost scutit intervenientul principal K., ca urmare a încuviințării cererii de ajutor public judiciar.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 9.180 RON cheltuieli de judecată către intervenientul principal S.C. X. și la plata sumei de 11.127 RON cheltuieli de judecată către intervenienții principali R. și S..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. și intervenienții C., D., Q., T. și Y. prin procurator CC..

Prin decizia civilă nr. 13/2020 din 22 ianuarie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 92/2019 din 9 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă.

A schimbat în parte sentința în sensul că, în temeiul accesiunii imobiliare, a constatat dreptul de proprietate al reclamantei S.C. A. S.R.L. asupra mansardei și a locului de parcare nr. 8, situate în construcția edificată pe terenul situat în Craiova, str. x, jud. Dolj, înscrisă în cartea funciară a municipiului Craiova sub nr. x, număr cadastral x și a obligat reclamanta la plata sumei de 735.431,61 RON reprezentând valoarea de circulație a acestora, către intimata pârâtă S.C. B. S.R.L..

A admis apelul formulat de intervenienții C. și D. împotriva sentinței nr. 92/2019 din 9 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă.

A schimbat în parte sentința în sensul că a admis cererea de intervenție principală formulată de aceștia și a constatat validitatea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/19.09.2013 din 10.04.2013, modificat și completat prin actele adiționale autentificate sub nr. x/31.03.2017 și nr. y/11.11.2015 încheiat între intervenienții C. și D., în calitate de cumpărător și pârâta S.C. B. S.R.L. în calitate de vânzător, având ca obiect apartamentul nr. x (fost nr. 1) situat la etajul 3, compus din trei camere, 2 băi, grup sanitar, hol, bucătărie, dressing, cu suprafața utilă de 108,57 mp, balcon cu suprafața utilă 3,33 mp, și boxa nr. 6 cu suprafața utilă de 6 mp, loc de parcare nr. 6 cu suprafața utilă de 11,78 mp, ambele situate la demisol, precum și dreptul de coproprietate forțată și perpetuă asupra părților din imobil care prin natura și destinația lor sunt în folosința comună a tuturor coproprietarilor, imobil situat în construcția de locuințe CI, fostă C2, înscris în CF nr. x-C2 a localității Craiova, edificată pe terenul în suprafață de 850 mp cu nr. cadastral x (provenit din dezmembrarea nr. cadastral x) situat în Craiova, str. x, zona A, prezenta hotărâre urmând a ține loc de act autentic de vânzare cumpărare; a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea reclamantei S.C. A. S.R.L. la consemnarea la BB. a sumei de 497.202 RON pe numele și la dispoziția intervenienților C. și D..

A admis apelul formulat de intervenienta T. împotriva sentinței nr. 92/2019 din 9 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă.

A schimbat în parte sentința în sensul că a admis cererea de intervenție principală formulată de aceasta și a constatat validitatea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/28.07.2014, modificat și completat prin actele adiționale autentificate sub nr. x/26.03.2015, nr. y/29.01.2015 și nr. 1519/14.05.2015 încheiat între intervenienta T. în calitate de cumpărător și pârâta S.C. B. S.R.L. în calitate de vânzător, având ca obiect apartamentul nr. x (fost nr. 4) situat la etajul 1, compus din două camere, bucătărie, baie, cu suprafața utilă de 47,80 mp, și balcon cu suprafața utilă de 5,46 mp, precum și dreptul de coproprietate forțată și perpetuă asupra părților din imobil care prin natura și destinația lor sunt în folosința comună a tuturor coproprietarilor, situat în imobilul de locuințe din Craiova, str. x, identificat cu nr. cadastral x, înscrisă în cartea funciară nr. x-C2, prezenta hotărâre urmând a ține loc de act autentic de vânzare cumpărare.

A respins ca neavenit apelul formulat de intervenienta accesorie Q. împotriva sentinței nr. 92/2019 din 9 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă.

A admis apelul formulat de intervenientul Y. împotriva sentinței nr. 92/2019 din 9 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă.

A schimbat în parte sentința în sensul că a respins cererea formulată de intervenienta S.C. X. având ca obiect constatarea valabilității antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 04.11.2013, încheiat între intervenienta S.C. X. și pârâta S.C. B. S.R.L. având ca obiect apartamentul nr. x, situat la etajul 2, compus din trei camere, două băi, o bucătărie, cu o suprafață utilă de 62,34 mp și două balcoane în suprafață de 5,81 mp și 4,50 mp, cât și cota indiviză din spațiile comune ale imobilului identificat prin nr. cadastral x înscris în CF x-C2 a localității Craiova.

A admis cererea de intervenție principală formulată de intervenienta DD..

A constatat validitatea promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/04.09.2014, modificată și completată prin actele adiționale autentificate sub nr. x/10.04.2015 și nr. y/29.02.2016 rectificat prin încheierea de rectificare nr. 8/01.03.2016, încheiat între intervenienta DD. in calitate de cumpărător și pârâta S.C. B. S.R.L. în calitate de vânzător, având ca obiect apartamentul nr. x (fost nr. 3) situat în construcția de locuințe CI, fost C2, la etajul 1, compus din 2 camere, bucătărie, hol, baie, debara și balcon (logie), cu suprafața construită de 57,25 mp, precum și dreptul de coproprietate forțată și perpetuă asupra părților din imobil care prin natura și destinația lor sunt în folosința comună a tuturor coproprietarilor, identificat cu numărul cadastral x și înscris în CF x-C2 a localității Craiova, edificat pe terenul în suprafață de 850 mp cu nr. cadastral x situat în Craiova, str. x, hotărârea pronunțată urmând a ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

A admis cererea de intervenție principală formulată de intervenienții EE. și FF..

A constatat validitatea promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/15.10.2014, modificată și completată prin actul adițional autentificat sub nr. x/27.03.2015, încheiat între intervenienții EE. și FF., în calitate de cumpărător, și pârâta S.C. B. S.R.L., în calitate de vânzător, având ca obiect apartamentul nr. x (fost nr. 3) situat la etajul 2, compus din 2 camere, baie, bucătărie, cu suprafața utilă de 39,28 mp, precum și dreptul de coproprietate forțată și perpetuă asupra părților din imobil care prin natura și destinația lor sunt în folosința comună a tuturor coproprietarilor, imobil situat în Craiova, str. x, jud. Dolj, hotărârea pronunțată urmând a ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

A admis cererea de intervenție principală formulată de intervenienții GG. și HH..

A constatat validitatea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/21.01.2014, modificată și completată prin actul adițional autentificat sub nr. x/26.02.2014, nr. y/26.09.2014, nr. z/22.01.2015, nr. w/27.05.2015, nr. t/10.07.2015, încheiat între intervenientul GG., în calitate de cumpărător, și pârâta S.C. B. S.R.L., în calitate de vânzător, având ca obiect apartamentul nr. x (fost nr. 3), compus din 3 camere, bucătărie și dependințe, a garajului nr. 1 și a boxei nr. 1,situat în imobilul de locuințe - construcția C1 fostă C2- cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x-C2 a localității Craiova, str. x, jud. Dolj, hotărârea pronunțată urmând a ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

A admis cererea de intervenție principală formulată de intervenienta Q..

A constatat validitatea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/18.04.2014, modificată și completată prin actul adițional autentificat sub nr. x/30.04.2014, încheiat între intervenienta Q., în calitate de cumpărător, și pârâta S.C. B. S.R.L., în calitate de vânzător, având ca obiect apartamentul nr. x (fost nr. 1) situat la etajul 1, compus din 2 camere de locuit, spațiu oaspeți, baie, bucătărie, hol, în suprafață construită de aproximativ 52,50 mp, cu expunere spre nord-vest, amplasat în imobilul situat în Craiova, str. x, jud. Dolj, hotărârea pronunțată urmând a ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

La 10 martie 2020, recurenta-intervenientă S.C. X. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 13/2020 din 22 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia, în ceea ce privește partea din considerente și dispozitiv, privind admiterea apelului formulat de Y., cu consecința menținerii sentinței nr. 92 din 9 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, în ceea ce privește admiterea cererii de intervenție principală, formulată de X., și respingerii cererii de intervenție principală, formulată de Y..

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

În argumentarea cererii, recurenta a susținut, în esență, că instanța de apel a ignorant efectele autorității de lucru judecat produse de renunțarea la cererea de apel, exprimată de pârâta B. S.R.L. și că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor juridice de drept material, în concret cu ignorarea dispozițiilor art. 1266 C. civ. (principiul voinței interne, reale a părților) și ale art. 1170 C. civ. (principiul bunei credințe).

Apreciază că instanța de apel a ignorat probele administrate la fond, anume raportul de expertiză tehnică judiciară și a respins un mijloc de probă concludent, administrat în etapa apelului, de către intimate, anume raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, prin care se demonstra că obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/04.11.2013, de BNP II. ("Antecontractul X."), îl reprezintă un apartament ce a fost edificat în baza autorizației de construire nr. x/24.03.2010, și nu a autorizației nr. x/20.07.2010, cum greșit a reținut instanța de apel.

După o scurtă prezentare a argumetelor reținute de instanța de apel și a situației de fapt, recurenta susține că în ce privește admiterea cererii sale de intervenție principală, soluția Tribunalului Dolj prin care s-a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de recurentă și s-a dispus pronunțarea unei hotărâri ce ține loc de vânzare-cumpărare pentru apartamentul obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare nr. x/04.11.2013 este definitivă, iar hotărârea Curții de Apel Craiova încalcă autoritatea de lucru judecat a acesteia.

În opinia recurentei, instanța de apel a înlăturat, fără argumente temeinice, raționamentul corect al instanței de fond și a reținut, în mod greșit, că autorizația nr. x/2010 a fost eliberată pentru o construcție cu 2 etaje, iar apartamentul, obiect al cererii X., s-ar fi aflat în acea construcție, la etajul al doilea.

Recurenta subliniază faptul că eroarea din antecontractul de vânzare-cumpărare pe care l-a încheiat cu pârâta S.C. B. S.R.L., în ceea ce privește numărul autorizației de construire, a fost corectată prin contractul de comodat din 25.10.2016, perfectat între aceleași părți, care conține o descriere detaliată a apartamentului în litigiu, respectiv: "apartamentul nr. x, conform prezentei numerotări, (fost nr. 1, conform promisiunii de vânzare-cumpărare și fost nr. 4), compus din 3 (trei) camera de locuit și dependințe aferente, în suprafață construită de aproximativ 76 m.p., situat în Craiova, str. x, conform certificat de nomenclatură stradală nr. 84 din 12.01.2000, fost Aleea x, conform Extras de Carte Funciară pentru informare OCPI NR. x/02.06.2016, număr cadastral x C2 (fost strada x, nr. 2-10, conform antecontract de vânzare- cumpărare nr. x/04.11.2013), cu vedere la Biserica Sfântul Dumitru Catedrala, jud. Dolj, împreună cu dreptul de coproprietate forțată și perpetua asupra părților din blocul C2 cu număr cadastral x, care prin natura și destinația lor sunt în folosința comună a tuturor coproprietarilor, imobil intabulat de OCPI Dolj-CF nr. x UAT Craiova, edificat conform Autorizației de construire nr. x din data de 24.03.2010, emisă de Primăria Craiova".

În concluzie, consideră ca fiind demonstrată împrejurarea că voința reală a părților a fost ca obiectul antecontractului să fie apartamentul ce făcea obiectul autorizației nr. x/04.03.2010.

Prezintă și alte argumentele pentru care apartamentul a făcut obiectul autorizației menționate și nu a autorizației nr. x/2010, argumente care, în opinia sa, au fost ignorate de instanța de apel (aspecte de fapt, considerente reținute cu titlu definitiv în soluția de clasare pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2019, concluziile expertului cauzei, așa cum se regăsesc în "Răspunsul la completarea și obiecțiunile formulate la raportul de expertiză tehnică", depus la Tribunalul Dolj).

Totodată, recurenta apreciază că instanța de apel a ignorat faptul că X. se află în posesia apartamentului în litigiu în temeiul Contractul de Comodat nr. x/25.10.2016 și a dat valență juridică unui contract de comodat, perfectat cu intimatul Y., contract nul absolut.

Așadar, susține ca fiind fără niciun dubiu faptul că folosește apartamentul nr. x și că acest apartament face obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/04.11.2013, având ca și promitent cumpărător, societatea recurentă X.. Mai mult decât atât, recurenta a primit procuri și autorizații, din partea proprietarului, B. S.R.L. pentru a se racorda la utilități, iar în baza contractui de comodat, X. a înregistrat sediul social la Registrul Comerțului.

În ceea ce privește denunțarea contractului său de comodat, materializată prin Notificarea nr. 3 din 26.03.2018, BEJ JJ., emisă de B. S.R.L., recurenta precizează că aceasta este lipsită de efecte juridice, deoarece potrivit prevederilor art. 5 din Contractul de comodat, doar comodatarul (X. SRL) are posibilitatea de a denunța unilateral contractul, prin notificare scrisă, trimisă cu 10 zile înainte, nu și comodantul (B. SRL).

Cât privește contractul de comodat nr. x din 20.04.2018, perfectat cu Y., în calitate de comodatar, recurenta apreciază că acesta este nul absolut, întrucât folosința bunului imobil fusese transmisă de către proprietar, anterior, către X.., în temeiul contractului de comodat nr. x/25.10.2016. Mai mult decât atât, contractul de comodat nr. x din 20.04.2018 nu a produs niciodată efecte, întrucât niciodată nu a fost remis apartamentul în cauză, către interveninetul Dinculeasa. Or, conform art. 2146 C. civ., contractul de comodat, varietate a contractului de împrumut, este un contract real.

Recurenta menționează că a formulat cerere de înscriere la masa credală a promitentei vânzătoare, B. S.R.L., în ceea ce privește creanța reprezentând prețul achitat conform promisiunii de vânzare-cumpărare, pentru apartamentul nr. x, ca și creditor ipotecar sub condiția suspensivă: nerealizarea trasferului dreptului de proprietate prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic sau în virtutea prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2014.

Apreciază că, prin admiterea integrală a cererii de creanță, administratorul judiciar al B. S.R.L., a recunoscut efectele promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/04.11.2013 și, implicit, obiectul acesteia.

Totodată, recurenta consideră că prin renunțarea la cererea de apel, pârâta B. S.R.L. a recunoscut valabilitatea promisiunii de vânzare-cumpărare perfectată cu X..

Mai arată și faptul că, la momentul pronunțării instanței de fond, antecontractul X. era notat în Cartea funciară, iar pârâta B. S.R.L. nu a cerut rectificarea Cărții funciare, mai mult a renunțat la apelul declarat împotriva hotărârii instanței de fond, în prezenta cauză.

Împotriva încheierii de radiere a notării antecontractului X., din Cartea funciară, recurenta arată că a formulat plângere de carte funciară, plângere ce formează obiectul Dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Judecătoriei Craiova, având termen 18.03.2020. Litigiul a fost notat în Cartea Funciară, iar soluția OCPI Dolj de radiere a notării antecontractului de vânzare-cumpărare, din Cartea funciară, nu este definitivă în sistemul căilor de atac.

Or, se întreabă cum a fost posibil să se noteze promisiunea interveninetului Dinculeasa, în Cartea funciară, în condițiile în care ea formulase plângere împotriva încheierii de radiere a notării propriului antecontract.

Mai arătă că a cumpărat cota parte, de 35,40 m.p., din dreptul de proprietate asupra terenului aferent apartamentului, de la proprietara A. S.R.L., prin contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 15.05.2018 de KK., dobândind, prin cesiune drepturile proprietarului terenului de a invoca accesiunea, în ceea ce privește apartamentul în litigiu.

La 13 martie 2020, recurentul-intervenient Y. prin procurator CC. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 13/2020 din 22 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând, schimbarea în parte a hotărârii instanței de apel în sensul admiterii cererii de intervenție a lui Y. și a constatării valabilității promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/15.04.2014 de către LL. și MM., astfel cum a fost modificată prin actele adiționale nr. x/23.08.2016 și nr. y/07.12.2016 autentificate de către BNP NN., promisiune intervenită între S.C. B. S.R.L. în calitate de promitentă vânzătoare și Y. în calitate de promitent cumpărător, având ca obiect apartamentul nr. x (actual nr. 16), situat la etajul 2, compus din 3 camere, două băi, o bucătărie, cu o suprafață utilă de 62,34 mp și două balcoane în suprafață de 5,81 mp si 4,5 mp, precum și cota indiviză din spațiile comune ale imobilului identificat prin nr. Cadastral x înscris în CF x a localității Craiova, iar hotărârea ce se va pronunța să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a imobilului de mai sus.

Recurentul precizează că recursul privește exclusiv dispoziția instanței de apel de respingere a cererii sale de intervenție și că nu face obiectul căii de atac soluția de admitere a cererii de apel în sensul respingerii cererii de intervenție formulată de intervenienta S.C. X., soluție pe care o consideră temeinică și legală. Solicită, totodată, obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în legătură cu soluționarea prezentei cauze.

În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul susține că potrivit art. 1230 din noul C. civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, bunurile unui terț pot face obiectul unei prestații, debitorul (1) fiind obligat să le procure și să le transmită creditorului, sau (2) după caz, să obțină acordul terțului.

Conform alin. (1) al art. 1683 C. civ., dacă, la data încheierii contractului asupra unui bun individual determinat, acesta se află în proprietatea unui terț, contractul este valabil, iar vânzătorul este obligat să asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul său către cumpărător.

Așadar, arată că existența dreptului de proprietate al vânzătorului nu este văzută drept o condiție de validitate a contractului, vânzătorul având însă o obligație de a asigura transmiterea dreptului de proprietate de la titular către cumpărător.

Posibilitatea de a transmite dreptul de proprietate în viitor este avută în vedere și de definiția contractului de vânzare cuprinsă în art. 1650 alin. (1) C. civ., conform căreia:

"vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă sa transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească". Consideră că o asemenea obligație este de rezultat, legea prevăzând modalitatea în care aceasta trebuie îndeplinită.

De asemenea, recurentul arată că, potrivit alin. (2) al art. 1683 C. civ., obligația vânzătorului se consideră ca fiind executată: prin dobândirea de către vânzător a bunului, prin ratificarea vânzării de către proprietar sau prin orice alt mijloc, direct ori indirect, care procură cumpărătorului proprietatea asupra bunului.

Transmiterea dreptului de proprietate are loc din momentul dobândirii bunului de către vânzător sau din momentul ratificării contractului de vânzare de către proprietar. Această prevedere cuprinsă în alin. (3) al art. 1683 își găsește aplicarea în cazul în care din lege sau din voința părților nu rezultă altfel.

Recurentul redă considerente din sentința nr. 92/2019 pronunțată de instanța de fond, la pag. 22, ultimul aliniat, susținând că reclamanta a înțeles să valideze promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată între intervenienta S.C. X. și pârâta S.C. B. S.R.L., dându-și acordul cu privire la vânzarea apartamentului 16, practic ratificând și consfințind promisiunea de vânzare cumpărare încheiată între acestea.

Precizează că la momentul pronunțării sentinței de către instanța de fond, la Cartea Funciară era notată promisiunea de vânzare-cumpărare a intervenientei S.C. X., iar la momentul pronunțării deciziei recurate promisiunea acesteia fusese radiată și notată promisiunea de vânzare a lui Y..

În condițiile în care, atât recurentul cât și intervenienta S.C. X. au formulat cereri de intervenție, care vizau același imobil apartament, dar la momentul la care s-a făcut vânzarea cotei-părți din teren, în Cartea Funciară era înscrisă S.C. X., arată că este evident că reclamanta S.C. A. S.R.L. a fost indusă în eroare cu privire la adevăratul promitent-cumpărător, dar este la fel de evident că aceasta a ratificat vânzarea.

Astfel, recurentul apreciază că reclamanta a înțeles să vândă cota-parte din teren aferentă apartamentului 16 promitentului cumpărător a cărui promisiune de vânzare-cumpărare era notată în acel moment la Cartea Funciară.

Prin urmare, atât timp cât la Cartea Funciară este notată promisiunea sa de vânzare-cumpărare, instanța de apel trebuia să aprecieze că acordul dat de proprietarul terenului, respectiv reclamanta S.C. A. S.R.L. trebuia transferat către actualul promitent cumpărător, recurentul Y., respectiv cel a cărui promisiune de vânzare-cumpărare este notată în acest moment la Cartea Funciară.

Totodată, recurentul susține că în acest moment apartamentul 16 nu este în patrimoniul reclamantei S.C. A. S.R.L., întrucât pe lângă faptul că a ratificat vânzarea acestuia și nu a solicitat accesiunea acestuia, a vândut și cota parte din terenul aferent acestuia. Mai mult, nici în patrimoniul pârâtei S.C. B. S.R.L. nu se regăsește, întrucât la Cartea Funciară este notată în acest moment promisiunea de vânzare-cumpărare a recurentului Y..

În ceea ce privește situația juridică a terenului aferent imobilului, recurentul precizează faptul că are la dispoziție instrumente juridice, pentru ca în viitor să intre în posesia acestuia, începând cu solicitarea constatării nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare a acestuia (și ca motiv ar fi eroarea asupra identității fizice a obiectului actului juridic) - errore in corpore, până la obținerea unui drept de superficie pe acesta.

Recurentul subliniază că instanța de apel nu reține dispozițiile art. 1266 alin. (1) C. civ., care consacră prioritatea voinței reale și concordante a părților în interpretarea contractelor, și nu reține și nu interpretează corect voința reală a acestora așa cum este ea reflectată în antecontractele de vânzare -cumpărare.

În concluzie, recurentul susține ca fiind evident ce a înțeles să cumpere fiecare dintre părți făcând trimitere exactă la autorizația de construire în baza căreia s-a ridicat fiecare construcție, iar instanța trebuia să analizeze aceste înscrisuri.

Recurentul-interveninet Y. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de intervenienta X., ca nefondat, și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-intervenientă S.C. X. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului promovat de intervenientul Y..

Recurentul-intervenient Y. a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., iar prin încheierea din 17 februarie 2021 a fost încuviințat în unanimitate raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 9 iunie 2021 au fost admise în principiu recursurile declarate și a fost acordat termen de judecată la 6 octombrie 2021 pentru soluționarea recursurilor, când instanța, având nevoie pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 20 octombrie 2021.

La 12 octombrie 2022, recurenta-intervenientă a transmis prin e-mail, concluzii scrise.

Examinând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de recurenta- intervenientă X. este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident în cauză acest motiv de recurs.

Conform dispozițiilor art. 1225 C. civ.:

"(1) Obiectul contractului îl reprezintă operațiunea juridică, precum vânzarea, locațiunea, împrumutul și altele asemenea, convenită de părți, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor și obligațiilor contractuale.

(2) Obiectul contractului trebuie să fie determinat și licit, sub sancțiunea nulității absolute.

(3) Obiectul este ilicit atunci când este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri.

Înalta Curte subliniază că potrivit concepției Noului C. civ. este necesară evidențierea atât a distincției, cât și a legăturilor dintre noțiunile de obiect al contractului, conținut al contractului, astfel cum rezultă din redactarea alin. (1) al art. 1225 C. civ., precum și dintre noțiunile de obiect al contractului și obiect al obligației, aceasta din urmă fiind reglementată la art. 1226 C. civ.: obiectul obligației este prestația la care se angajează debitorul (alin. (1); sub sancțiunea nulității absolute acesta trebuie să fie determinat sau cel puțin determinabil și licit (alin. (2).

În cauză, cu referire la cererea intervenientei S.C. X. având ca obiect constatarea valabilității antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 04.11.2013, încheiat între intervenienta S.C. X. și pârâta S.C. B. S.R.L., instanța de apel a conchis că nu se poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, obiectul promisiunii nefiind determinat în mod cert conform art. 1225 alin. (2) și 1179 alin. (1) pct. 3 C. civ.

Înalta Curte constată că în adoptarea soluției, instanța de prim control judiciar a făcut o confuzie între obiectul contractului (art. 1225 C. civ.), care reprezintă operațiunea juridică (promisiunea de vânzare-cumpărare) și care trebuie să fie determinat (art. 1225 alin. (2) C. civ.) și obiectul obligației asumată de promitentul-vânzător (art. 1226 C. civ.), care trebuie să fie determinat sau cel puțin determinabil.

Or, regulile aplicabile obiectului contractului nu trebuie confundate cu cele aplicabile obiectului obligației (raportului juridic obligațional).

Prin urmare, instanța de apel avea obligația de a examina dacă obiectul obligației este cel puțin determinabil, din perspectiva art. 1226 C. civ., în raport cu împrejurările de fapt, motiv pentru care, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a se analiza dacă obiectul obligației este cel puțin determinabil, în raport cu situația de fapt, ce urmează a fi stabilită pe baza analizării, dar și administrării unor probe noi pe care instanța le va considera utile, necesare și pertinente cauzei, urmând să țină cont, totodată, și de înscrisurile noi depuse în recurs, respectiv de înscrisul eliberat de Primăria Municipiului Craiova prin care explică conținutul autorizației de construire și de încheierea notarială nr. 61 din 8 iunie 2021 de rectificare a numărului autorizației de construire și data eliberării acesteia pentru imobilul promis a se vinde.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-intervenientă X. împotriva deciziei nr. 13/2020 din 22 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă; va casa decizia atacată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În raport de soluția pronunțată, nu se mai impune examinarea celorlalte criticile invocate de către recurenta-intervenientă, acestea urmând a fi analizate în rejudecare.

Cu prilejul rejudecării, instanța de apel va ține cont de problemele dezlegate prin decizia de casare, conform art. 501 C. proc. civ.

Analizând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de recurentul-intervenient Y. prin procurator CC. nu este fondat pentru următoarele considerente:

Prealabil, este de reținut că întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, recurentul-intervenient Y. precizând în mod expres că recursul privește exclusiv dispoziția instanței de apel de respingere a cererii sale de intervenție.

Criticile recurentului-intervenient Y. nu susțin însă motivul prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. sub aspectul încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material.

În cauză, pârâta B. S.R.L. a promis intervenientului Y. că îi va vinde apartamentul și îi va transmite și dreptul de folosință asupra terenului, având în vedere convenția încheiată între reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâta B. S.R.L. vizând imobilul în discuție, cât și contractul de superficie asupra terenului aferent construcției.

Potrivit art. 693 C. civ.:

"(1) Superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o construcție pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândește un drept de folosință.

(2) Dreptul de superficie se dobândește în temeiul unui act juridic, precum și prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege. Dispozițiile în materie de carte funciară rămân aplicabile.

(3) Superficia se poate înscrie și în temeiul unui act juridic prin care proprietarul întregului fond a transmis exclusiv construcția ori a transmis terenul și construcția, în mod separat, către două persoane, chiar dacă nu s-a stipulat expres constituirea superficiei.

(4) În situația în care s-a construit pe terenul altuia, superficia se poate înscrie pe baza renunțării proprietarului terenului la dreptul de a invoca accesiunea, în favoarea constructorului. De asemenea, ea se poate înscrie în favoarea unui terț pe baza cesiunii dreptului de a invoca accesiunea".

Este de subliniat că trăsătura esențială a dreptului de superficie este aceea că el conduce, prin definiție, la suprapunerea a două drepturi: dreptul de proprietate asupra terenului ce aparține unui titular și dreptul pe care îl dobândește o altă persoană, superficiarul, de a avea sau de a edifica o construcție pe acest teren, teren asupra căruia superficiarul dobândește un drept de folosință. La rândul său, superficiarul devine titularul dreptului de proprietate asupra construcției astfel realizate.

Dreptul de superficie este un drept real temporar putând fi constituit pe o perioadă de cel mult 99 ani, conform art. 694 C. civ., la împlinirea termenului, dreptul de superficie putând fi reînnoit.

Cum, însă, în speță, dreptul de superficie, instituit până la 21.06.2015 și prelungit în favoarea pârâtei până la 21.06.2016, a încetat prin expirarea termenului, astfel cum în mod corect au constatat ambele instanțe de fond, se constată că promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată cu intervenientul Y. nu îndeplinește condițiile de valabilitate prevăzute de art. 1179 alin. (1) C. civ., pârâta B. S.R.L. nefiind titulara dreptului de proprietate asupra terenului.

Or, este de necontestat că nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuși (nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet) sau, altfel spus, că nimeni nu poate transmite ceea ce nu are (nemo dat quod non habet).

În acest sens, art. 17 alin. (1) C. civ. prevede în mod expres că:

"nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decât are el însuși", iar art. 1230 C. civ. statuează că:

"Dacă prin lege nu se prevede altfel, bunurile unui terț pot face obiectul unei prestații, debitorul fiind obligat să le procure și să le transmită creditorului sau, după caz, să obțină acordul terțului. În cazul neexecutării obligației, debitorul răspunde pentru prejudiciile cauzate".

În consecință, cum în mod legal a reținut și instanța de control judiciar, nu se poate suplini acordul de voință al pârâtei S.C. B. S.R.L., astfel încât nu poate fi admisă cererea formulată de intervenientul Y..

Nu în ultimul rând, aspectele referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 1683 C. civ. privind vânzarea bunului altuia sunt lipsite de relevanță față de obiectul învestirii instanței, știut fiind că, potrivit art. 478 C. proc. civ. coroborat cu art. 494 din același cod, nu pot fi invocate chestiuni care tind la schimbarea cauzei cererii de chemare în judecată.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și invocat de recurent, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-intervenient Y. prin procurator CC. împotriva deciziei nr. 13/2020 din 22 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-intervenientă X. împotriva deciziei nr. 13/2020 din 22 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-intervenient Y. prin procurator CC. împotriva deciziei nr. 13/2020 din 22 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2021.