ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1995/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta S.C. A. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău - Inspecție Fiscală, solicitând instanței anularea Deciziei nr. 18945 din 16.10.2015, privind soluționarea contestației formulate de S.C. A. S.R.L., înregistrată la Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău - Inspecție Fiscala sub nr. x/24.04.2015 prin care a solicitat anularea în parte a actului administrativ fiscal, respectiv a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/24.03.2015, măsura nr. 1.1.

Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău a formulat întâmpinare solicitând admiterea excepției conexității cu Dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea din 2.06.2016, instanța a admis pentru considerentele cuprinse în încheierea de la acea dată, excepția lipsei calității procesual pasive a Direcției Generale Regională a Finanțelor Publice Iași.

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 96 din 29 septembrie 2016, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac recurenta a susținut că instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, apreciind că apărările societății privitoare la legalitatea emiterii actelor fiscale nu poate fi făcută în lipsa unei decizii privind soluționarea pe fond a contestației administrative.

Dar precizează recurenta, contestația societății a fost formulată și împotriva Deciziei nr. 18945/16.10.2015, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/24.03.2015. Susține recurenta că a contestat inclusiv măsura suspendării soluționării contestației.

Totodată, a apreciat că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., întrucât deși în hotărâre se motivează că nu a fost criticată măsura suspendării dispusă prin Decizia contestată, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea următoarelor argumente.

Prin Decizia contestată nr. 18945/16.10.2015, s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de S.C A. S.R.L. Bacău împotriva Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/2015, în ceea ce privește înregistrarea, potrivit pct. 15 aferent titlului II - impozit pe profit din H.G. nr. 44/2004, în registrul de evidență fiscală a S.C. A. S.R.L. Bacău, a diferenței de 2.621.735 RON, suplimentare bază de impunere cu cheltuieli nedeductibile fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, organul fiscal a reținut că din documentele existente la dosarul cauzei, rezultă că împotriva S.C. A. S.R.L a fost formulată de către Activitatea de Inspecție Fiscală Bacău Plângerea penală nr. 12912/25.03.2015, având anexat Procesul-verbal nr. x/24.03.2015, existând indiciile săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare are o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată cu privire la contestația formulată.

Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul A.J.F.P. Bacău a făcut aplicarea prevederilor art. 214 alin. (1), lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare apreciind că între stabilirea diminuării pierderii fiscale prin Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/24.03.2015, contestată, și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei pe cale administrativă.

Constatând că prioritatea de soluționare o au organele de urmărire penală, organul fiscal a suspendat soluționarea contestației formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/24.03.2015.

Potrivit dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc. :

"Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când:

a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă."

Soluția primei instanțe reflectă aplicarea corectă a prevederilor art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc. , în condițiile în care sesizarea organului de control, care a constatat indiciile săvârșirii unei infracțiuni ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă, se confirmă prin adresa din data de 22.09.2016, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

În cauză, prima instanță a reținut că între stabilirea diminuării pierderii fiscale prin Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/24.03.2015, contestată, și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei pe cale administrativă.

Contrar susținerilor recurentei, se constată că prima instanță a analizat legalitatea actului administrativ atacat prin prisma prevederilor art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc. , iar hotărârea contestată respectă cerințele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., ceea ce este confirmat și de faptul că recurenta a fost în măsură să formuleze și critici privind fondul soluției adoptate.

Astfel, au fost prezentate motivele de fapt și de drept care au condus la soluția adoptată, judecătorul fondului expunând în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția în cauză, iar împrejurarea că recurenta nu împărtășește raționamentul instanței nu poate conduce la concluzia că hotărârea atacată nu este motivată.

Susținerile recurentei care tind să acrediteze ideea că soluția de suspendare a soluționării procedurii administrative, neanalizată, în opinia acesteia, în mod temeinic de prima instanță, nu pot fi reținute.

În legătură cu instituirea cazului de suspendare a procedurii de soluționare a contestației administrative reglementat de art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc. , Curtea Constituțională a reținut, în mai multe decizii, că acesta se referă la o situație de excepție, aceea în care organul care a efectuat activitatea de control fiscal sesizează organele de urmărire penală în urma depistării indiciilor asupra săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi pronunțată în procedura administrativă și este firesc ca, în virtutea principiului "penalul ține în loc civilul", procedura administrativă privind soluționarea contestației formulate împotriva actelor administrative fiscale să fie suspendată, textul fiind declarat constituțional prin raportare la art. 21 și art. 53 din Constituție (Decizia nr. 56/2013).

În consecință, soluția pronunțată de prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar lichidator B. S.P.R.L. împotriva Sentinței nr. 96 din 29 septembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - NN