ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3215/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererile de chemare în judecată, conexate, înregistrate pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta A. SRL, societate în Insolvența/In Insolvency/En Procedure Collective, prin administrator judiciar C.I.I. B. și administrator statutar C., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău - Activitatea de Inspecție Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, a solicitat admiterea contestației formulate împotriva Deciziei de Impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. x din data de 23.06.2014, a raportului de inspecție fiscală nr. x din data de 23.06.2014 și a Deciziei nr. x/14.07.2015 de soluționare a contestației și, pe cale de consecință, desființarea în întregime a actelor administrative fiscale atacate, precum și anularea bazelor de impunere suplimentar stabilite și a obligațiilor de plată, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 82 din 15 septembrie 2016, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, contestațiile conexate, formulate de reclamanta A. SRL prin administrator statutar și special C. și prin administrator judiciar C.I.I. B., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău - Activitatea de Inspecție Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, a anulat Decizia nr. x/2015 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și a respins capetele de cerere referitoare la anularea Deciziei de impunere nr. x/2014 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/2014, ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței civile menționată la pct. I.2 a formulat recurs reclamanta A. SRL prin administrator statutar și special C. și prin lichidator judiciar D., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. aplicabil și în recurs, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 29 din C. proc. civ. "acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces".

Totodată, conform dispozițiilor art. 32 din C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală în condițiile legii (...)."

Așadar, una dintre condițiile exercitării acțiunii civile, este capacitatea procesuală, alături de condițiile privind calitatea procesuală, formularea unei pretenții și justificarea unui interes.

Or, capacitatea procesuală de folosință, care este determinată de însăși capacitatea civilă de folosință, este aptitudinea generală și abstractă a persoanei juridice/fizice de a avea drepturi și obligații de natură procesuală civilă, reprezentând astfel o reflectare în plan procesual a capacității civile de exercițiu.

Din analiza actelor de la dosar, Înalta Curte constată că, prin Sentința civilă nr. 285 din 22 mai 2017, rămasă definitivă prin neapelare, astfel cum rezultă din sistemul Ecris, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2014, s-au dispus următoarele:

"Aprobă raportul final. Admite cererea lichidatorul judiciar privind închiderea procedurii. În temeiul art. 129 și art. 132 din Legea nr. 85/2006, dispune închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC A. SRL. Dispune radierea societății debitoare. În temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006, descarcă lichidatorul judiciar D. de orice îndatoriri și responsabilități. În temeiul art. 135 din Legea nr. 85/2006, dispune notificarea prezentei hotărâri creditorilor, debitorului, DGFP BACĂU, ORC de pe lângă Tribunalul Bacău sau altor registre pentru efectuarea mențiunilor din oficiu și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență."

Potrivit art. 244 din C. civ.: "Persoana juridică încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulității, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desființarea ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege.", iar potrivit art. 251 alin. (1) din același Cod:

"(1) Persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise."

Nu poate avea capacitate procesuală de folosință o societate comercială radiată din registrul comerțului, operațiune care are semnificația încetării existenței persoanei juridice, neavând în acest sens relevanță momentul când a fost radiată, efectul radierii unei societăți comerciale fiind încetarea existenței persoanei juridice. Radierea unei societăți comerciale din registrul comerțului are drept efect încetarea capacității procesuale de folosință și de exercițiu a acesteia. Practic, din momentul radierii sale, persoana juridică nu mai există.

Așadar, o societate care a fost radiată nu mai poate fi parte într-o acțiune judiciară.

În cauză, radierea recurentei-reclamante A. SRL din evidența Registrului Comerțului s-a dispus prin hotărârea judecătorească definitivă, anterior menționată, ceea ce are drept consecință încetarea persoanei juridice însăși și atrage după sine lipsa capacității sale procesuale de folosință.

Excepția lipsei capacității de folosință sau de exercițiu este o excepție absolută și peremptorie ce poate fi invocată de către orice parte și de instanță din oficiu în orice stadiu al soluționării pricinii.

Prin urmare, reținând că la data de judecării recursului, recurenta-reclamantă A. SRL era radiată din registrul comerțului ca urmare a derulării unei proceduri de faliment împotriva debitoarei, ce a fost închisă, Înalta Curte constată, în raport de dispozițiile art. 56 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., că recurenta nu mai are capacitate procesuală de folosință, nemaiputând fi subiect de drepturi și obligații și, în consecință, subiect al raportului de drept dedus judecății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante, invocată din oficiu, și va anula recursul, pentru lipsa capacității procesuale de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință, invocată din oficiu.

Anulează recursul declarat de reclamanta A. SRL prin administrator statutar și special C. și prin lichidator judiciar D. împotriva Sentinței civile nr. 82 din 15 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind declarat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2019.

GGC - OB