ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 533/2020

HOTĂRÂRE

04.03.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 533/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la 6 mai 2015, reclamanta A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. - prin B. S.A. - Zona de Producție III Muntenia Vest și S.C. B. S.A., să dispună obligarea acestora la plata despăgubirilor în cuantum de aproximativ 1.500 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului aflat în punctul Ciurești, tarla x, comuna Vedea, județul Argeș, în suprafață de 1.164 mp, pentru perioada 2011-2014, și la plata unei prestații periodice de 5.500 RON/lună începând cu anul 2014, și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 10834 din 21 decembrie 2017, Judecătoria Pitești a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.500 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în cauză și la plata unei prestații periodice de 5.500 RON/lună, începând cu luna noiembrie 2012. De asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.535 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru și a sumei de 1.000 RON, reprezentând onorariu de expert.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta S.C. B. S.A.

Prin decizia nr. 1814 din 10 aprilie 2019, Tribunalul Argeș a admis apelul formulat de S.C. B. S.A. și a schimbat sentința în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.500 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în cauză pentru perioada 2011-2013, respectiv la plata sumei de 500 de RON anual cu titlu de rentă, începând cu anul 2014 și până la încetarea operațiunilor petroliere sau intervenirea unei alte înțelegeri a părților. Au fost obligate părțile la compensarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanta A. și pârâta S.C. B. S.A. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Prin încheierea din 9 octombrie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis excepția necompetenței funcționale, invocată din oficiu, și a înaintat cauza secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având în vedere Hotărârea nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești, potrivit căreia începând cu 15 martie 2016, secția a II-a civilă preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesioniștii.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut că în cadrul Curții de Apel Pitești funcționează două secții civile. Criteriul determinant reținut de instanță în stabilirea competenței funcționale a celor două secții este criteriul ce ține de calitatea părților implicate în procese, aceea de profesionist. Se mai arată că din acest punct de vedere un litigiu cu un profesionist este de competența secției a II-a Civile, chiar dacă litigiul ar avea natură civilă. Instanța nu a dat eficiență prevederilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 și nici Deciziei nr. 18/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, considerând aplicabile dispozițiile Hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere.

Instanța a mai reținut că obiectul litigiului este o acțiune în răspundere civilă delictuală, acesta având natura unui litigiu cu profesioniștii.

Ca urmare, cauza a fost înaintată spre soluționare secției a II-a Civile.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 28 octombrie 2019.

Prin încheierea din 14 ianuarie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile, a constatat existența conflictului negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut că prin acțiunea formulată de recurenta-reclamantă A. se tinde la apărarea dreptului de proprietate al acesteia prin repararea prejudiciului produs de amplasarea de către recurenta-pârâtă a unei sonde petroliere pe terenul proprietatea recurentei-reclamante. În apărarea sa, recurenta-pârâtă a susținut că titlul de proprietate al recurentei-reclamante este nul absolut. Prin urmare, litigiul are ca obiect analiza drepturilor reale invocate de părți.

Se mai arată că în cadrul Curții de Apel Pitești funcționează două secții civile, iar cauzele care intră în competența fiecărei secții sunt stabilite de către Colegiul de Conducere prin asocierea obiectelor din sistemul ECRIS, în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și cu prevederile Hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere. Conform acestei hotărâri, începând cu 15 martie 2016, secția a II-a civilă este competentă să soluționeze dosarele în materia litigiilor cu profesioniștii, indiferent de tribunalul care le-a soluționat în fond, iar secția I Civilă este competentă să soluționeze toate celelalte litigii de natură civilă propriu-zisă.

Instanța a apreciat că, în ceea ce privește competența materială procesuală a celor două secții, aceasta se determină în funcție de natura litigiului, iar nu în funcție de calitatea de profesioniști a părților din proces, astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 18/2016, pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii. Astfel cum se reține în considerentele acestei decizii, calitatea de profesionist a uneia dintre părți nu poate constitui prin ea însăși un criteriu care determină obiectul sau natura unui litigiu.

Instanța a reținut că litigiul în care urma să se pronunțe pune în discuție stabilirea și modul de exercitare a unor drepturi reale și nu are natura unui litigiu cu profesioniștii de genul celor exemplificate la art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Astfel litigiul aparține materiei civile lato sensu și intră în competența de soluționare a secției I a Curții de Apel Pitești.

Instanța a mai reținut ca temei al admiterii excepției invocate și Decizia nr. 17/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, precum și dispozițiile art. 132 alin. (3) coroborat cu art. 136 C. proc. civ., care statuează că necompetența materială procesuală a secției este de ordine publică, respectiv că dispozițiile privind excepția de necompetență și conflictul de competență se aplică și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două secții ale Curții de Apel Pitești, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a Curții de Apel Pitești pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții ale aceleiași instanțe, secția I civilă și secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Pitești - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între secțiile sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două secții este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Prin Decizia nr. 18/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat:

"competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

Pentru a decide astfel, instanța supremă a avut în vedere considerentul nr. 174 din Decizia nr. 18/2016, stabilind că "pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare". Judecătorul este cel care trebuie să aprecieze asupra competenței materiale procesuale proprii în soluționarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit, decelând "elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate" de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Înalta Curte constată că toate cele patru categorii prevăzute de art. 226 din Legea nr. 71/2011 sunt grefate pe una și aceeași activitate, respectiv pe activitatea comercială/economică și izvorăsc din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ de către un profesionist comerciant.

În concepția Noului C. civ., profesioniștii sunt toți cei care exploatează o întreprindere, astfel cum prevede art. 3 alin. (2).

Acțiunea dedusă judecății are ca obiect o cerere în despăgubiri formulată de recurenta-reclamantă A. împotriva S.C. B. S.A., solicitând plata contravalorii lipsei de folosință a terenului aflat în proprietatea recurentei-reclamante pentru perioada 2011-2014 și plata unei prestații periodice, începând cu anul 2014. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1381 și urm. din C. civ.. Din motivarea în fapt rezultă că prin acțiunea formulată de recurenta-reclamantă A. se tinde la apărarea dreptului de proprietate al acesteia prin repararea prejudiciului produs de amplasarea de către recurenta-pârâtă a unei sonde petroliere pe terenul proprietatea recurentei-reclamante, drept de proprietate contestat de către recurenta-pârâtă. Prin urmare, litigiul are ca obiect și analiza drepturilor reale invocate de părți, acțiune care nu poate fi circumscrisă noțiunii de exploatare a unei întreprinderi, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ.

Calitatea de profesionist a intimatei-pârâte nu poate constitui prin ea însăși un criteriu determinant în scopul încadrării unui litigiu în una din categoriile exemplificate la art. 226 din Legea nr. 71/2011 și a includerii acestuia în categoria litigiilor cu profesioniștii.

Prin urmare, obiectul și temeiul juridic al cererii nu prezintă elemente comune cu vreuna dintre cele patru categorii de cauze prevăzute de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 și impun concluzia că litigiul dedus judecății are caracter civil.

Dispozițiile Hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești nu pot prevala față de dispozițiile art. 122 C. proc. civ., în conformitate cu care "reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod", ci ele devin aplicabile în cadrul reglementat de prevederile C. proc. civ. și de Decizia nr. 18/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competența materială funcțională este reglementată prin dispoziții de ordine publică, în considerarea principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.