ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 863/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 863/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 31 iulie 2015 pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea actului adițional nr. x la contractul de arendare nr. 132 din 22 iulie 2013, înregistrat la Consiliul Local Drăgotești sub nr. x din 16 septembrie 2014, încheiat între arendatorii B., respectiv C. și arendașul S.C. A. S.R.L., precum și reechilibrarea obligațiilor contractuale ale părților, respectiv a cuantumului arendei contractuale aferente anului agricol 2014/2015 datorate de către arendașul S.C. A. S.R.L. și a contravalorii subvenției de sprijin născută în baza contractului de arendare sus-menționat, neacordată de către A.P.I.A. ca urmare a litigiilor existente cu privire la suprafața de teren ce face obiectul contractului, cu cheltuieli de judecată.
Pe cale reconvențională, reclamanții-pârâți au solicitat instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 212.475 RON, reprezentând: 113.250 RON, beneficiul total nerealizat în anul agricol 2014/2015 ca urmare a lipsei de folosință asupra terenului în suprafață de 150 ha, proprietatea pârâților-reclamanți, și 99.225 RON, subvenția agricolă neîncasată pentru campania agricolă 2015.
La 5 noiembrie 2015, reclamanta-pârâtă a formulat cerere precizatoare, în sensul adăugării a două petite suplimentare, respectiv: constatarea exonerării S.C. A. S.R.L. de plata arendei datorate pentru anul agricol 2014/2015, până la data înlăturării de către arendatorii B. și C. a tulburării produse de S.C. D. S.A.; obligarea arendatorilor la plata către arendașul S.C. A. S.R.L. a unei despăgubiri în cuantum de 53.040 RON, calculată până la data de 21 octombrie 2015, sumă la care se va aplica în continuare 120 RON/zi, până la data înlăturării de către arendatori a tulburării produse de S.C. D. S.A.
Prin sentința civilă nr. 5390 din 13 aprilie 2016, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței sesizate și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
Prin sentința civilă nr. 3274 din 27 aprilie 2018, pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamantei-pârâte în promovarea petitului nr. 2 al cererii introductive, invocată de către pârâții-reclamanți prin întâmpinare, ca nefondată. A fost admisă excepția lipsei de interes a reclamantei-pârâte în promovarea primului petit al cererii precizatoare, invocată de către pârâții-reclamanți prin întâmpinarea la cererea precizată. A fost respinsă cererea reclamantei-pârâte privind constatarea exonerării acesteia de la plata arendei datorate pentru anul agricol 2014/2015 până la data înlăturării de către arendatori a tulburării realizate de către S.C. D. S.A., ca lipsită de interes. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a pârâților-reclamanți și excepția lipsei de interes a pârâților-reclamanți în promovarea cererii reconvenționale, invocate de către reclamanta-pârâtă prin întâmpinarea la cererea reconvențională, ca nefondate. A fost respinsă cererea principală, astfel cum a fost modificată și precizată, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B. și C., ca nefondată. A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâții B. și C. în contradictoriu cu reclamanta S.C. A. S.R.L., astfel cum a fost modificată. A fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească pârâților-reclamanți suma de 194.052,60 RON, reprezentând contravaloarea beneficiului nerealizat în anul agricol 2014/2015. A fost stabilit onorariul definitiv cuvenit expertului tehnic judiciar desemnat în cauză la suma de 1.000 RON. A fost admisă, în parte, cererea pârâților-reclamanți cu privire la cheltuielile de judecată efectuate în cauză și a fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească pârâților-reclamanți suma de 7.835,15 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, onorariu avocațial, onorariu expert tehnic judiciar, cheltuieli de transport). A fost respinsă cererea reclamantei-pârâte privind obligarea pârâților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 4899 din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L împotriva sentinței nr. 3274 din 27 aprilie 2018, pronunțată de Judecătoria Pitești, fiind obligată apelanta la 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 13 iunie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale, invocată de intimații B. și C. și a declinat competența de soluționare a recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 4899 din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.
S-a reținut că obligațiile ce rezultă din raporturile dintre părți sunt civile, atât obligațiile născute în legătură cu contractul de arendă, ce fac obiectul cererii principale, cât și răspunderea civilă delictuală pe care și-a întemeiat pârâta cererea reconvențională, iar relevantă pentru stabilirea competenței de soluționare a recursului, din perspectiva secției specializate din cadrul curții de apel, este cererea principală, în raport de art. 123 C. proc. civ.
S-a mai reținut că între arendaș și arendator se încheie un contract civil, indiferent dacă una dintre părți este persoană juridică, având în vedere dispozițiile art. 1136 C. civ., potrivit cărora arendașul este considerat agricultor, producător agricol, argumentându-se că și în jurisprudența anterioară intrării în vigoare a noului C. civ. acțiunile care aveau ca obiect contracte de arendă erau calificate drept civile, iar nu ca fapte de comerț.
S-a arătat, totodată, că, prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești a stabilit criteriul de departajare a competenței între cele două secții civile ale acestei instanțe, respectiv natura litigiului, urmând ca litigiile în materia celor cu profesioniști să fie atribuite secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în timp ce litigiile de natură civilă propriu-zisă să fie soluționate în continuare de secția I civilă.
Prin urmare, s-a constatat că, determinant în stabilirea competenței materiale procesuale a celor două secții, este criteriul ce ține de natura litigiului, iar nu exclusiv de calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesioniști, aspect ce rezultă din hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești nr. 5/2016 și din interpretarea dată în soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 18/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit căreia, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a pronunțat încheierea din 11 martie 2020, prin care a admis excepția de necompetentă funcțională, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți, în vederea soluționării conflictului de competență.
În motivarea hotărârii pronunțate, această instanță a reținut că, prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești, s-a stabilit că, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții, începând cu 15 martie 2016, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal judecă toate dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond.
Or, prin această hotărâre s-a urmărit echilibrarea volumului de activitate al secțiilor și nu delimitarea competenței între secții, în funcție de natura civilă/cu profesioniști a cauzelor.
S-a mai arătat că secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal nu este o secție specializată, cum este cazul Tribunalului Specializat Argeș, sens în care nu pot fi avute în vedere prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 și nici interpretarea acestor prevederi dată prin decizia nr. 18/2016, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea hotărârii s-a mai reținut că încheierea între părți a unui contract de arendă nu schimbă calitatea reclamantei de profesionist, care atrage competența funcțională a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, fiind permisă încheierea unui astfel de contract de către un profesionist, în raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 16/1994.
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei S.C. A. S.R.L. privind anularea actului adițional nr. x la contractul de arendare nr. 132 din 22 iulie 2013, înregistrat la Consiliul Local Drăgotești sub nr. x din 16 septembrie 2014, încheiat între arendatorii B., respectiv C. și arendașul S.C. A. S.R.L., precum și reechilibrarea obligațiilor contractuale ale părților, respectiv a cuantumului arendei contractuale aferente anului agricol 2014/2015 datorate de către arendașul S.C. A. S.R.L. și a contravalorii subvenției de sprijin născută în baza contractului de arendare sus-menționat, neacordată de către A.P.I.A. ca urmare a litigiilor existente cu privire la suprafața de teren ce face obiectul contractului, cu cheltuieli de judecată.
Pe cale reconvențională, reclamanții-pârâți au solicitat instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 212.475 RON, reprezentând: 113.250 RON, beneficiul total nerealizat în anul agricol 2014/2015 ca urmare a lipsei de folosință asupra terenului în suprafață de 150 ha, proprietatea pârâților-reclamanți, și 99.225 RON, subvenția agricolă neîncasată pentru campania agricolă 2015.
La 5 noiembrie 2015, reclamanta-pârâtă a formulat cerere precizatoare, în sensul adăugării a două petite suplimentare, respectiv: constatarea exonerării S.C. A. S.R.L. de plata arendei datorate pentru anul agricol 2014/2015, până la data înlăturării de către arendatorii B. și C. a tulburării produse de S.C. D. S.A.; obligarea arendatorilor la plata către arendașul S.C. A. S.R.L. a unei despăgubiri în cuantum de 53.040 RON, calculată până la data de 21 octombrie 2015, sumă ce se va calcula în continuare cu suma de 120 RON/zi, până la data înlăturării de către arendatori a tulburării produse de S.C. D. S.A.
Cauza a fost soluționată în fond prin sentința civilă nr. 3274 din 27 aprilie 2018, pronunțată de Judecătoria Pitești.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Pitești, secția civilă, care a pronunțat decizia civilă nr. 4899 din 14 noiembrie 2018.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.
Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere.
În speță, condițiile prevăzute de textul de lege anterior menționat sunt îndeplinite având în vedere că dezînvestirea reciprocă a operat între două secții cu specializări diferite din cadrul Curții de Apel Pitești, respectiv între secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care a considerat că litigiul se soluționează de instanța de drept civil, dat fiind natura civilă a contractului și secția I civilă, instanța în fața căreia s-a stabilit conflictul, care a apreciat că este vorba de un litigiu cu profesioniști, în competența funcțională a secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal, invocând atât Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești, cât și dispozițiile art. 3 din Legea nr. 16/1994.
Prin decizia nr. 18/2016, pronunțată de completul de recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, referitoare la reorganizarea unor secții sau complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii în cadrul secțiilor civile, că, pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, nu după calitatea de profesionist a uneia dintre părți, criteriu ce nu are acoperire în dreptul pozitiv.
Astfel, regula în materie de competență este aceea că se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanței, stabilite în funcție de obiectul și natura cauzei deduse judecății.
În acest sens, chiar dacă una dintre părțile din prezenta cauză este profesionist, cu un patrimoniu de afectațiune și care desfășoară o activitate preponderent economică, urmărind realizarea unui profit, acest lucru nu transformă ipso facto toate litigiile la care aceasta participă în litigii cu caracter comercial.
Înalta Curte apreciază că, în aprecierea naturii juridice a acțiunii cu care instanța a fost învestită, este relevantă natura litigiului dedus judecății și temeiul juridic invocat și aplicabil în cauză, or, raportat la aceste aspecte, acțiunea ce are la bază contractul de arendă, varietate a contractului de locațiune, este în mod indubitabil o acțiune civilă, indiferent de calitatea de profesioniști sau neprofesioniști a părților implicate în proces.
Prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești s-a dispus ca, începând cu data de 15 martie 2016, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal să preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, iar .
În ceea ce privește noțiunea de "profesionist", Înalta Curte reține că sunt incidente prevederile art. 3 alin. (2) C. civ., potrivit căruia "sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere", precum și cele ale art. 8 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ., care include în noțiunea "profesionist" categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.
Prin urmare, din categoria profesioniștilor fac parte persoanele fizice sau juridice autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, iar pentru calificarea litigiilor ca fiind cu profesioniști sunt avute în vedere doar activitățile întreprinse de profesioniști în limitele legii, în această calitate.
În speță, Înalta Curte constată însă că se solicită anularea unui act adițional al unui contract de arendă și reechilibrarea obligațiilor izvorâte din acesta, contract care nu are legătură cu specificul activității comerciale, chiar dacă poate fi încheiat și de către un profesionist, aspect în raport de care litigiul nu poate fi calificat ca fiind cu unul cu profesioniști în sensul legii pentru a se putea face aplicarea Hotărârii nr. 5/10.03.2016, adoptată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești, care atribuie astfel de litigii în competența secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal.
În raport de elementele de determinare a competenței materiale procesuale și de dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte constată că aparține secției civile competența de soluționare a cauzei întrucât actul a cărui desființare se solicită, contractul de arendă încheiat între părți, este un contract civil.
Prin urmare, având în vedere natura și obiectul pricinii, competența de soluționare a recursului revine instanței de drept comun, acesta fiind un litigiu esențialmente civil.
Față de considerentele arătate, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 4899 din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 mai 2020