ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2358/2020

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22.09.2016 pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. obligarea pârâtei la plata sumei de 283.489 RON, cu titlu de restituire în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 04 noiembrie 2016, pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 650.626,67 RON, reprezentând daune materiale pentru recuperarea prejudiciului produs în anul agricol 2014-2015, prin exploatarea abuzivă și nepredarea către societatea pârâtă-reclamantă a suprafeței de 111,41 ha, situată pe teritoriul comunei Făcăeni și a suprafeței de 52 ha, situată pe teritoriul comunei Vlădeni, iar pentru anul agricol 2015-2016 prin exploatarea abuziva și nepredarea suprafeței de 37,41 ha, situată pe teritoriul comunei Făcăeni. A solicitat și plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 681 din 17 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Ialomița, secția Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta-PÂRÂTĂ S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L.; a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L.; a obligat pe pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte suma de 200.355 RON; a obligat reclamanta-pârâtă către pârâta-reclamantă la plata sumei de 196.819,56 RON; a admis cererea expertului contabil C., a majorat onorariul de expert cu suma de 1.500 RON și a obligat pe fiecare dintre părți la plata sumei de 750 RON către expert; a obligat pârâta S.C. B. S.R.L. către reclamanta S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.112 RON, taxa judiciară de timbru.

Prin decizia civilă nr. 186/A din 30 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 681 din 17 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L.; a fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că a fost respinsă cererea reconvențională, ca neîntemeiată; au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a fost obligată intimata la plata către apelantă a sumei de 2.520,70 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs.

În motivare, recurenta-pârâtă arată că hotărârea nu cuprinde motive complete, care să explice rațiunea pentru care apărările sale au fost înlăturate, retinându-se numai susținerile și raționamentul intimatei-reclamante.

Astfel, recurenta-pârâtă susține că instanța de apel nu a motivat concluzia că expertul a efectuat măsurători, în condițiile în care acesta a cercetat numai înscrisuri și că a reținut, fără temei, că nu ar fi formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.

Totodată, în opinia recurentei-pârâte, instanța de apel nu a arătat motivul pentru care a îndepărtat apărarea sa, referitoare la faptul că intimata a predat terenul acesteia și nu altui agricultor, pe bază de proces-verbal, cu atât mai mult cu cât îl deținea nelegal.

Recurenta-pârâtă susține, de asemenea, că instanța de apel nu a arătat nici motivul pentru care intimatei-reclamante i s-ar fi solicitat să predea terenul deținut în plus, în condițiile în care nu ar fi existat suprafețe excedentare și nici rațiunea pentru care a extins condiționarea eliberării adeverinței și raportat la Primăria Vlădeni.

Un alt argument expus de recurenta-pârâtă vizează faptul că instanța de apel nu a arătat motivul pentru care a îndepărtat apărarea sa, privind faptul că intimata-reclamantă avea la dispoziție mijloace legale de a respinge o eventuală condiționare nelegitimă din partea primăriei și nu a făcut-o.

Recurenta-pârâtă invocă și faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii.

Astfel, recurenta-pârâtă arată că, pe de-o parte, instanța de apel a reținut că Primăria Făcăeni a pus în vedere intimatei-reclamante, prin adresa nr. x/06.05.2015, să predea diferența de suprafață exploatată fără documente, adresă în care se precizează suprafața pe care are dreptul să o folosească S.C. A. S.R.L. conform documentelor și suprafața pe care o folosește în fapt, iar, pe de altă parte, că Primăria Făcăeni nu a efectuat o verificare concretă, pentru a stabili care este suprafața pe care S.C. A. S.R.L. avea dreptul să o exploateze și suprafața pe care o exploata, în fapt, în perioada dedusă judecății.

În realitate, în opinia recurentei-pârâte, cele două primării au avut evidențe clare în ce privește terenurile pe care aveau dreptul să le exploateze cele două societăți, evidențe bazate pe documentele depuse de societăți și care au stat la baza eliberării adeverințelor pentru obținerea subvențiilor de la A.P.I.A.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 27 mai 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul și a fixat termen în ședință publică la data de 30 septembrie 2020.

Prin încheierea din 30 septembrie 2020, s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 18 noiembrie 2020, ca urmare a imposibilității de prezentare a apărătorului recurentei-pârâte, din motive medicale.

Analizând recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Procedând la analiza motivului de recurs menționat, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a porni de la premisa că obligația de motivare a hotărârii reprezintă unul dintre aspectele esențiale ale dreptului la un proces echitabil, constând în dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, corelativ cu obligația instanței ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv.

În jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor.

Astfel, judecătorii au obligația, în asigurarea dreptului la un proces echitabil al tuturor părților implicate, de a indica cu suficientă claritate motivele pe care își întemeiază soluția, astfel încât orice parte interesată să aibă posibilitatea de-a avea convingerea că argumentele sale au fost în mod efectiv ascultate și analizate, iar considerentele hotărârii trebuie să-și găsească rațiunea în cadrul probelor administrate în cauză.

Articolul 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevede obligația instanței de a insera în cuprinsul hotărârii expunerea situației de fapt reținute pe baza probelor administrate în cauză, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților. Expunerea considerentelor reprezintă garanția că hotărârea pronunțată reprezintă rezultatul unui raționament logico-judiciar, iar soluția nu a fost pronunțată într-un mod arbitrar și discreționar, și face în același timp posibilă realizarea controlului judiciar.

Dincolo de aceste aspecte teoretice, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, prin criticile referitoare la nemotivarea hotărârii recurate, recurenta-pârâtă tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

În susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă invocă și existența motivelor contradictorii, critică ce nu poate fi reținută, întrucât argumentele expuse, referitoare la evidența terenurilor și la suprafața excedentară, reprezintă o reproducere trunchiată a considerentelor hotărârii recurate.

Din considerentele hotărârii recurate reiese că instanța de apel a expus silogismul juridic pe care se întemeiază soluția pronunțată în calea de atac. Astfel, în urma analizei efectuate, în raport de situația de fapt și de probele administrate în cauză, instanța de prim control judiciar a ajuns la concluzia că nu se poate reține fapta ilicită a apelantei-reclamante, constând în utilizarea unei suprafețe mai mari de teren decât cea la care era îndreptățită.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin notele de ședință depuse la dosar la 18 noiembrie 2020, recurenta-pârâtă a invocat și motivul de recurs reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Acest motiv de recurs nu poate fi analizat, în condițiile în care instanța nu a fost învestită cu respectarea dispozițiilor art. 487 C. proc. civ.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 186/A din 30 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 186/A din 30 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2020.