ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 823/2025

Ședința publică din data de 27 martie 2025

Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele aspecte relevante:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 473R din 18 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția lipsei de interes și, în consecință, a respins recursurile formulate de către recurenții-pârâți Primarul Comunei Limanu și Consiliul Local al Comunei Limanu, ca lipsite de interes; a respins, ca nefondate, recursurile formulate de către recurentele-pârâte A. și B. S.R.L. împotriva încheierilor de ședință din 16 august 2022 și 12 septembrie 2023, precum și împotriva deciziei civile nr. 1465A din 19 decembrie 2023, pronunțate de Tribunalul Ialomița; a admis recursurile formulate de către recurenții-reclamanți C. și D. S.R.L. și de către recurenta-pârâtă Comuna Limanu împotriva deciziei civile nr. 1465A din 19 decembrie 2023, pronunțate de Tribunalul Ialomița; a modificat, în parte, decizia recurată, în sensul că a respins, ca nefondate, apelurile formulate de către apelantele-pârâte P.F. E. și B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 342 din 5 aprilie 2018, pronunțate de Judecătoria Fetești, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect aducerea terenului ce a făcut obiectul vânzării la starea inițială, prin demolarea construcțiilor existente, iar, în caz de refuz, autorizarea reclamanților să efectueze demolarea, pe cheltuiala pârâtelor, respectiv a capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare atestat prin încheierea nr. 122 din 1 septembrie 2008 de Cabinetul de avocat F.; a admis apelul formulat de către apelanta-pârâtă Comuna Limanu împotriva sentinței civile nr. 342 din 5 aprilie 2018, pronunțate de Judecătoria Fetești, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a înlăturat obligarea pârâtei Comuna Limanu ca, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, să aducă terenul în suprafață de 745 mp la starea inițială, în sensul ridicării construcțiilor existente pe acesta; a păstrat restul dispozițiilor sentinței civile nr. 342 din 5 aprilie 2018, pronunțate de Judecătoria Fetești; a obligat apelantele-pârâte P.F. E. și B. S.R.L. să plătească apelantului-reclamant suma de 6.103,30 RON și apelantei-reclamante D. S.R.L. suma de 5.070 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel; a compensat cheltuielile de judecată din apel între apelanții-reclamanți și apelanta-pârâtă Comuna Limanu; a menținut restul dispozițiilor deciziei civile nr. 1465 din 19 decembrie 2023, pronunțate de Tribunalul Ialomița; a obligat recurentele-pârâte P.F. E. și B. S.R.L. să plătească recurentului-reclamant C. suma de 5.246 RON și recurentei-reclamante D. S.R.L. suma de 15.519 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs; a compensat cheltuielile de judecată din recurs între recurenții-reclamanți și recurenta-pârâtă Comuna Limanu.

La 23 iulie 2024, A. și B. S.R.L. au formulat cerere de revizuire, în principal, împotriva deciziei civile nr. 473 din 18 iunie 2024, pronunțate de către Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016 și, în subsidiar, împotriva sentinței civile nr. 352 din 5 aprilie 2018, pronunțate de către Judecătoria Fetești în același dosar, solicitând anularea, în parte, a hotărârilor atacate, în sensul respingerii cererii de demolare a construcțiilor.

Revizuentele au invocat motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, susținând că, în ce privește cererea privind demolarea construcțiilor edificate pe terenul în suprafață de 745 mp, situat în comuna Limanu, satul Vama Veche, decizia civilă nr. 473 din 18 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și, în subsidiar, sentința civilă nr. 352 din 5 aprilie 2018 a Judecătoriei Fetești, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2016, sunt potrivnice hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2006, respectiv sentinței civile nr. 1357/2007 a Judecătoriei Mangalia, deciziei civile nr. 613/2007 a Tribunalului Constanța și deciziei civile nr. 193/2008 a Curții de Apel Constanța.

Au precizat revizuentele că, în dosarul nr. x/2006, instanțele au reținut legalitatea edificării construcțiilor, precum și existența dreptului legal de folosință al PF E. asupra terenului, în baza contractului de închiriere nr. x/1998 și a actelor adiționale, constatând că acesta se află în domeniul privat al Comunei Limanu, nu în domeniul public al Statului, pe când, în dosarul nr. x/2016, instanțele au dispus demolarea construcțiilor, invocând inexistența unui drept legal asupra terenului și apartenența acestuia la domeniul public.

Revizuentele au arătat că în cele două litigii există identitate de părți, întrucât B. S.R.L. este succesoarea în drepturi a PF E., iar reclamanta D. S.R.L., prin administrator C., a figurat în ambele părți. De asemenea, au susținut că există identitate de obiect și cauză, întrucât în ambele litigii s-a solicitat demolarea acelorași construcții, invocându-se nelegala lor edificare pe un teren considerat a aparține domeniului public.

Intimații C. și D. S.R.L. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților Primarul Comunei Limanu și Consiliul Local Limanu, iar, în subsidiar, au solicitat respingerea revizuirii, ca nefondată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând, cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, excepția inadmisibilității, invocată de intimați prin întâmpinare, Înalta Curte o va admite și va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, pentru următoarele considerente de drept:

Potrivit art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, "revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate."

Acest motiv permite revizuirea în cazul în care se ajunge la situația ca același proces să fie soluționat de două ori, pronunțându-se hotărâri contradictorii, fiind necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate: (i) să fie vorba despre hotărâri definitive potrivnice; (ii) hotărârile potrivnice să fie pronunțate în același litigiu, adică să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; (iii) hotărârile potrivnice să fie pronunțate în dosare diferite, nu în același dosar; (iv) în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost invocată, aceasta să nu se fi discutat; (v) să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea puterii lucrului judecat. Din moment ce aceste condiții sunt prevăzute de lege în mod cumulativ, rezultă că neîndeplinirea oricăreia dintre ele conduce la respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Analizând cererea de revizuire, prin prisma condițiilor legale antemenționate, se constată că, în cadrul dosarului nr. x/2016, instanța de recurs a înlăturat, ca nefondate, criticile privind excepția autorității de lucru judecat în legătură cu cererea de demolare a construcțiilor edificate pe terenul în litigiu. Astfel, la paginile 57-58 ale deciziei civile supuse revizuirii, instanța de recurs a reținut următoarele:

"În ceea ce privește sentința civilă nr. 1357/C/20.06.2007, pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr. x/2006, definitivă prin decizia civilă nr. 613/18.12.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, și irevocabilă prin decizia civilă nr. 193/C/11.06.2008, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta D. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei Limanu și Comuna Limanu, având ca obiect demolarea construcțiilor edificate fără autorizație de construire, nici față de aceste hotărâri nu există autoritate de lucru judecat în speță. Desigur, autoritatea de lucru judecat este invocată cu titlu de efect negativ, urmărindu-se împiedicarea judecății, ceea ce presupune identitate de părți, obiect și cauză. În speță, nu există identitate de cauză, prin care se înțelege fundamentul pretenției deduse judecății sau, într-o altă formulare, situația de fapt calificată juridic.

Din analiza hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2006 rezultă că, în acea pricină, cauza cererii de chemare în judecată privea lipsa autorizațiilor de construire pentru construcțiile a căror desființare se solicita. Doar prin apel s-a făcut vorbire despre faptul că prima instanță nu ar fi fost preocupată să stabilească regimul juridic al terenului pe care erau edificate construcțiile a căror desființare se solicita și că acel teren ar fi făcut parte din domeniul public de interes național, iar instanța de apel a reținut că terenul face parte din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, în baza unui punct de vedere al unității administrativ- teritoriale (eminamente subiectiv, întrucât era parte în dosar) și a adresei nr. x/05.04.2001, emise de Compania Națională Apele Române S.A. către Consiliul Județean Constanța. În același timp, instanța de recurs a făcut referire la aceeași adresă nr. 2352/05.04.2001, pentru a reține că terenul pe care erau edificate construcțiile făcea parte din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale.

Așadar, este lesne de observat că, pe de o parte, cauza principală a cererii introductive în dosarul nr. x/2006 a fost edificarea fără autorizație de construire a construcțiilor față de care s-a solicitat demolarea, iar un argument suplimentar adus acestei cauze a privit faptul că terenul pe care erau edificate construcțiile era proprietate publică a statului, și nu proprietate privată a unității administrativ-teritoriale. Or, analiza instanțelor în dosarul nr. x/2006 s-a concentrat pe faptul că există autorizații de construire și pe existența dreptului de folosință a terenului, în vreme ce problematica regimului juridic a fost analizată în mod limitat, având în vedere obiectul pricinii (desființare construcții). Într-o altă exprimare, instanța nu a fost învestită cu un capăt de cerere prin care să se determine regimul juridic al terenului pe care erau edificate construcțiile a căror desființare s-a solicitat în dosarul nr. x/2006, iar analiza limitată din cuprinsul considerentelor deciziilor pronunțate de instanțele de control judiciar nu poate constituie o piedică în prezenta pricină.

În schimb, în prezentul dosar se invocă nulitatea absolută a titlului de proprietate asupra terenului pe care sunt edificate construcțiile (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/09.05.2008), întrucât terenul ar face parte din domeniul public al statului, iar, în cazul în care titlul de proprietate pentru teren este nul absolut, construcțiile edificate pe acel teren ar trebui desființate, fiind lesne de observat că această structură juridică este diferită de cea avută în vedere în dosarul nr. x/2006."

Se constată că instanța de recurs a analizat și a respins criticile referitoare la excepția autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2006, respectiv sentința civilă nr. 1357 din 20 iunie 2007 a Judecătoriei Mangalia, decizia civilă nr. 613 din 18 decembrie 2007 a Tribunalului Constanța și decizia civilă nr. 193 din 11 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, reținând, în esență, că între litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2006 și cel ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 nu există identitate de cauză, nefiind, așadar, îndeplinită cerința legală referitoare la tripla identitate (părți, obiect și cauză).

În acest context, revizuentele nu pot reitera această excepție pe calea revizuirii întemeiate pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, deoarece se opune autoritatea de lucru judecat asupra acestei chestiuni, rezultând din decizia civilă nr. 473R din 18 iunie 2024, prin care Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a examinat și a respins autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate în cadrul dosarului nr. x/2006

Neîndeplinirea acestei condiții, deduse din reglementarea art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, conduce per se la respingerea cererii de reviziure, ca inadmisibilă, fără a mai fi necesară analizarea celorlalte condiții legale.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 326 alin. (3) raportat la art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității, invocată de către intimați prin întâmpinare, și va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă. Totodată, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte le va obliga pe revizuentele A. și B. S.R.L., în solidar, să plătească cheltuieli de judecată (onorarii de avocat) în cuantum de 7.590 RON către intimatul C. și în cuantum de 3.000 RON către intimata D. S.R.L., dovedite a fi efectuate în cauză prin documentele justificative depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinări.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentele A. și B. S.R.L., în principal, împotriva deciziei civile nr. 473 din 18 iunie 2024, pronunțate de către Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016 și, în subsidiar, împotriva sentinței civile nr. 352 din 5 aprilie 2018, pronunțate de către Judecătoria Fetești în dosarul nr. x/2016.

Obligă revizuentele A. și B. S.R.L. să plătescă cheltuieli de judecată în cuantum de 7.590 RON către intimatul C. și în cuantum de 3.000 RON către intimata D. S.R.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2025.