ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1670/2019

HOTĂRÂRE

08.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1670/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 8 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la 21 aprilie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. i-a chemat în judecată pe pârâții B. S.A. și C., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 2 octombrie 1996, autentificat la B.N.P. D. și, pe cale de consecință, să constate dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în suprafață de 3.705 mp, situat în comuna Micești, județul Argeș.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 66-73 din Legea nr. 18/1991, art. 1073-1077 și art. 1175 C. civ. din 1864.

Prin sentința civilă nr. 374/2018 din 22 ianuarie 2018, Judecătoria Pitești a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. S.A. și C. și l-a obligat pe reclamant la plata către pârâta B. S.A. a cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 1.800 RON.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 5201/2018 din 28 noiembrie 2018, Tribunalul Argeș, secția Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței primei instanțe și l-a obligat pe apelantul-reclamant la plata către intimata-pârâtă B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.400 RON.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul.

Prin încheierea din 12 martie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a scos cauza de pe rolul său și a înaintat-o secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a aceleiași curți de apel.

Pentru a hotărî astfel, secția I civilă a reținut că are competență delimitată prin excluderea litigiilor ce poartă cu un profesionist, conform hotărârii nr. 5 din 10 martie 2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești.

Aceeași secție a reținut că acțiunea are ca obiect constatarea simulației, prin interpunerea de persoane, în vânzarea-cumpărarea unui imobil ce a reprezentat activul societății pârâte B. S.A.

Totodată, secția I civilă a reținut că aceste contracte de vânzare de active erau supuse anumitor cerințe, date fiind condițiile de privatizare a activității fostelor unități de stat, tocmai prin prisma activităților profesionale desfășurate în considerarea acelor active pentru care legiuitorul a oferit beneficiul privatizării.

Astfel, dobândirea proprietății asupra terenurilor era condiționată de stricta lor necesitate pentru desfășurarea activității economice, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat.

Aceeași secție a mai reținut că activitatea economică a vânzătorului era una ce condiționa atât primirea în proprietate a imobilului, cât și înstrăinarea ulterioară a acestui bun. Prin urmare, evaluarea posibilității constatării unei asemenea simulații a contractului de vânzare-cumpărare trebuie făcută tot în considerarea aceleași activități profesionale a pârâtului și, respectiv, a condițiilor impuse de lege pentru ca acesta să-și înstrăineze activele.

Totodată, a reținut că prezentul litigiu, deși nu presupune aplicarea dispozițiilor art. 226 din Legea nr. 71/2011, presupune verificarea condițiilor de valabilitate pentru încheierea pretinsului act secret, prin prisma legislației de la data încheierii sale, care reglementa vânzarea de active.

Pentru aceste motive, secția I civilă a conchis că soluționarea prezentului litigiu este de competența secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești sub nr. x/2017*.

Prin încheierea din 16 mai 2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a aceleiași curți de apel; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două secții și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, secția a II-a civilă a reținut că, deși terenul înstrăinat făcea parte din patrimoniul profesionistului, vânzarea nu avea legătură cu activitatea economică desfășurată, fiind impusă de actul normativ ce urmărea protejarea cumpărătorului activelor în procedura privatizării.

Totodată, a reținut că reclamantul a invocat simularea unui act juridic, prin interpunerea de persoane, calitatea de profesionist a vânzătorului neavând nicio relevanță în soluționarea cauzei, obiectul acesteia fiind pur civil.

Aceeași secție a constatat că în structura Curții de Apel Pitești funcționează două secții civile, motiv pentru care colegiul de conducere al instanței stabilește obiectele din sistemul ECRIS, corespunzătoare fiecărei secții, conform art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești a stabilit că, începând cu 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții civile, dosarele din materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond, să fie soluționate de secția a II-a Civilă; hotărârea își produce efectele și în prezent, neintervenind alte modificări în perioada ce a urmat după adoptarea ei.

Stabilind criteriul de departajare a competenței între cele două secții civile ale Curții de Apel Pitești, s-a apelat la un criteriu ce ține de natura litigiului, urmând ca litigiile cu profesioniști să fie atribuite secției a II-a Civile, în timp ce celelalte litigii, de natură civilă propriu-zisă, să fie soluționate în continuare de secția I Civilă.

Evocând doctrina relevantă în această materie, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești a reținut că stabilirea competenței în raport de obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății se circumscrie noțiunii de competența materială procesuală.

Prin urmare, determinant în stabilirea competenței materiale procesuale a celor două secții este criteriul ce ține de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesioniști. Concluzia este determinată atât de hotărârea colegiului, menționată anterior, cât și de interpretarea dată în soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 18/2016.

Așadar, calitatea de profesionist a uneia dintre părți nu poate constitui prin ea însăși un astfel de criteriu, întrucât nu are nicio acoperire în dreptul pozitiv și contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ.

Aceeași secție a reținut că, fiind pusă în discuție simulația unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la un teren, litigiul nu are natura unuia de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Dimpotrivă, acest litigiu aparține materiei civile propriu-zise, ce revine în competența de soluționare a secției I a Curții de Apel Pitești, conform hotărârii colegiului de conducere a aceleiași curți de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 3 iunie 2019, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții ale aceleiași instanțe, secția I civilă și secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Pitești - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între secțiile sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două secții este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Acțiunea are ca obiect constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 2 octombrie 1996, autentificat la B.N.P. D., încheiat între B. S.A., în calitate de vânzător și C., în calitate de cumpărător.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 66-73 din Legea nr. 18/1991, art. 1073-1077 și art. 1175 C. civ. din 1864.

Așadar, reclamantul a învestit instanța cu o acțiune în constatarea simulației unui contract de vânzare-cumpărare.

Instanța supremă reține că actul de vânzare-cumpărare a avut ca obiect înstrăinarea terenului în suprafață de 3.705 mp, situat în comuna Micești, județul Argeș. Vânzarea de imobile nu intra în obiectul de activitate al societății B. S.A.

Așadar, contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 2 octombrie 1996 nu a fost încheiat de societatea pârâtă în desfășurarea activității sale profesionale.

În aceste condiții, instanța supremă reține că litigiul dedus judecății nu prezintă elemente comune cu cele avute în vedere de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Aceasta, întrucât cele patru categorii de litigii prevăzute de acest text de lege sunt grefate pe una și aceeași activitate, respectiv pe activitatea profesională/economică și izvorăsc din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ de către un profesionist.

Cum litigiul de față nu derivă dintr-o astfel de activitate, rezultă că soluționarea acestuia nu este de competența materială procesuală a unei secții specializate.

Calitatea de profesionist a societății pârâte nu poate conduce concluzia contrară, din moment ce, conform deciziei nr. 18/2016, pronunțată într-un recurs în interesul legii, competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4), raportat la 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.