Decizia nr. 1450/2019 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 186/2018 a Curții de Apel Pitești

Obiectul cauzei Prin Decizia nr. 470 din 7 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Argeș a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 2541 din 13 septembrie 2017, pronunțată de același tribunal în dosarul nr. x/2016 și împotriva Sentinței civile nr. 367 din 7 februarie 2015 și a Încheierii din 31 ianuarie 2017, pronunțate de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații B., C., Comisia Locală de Fond Funciar Dârmănești și Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, în favoarea Judecătoriei Câmpulung. Împotriva deciziei a formulat recurs revizuentul.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Pitești Prin Decizia civilă nr. 186 din 12 octombrie 2018, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul și a obligat pe recurent la plata către intimații B. și C. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON. În pronunțarea soluției, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., conform cărora dacă instanța se declară necompetentă a soluționa cererea, hotărârea pe care o pronunță, prin care este stabilită și instanța competentă, nu este supusă niciunei căi de atac. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatorul A.

Hotărârea pronunțată în contestație în anulare Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 8 din 9 ianuarie 2019, a respins contestația în anulare și a obligat contestatorul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 RON către intimații persoane fizice.

Calea de atac formulată în cauză Această ultimă decizie a fost atacată pe calea recursului de către contestator.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar recurs. Recurentul a depus punct de vedere la raport, prin care a invocat argumente legate de fondul litigiului și a susținut că recursul este admisibil. Prin rezoluția din 3 iulie 2019 s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la 19 septembrie 2019, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția inadmisibilității, reținută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. În speță, Înalta Curte reține că hotărârea atacată cu contestație în anulare, și anume Decizia civilă nr. 186 din 12 octombrie 2018, a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a vizat soluționarea recursului formulat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 470 din 7 februarie 2018, prin care s-a admis excepția de necompetență în soluționarea unei cereri de revizuire. Cum hotărârea curții de apel, care a respins, ca inadmisibil recursul, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii", și, deci, nesusceptibilă de a fi atacată cu un alt recurs, rezultă că, în aplicarea art. 508 alin. (4), evocat anterior, și hotărârea pronunțată în contestația în anulare are același regim juridic, fiind tot o hotărâre definitivă, nesupusă căii de atac a recursului. Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. În consecință, pentru argumentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză.