ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1329/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 6 noiembrie 2017, pe rolul Tribunalul Argeș, secția civilă, A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 323 din 11 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, în dosarul nr. x/2009, cerere precizată la data de 12 decembrie 2017.

Prin Decizia civilă nr. 409 din 19 decembrie 2017, Tribunalul Argeș, secția civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată împotriva Deciziei civile nr. 323 din 11 octombrie 2017 a Tribunalului Argeș, secția civilă, și, ca nefondată, cererea întemeiată pe art. 322 pct. 2 și 4 din același act normativ și a obligat revizuentul să plătească intimatei B. suma de 1000 RON, cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 210 din 10 decembrie 2018, Curtea de Apel Pitești, secția I-a civilă a admis recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 409 din 19 decembrie 2017 a Tribunalului Argeș, secția civilă, a casat decizia în partea privind revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., păstrând cauza spre competentă soluționare și a menținut în rest decizia.

Prin Decizia civilă nr. 47 din 11 februarie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 323 din 11 octombrie 2017 a Tribunalului Argeș, secția civilă, și a obligat pe revizuent la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata B.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A., recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 28 martie 2019.

În cuprinsul motivelor de recurs recurentul-revizuent A. a arătat că:

- prin Decizia civilă nr. 47 din 11 februarie 2019, Curtea de Apel Pitești nu a observat prima cerere de revizuire formulată la data de 3 noiembrie 2017 și a analizat doar precizările depuse la data de 12 decembrie 2017, în raport de care a considerat că cererea de revizuire este depusă tardiv, în condițiile în care, în prima cerere de revizuire, depusă în termenul legal, nu a făcut vorbire în vreun fel nici despre prevederile art. 322 pct. 2 sau 4 C. proc. civ., ci doar a menționat că executorul judecătoresc C. nu poate efectua executarea silită, întrucât este condamnat penal;

- hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 324 C. proc. civ. în condițiile în care instanța de recurs trebuia să aibă în vedere și prevederile art. 103, art. 104 și art. 310 C. proc. civ., conform cărora tardivitatea cererii poate fi pusă în discuție doar la prima zi de înfățișare, în caz contrar cererea fiind considerată depusă în termen;

- că motivarea Deciziei civile nr. 47/2019 a Curții de Apel Pitești seamănă foarte mult cu cea a Deciziei civile nr. 409/2017 a Tribunalului Argeș, aspect care se datorează legăturilor de afinitate cu o judecătoare;

- că, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de de lege;

- că nu a fost legal constituit completul de judecată care a pronunțat Decizia nr. 47/2019 a Curții de Apel Pitești, în contextul în care, după casarea acestei hotărâri, judecata trebuia să se facă de un complet de 2 judecători, fiind încălcate dispozițiile art. 159 C. proc. civ.

Prin concluziile scrise, transmise prin poșta electronică la data de 18 iunie 2019, intimata B. a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

La aceeași dată a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimatul D., prin care a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recurentul - revizuent nu și-a argumentat în drept cererea de recurs, însă criticile aduse hotărârii atacate în expunerea motivelor de recurs pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1 și 5 C. proc. civ., care prevăd că se poate cere casarea unei hotărâri atunci când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale și când a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din același act normativ.

Recurentul susține că, încă din cuprinsul primei cereri de revizuire formulată în termenul legal, ar fi invocat argumente privind contrarietatea de hotărâri, însă instanța, în mod greșit nu ar fi observat acest aspect, reținând că motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. ar fi fost menționat pentru prima dată în cuprinsul precizării aduse cererii inițiale de revizuire, dată în raport de care l-a apreciat ca fiind tardiv formulat.

Verificând conținutul primei cereri de revizuire, Înalta Curte constată că nu se poate extrage nici un argument care să susțină contrarietatea de hotărâri, o atare critică fiind adusă în mod neechivoc numai în cuprinsul precizării cererii de revizuire, depusă la 12 decembrie 2017, cu depășirea termenului de o lună, prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., calculat de la data pronunțării ultimei hotărâri considerate potrivnice, respectiv Decizia civilă nr. 323 din 11 octombrie 2017 a Tribunalului Argeș, secția civilă.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 103, art. 104, art. 310 și art. 324 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția tardivității nu a fost invocată după prima zi de înfățișare, astfel cum se susține în recurs, ci în chiar prima zi de înfățișare, la data de 4 februarie 2019.

Prima zi de înfățișare, astfel cum este definită în art. 134 din C. proc. civ., este primul termen acordat în cauză în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.

Prezenta cauză a parcurs două cicluri procesuale, în cel de-al doilea instanța fiind legal învestită cu soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., astfel cum rezultă din Decizia civilă nr. 210 din 10 decembrie 2018 a Curții de Apel Pitești, prin care s-a casat în parte decizia atacată privind revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., acordându-se termen la 4 februarie 2019, pentru soluționarea acesteia, dată la care instanța a rămas în pronunțare, pe care a amânat-o la data de 11 februarie 2019.

Prin urmare, în cauză a fost acordat un singur termen de judecată, la data de 4 februarie 2019, care constituie și prima zi de înfățișare.

Recurentul susține că au fost încălcate și prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., însă nu arată care ar fi fost argumentele aduse în susținerea vreunuia dintre motivele de recurs, limitativ prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., pe care instanța nu le-ar analizat, astfel încât critica, fiind susținută doar formal, nu poate fi analizată.

Recurentul a menționat și nelegala compunere a completului de judecată care a pronunțat Decizia nr. 47/2019 a Curții de Apel Pitești, după casare cu reținere spre rejudecare, deoarece judecata cauzei ar fi trebuit să se realizeze în complet de 2 judecători, iar nu de 3 judecători, este nefondată deoarece judecarea pricinii de către Curtea de Apel Pitești, prin Decizia civilă nr. 47/2019, s-a realizat ca urmare a păstrării de către această instanță de recurs a cauzei spre competentă soluționare, în urma admiterii recursului, prin Decizia civilă nr. 210 din 10 decembrie 2018, în cuprinsul căreia instanța de recurs a făcut aplicarea art. 312 alin. (7) din C. proc. civ., potrivit căruia "dacă instanța de recurs constată că ea însăși era competentă să soluționeze pricina în primă instanță sau în apel, va casa hotărârea recurată și va soluționa cauza potrivit competenței sale".

Cum textul evocat vorbește despre soluționarea cauzei de către o "instanță de recurs", potrivit competenței sale, în mod corect cauza a fost rejudecată în complet de 3 judecători.

Ca atare, nu ne aflăm în ipoteza nerespectării unei norme de competență de ordine publică prin încălcarea competenței materiale, când procesul ar fi fost de competența unei instanțe de alt grad, astfel cum susține recurentul, invocând art. 159 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Luând în considerare argumentele anterior expuse și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 47 din 11 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 47 din 11 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - CL