Decizia nr. 348/2019 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă

Prin Decizia nr. 3061 din 14 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2014, s-a respins contestația în anulare declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2333 din 19 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Împotriva Deciziei nr. 3061 din 14 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a declarat contestație în anulare A., în baza deciziei Curții Constituționale referitoare la modul de alcătuire a Completului de 5 judecători, solicitând punerea în termen a dosarului.

Contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub Dosarul nr. x/2019, la 22 ianuarie 2019.

Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele Administrația Prezidențială și Compania Națională B. SA au solicitat respingerea contestației în anulare formulate de A..

Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 103 coroborat cu art. 319 alin. (2) teza a II-a din același Cod, a luat în examinare excepția tardivității declarării contestației în anulare, reținând următoarele: Dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., prevăd că împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. Potrivit art. 101 alin. (3) C. proc. civ., termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare. Prevederile art. 103 C. proc. civ. stabilesc că "Neîndeplinirea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei". Prin edictarea acestor dispoziții legale - art. 103 C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere posibilitatea repunerii părții în termenul legal de declarare a unei căi de atac sau a îndeplinirii unui act de procedură, în cazul în care partea dovedește existența unei "împrejurări mai presus de voința ei" și care se referă la o împrejurare obiectivă de neîndeplinire a obligației legale, care să se fi produs înainte de împlinirea termenului prevăzut de lege. În speță, împrejurarea invocată de către contestator în sprijinul cererii de repunere în termen, respectiv existența unei decizii pronunțate de Curtea Constituțională referitoare la modul de alcătuire a Completului de 5 judecători, nu vizează componența completelor de judecată de la nivelul secției a II-a civile a instanței supreme, motiv pentru care se constată că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 103 C. proc. civ. Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților. Întrucât la dosar nu există vreo dovadă din care să rezulte momentul la care contestatorul a luat cunoștință de hotărârea irevocabilă, a cărei anulare o solicită prin prezenta contestație în anulare, calculul termenului reglementat de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. se va face prin raportare la limita de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. Decizia împotriva căreia s-a declarat prezenta contestație în anulare a fost pronunțată la 14 octombrie 2014, iar prezenta cale de retractare a fost formulată la 22 ianuarie 2019, rezultând astfel că termenul de un an de la data la care hotărârea a rămas irevocabilă, reglementat de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., a fost depășit. Așadar, cum în cauză, contestația în anulare a fost formulată cu depășirea termenului imperativ de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., iar cererea de repunere în termenul de declarare a contestației în anulare a fost respinsă, Înalta Curte urmează să admită excepția tardivității și să respingă ca tardiv formulată contestația în anulare.