ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 898/2019

Ședința publică din data de 18 aprilie 2019

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 3965, pronunțată la data de 11 decembrie 2014, în dosarul nr. x/2011, a constatat nulitatea cererii de recurs declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 338 din 29 mai 2014 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, reclamanta A., la data de 13 martie 2019 (data poștei înscrisă pe plicul de expediere, dosar nr. x/2019), motivele contestației fiind depuse ulterior, la data de 15.04.2019.

Față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepția tardivității formulării contestației în anulare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuia efectuat un act de procedură conduce la decăderea din dreptul de a efectua acel act.

În speță, termenul de formulare a contestației în anulare urmează a fi verificat în raport de dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, contestația în anulare se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei până la împlinirea termenului stabilit de art. 401 alin. (1) lit. b) sau c) împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Dispozițiile art. 371

2

alin. (1) C. proc. civ. prevăd că pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori altei lucrări sau luarea unei alte măsuri dispuse de lege.

Decizia contestată în prezenta cauză, respectiv, decizia nr. 3965 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost pronunțată la data 11 decembrie 2014.

Prin această decizie s-a constatat nulitatea cererii de recurs formulate de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 338 din 29 mai 2014 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., decizie irevocabilă. Cum prin decizia nr. 3965 a Înaltei Curți a fost soluționat un recurs, în aplicarea art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., această hotărâre este irevocabilă.

Totodată, această decizie nu se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită, deoarece nu cuprinde vreo dispoziție de stabilire a unei obligații, în sarcina vreuneia dintre părți, susceptibilă de executare silită, în sensul dispozițiilor art. 371

2

alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, sunt incidente dispozițiile art. 319 alin. (2) teza finală C. proc. civ., potrivit cărora contestația în anulare trebuia introdusă în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii irevocabile a acesteia.

Or, în speță, decizia atacată a fost pronunțată la data de 11 decembrie 2014, iar contestatoarea a formulat contestație în anulare la data de 13 martie 2019, așa cum reiese din ștampila poștei aplicată pe plicul de expediere, aflată la dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, deci, mult cu depășirea termenului legal de un an de la data rămânerii irevocabile a deciziei contestate, care în acest caz este chiar data pronunțării acesteia.

Cum termenul de un an este un termen obiectiv și imperativ, înlăuntrul căruia trebuie îndeplinit actul de procedură al declarării căii de atac, exercitarea contestației în anulare cu depășirea acestui termen se sancționează cu decăderea așa cum prevăd dispozițiile art. 103 C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedară în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește, că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Ca atare, formularea în cauză a contestației în anulare de către reclamantă abia la data de 13 martie 2019 a fost făcută cu nesocotirea termenului stipulat în mod imperativ de lege, aspect care conduce la stingerea dreptului procedural în temeiul căruia instanța ar fi putut să supună examinării calea extraordinară de atac.

Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Or, neexercitarea dreptului procesual- în speță, a contestației în anulare- în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

În speță, așadar, se reține că, contestatoarea A. a încălcat prevederile art. 319 C. proc. civ., deoarece a formulat contestația în anulare cu depășirea termenului legal prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte învederate nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare de retractare a fost depășit în temeiul art. 319 alin. (2) teza finală raportat la art. 103 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare, ca tardiv formulată, excepția tardivității declarării acestei căi de atac fiind una de ordine publică, absolută astfel încât admiterea acesteia împiedică instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare să analizeze această cerere pe fond.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 3965 din 11 decembrie 2014, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2019.