ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3874/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3874/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică din 29 noiembrie 2011

Prin sentința

comercială nr. 487/C din 31 martie 2010 pronunțată de

Tribunalul Comercial

Argeș s-au respins excepțiile lipsei competenței materiale a instanței, a

lipsei calității procesuale active a reclamantei și cea de inadmisibilitate.

A fost admisă

acțiunea promovată de reclamanta Curtea de Apel Pitești împotriva pârâtelor

Biroul de Turism pentru Tineret, SC R.C.C. SRL, SC S.N.T. SRL, SC M. SRL, SC

L.S.C. SRL, SC A.S. SRL, SC A.R.E. SRL, Fundația Județeană pentru Tineret Argeș

și în consecință s-a dispus evacuarea acestora din spațiul,,Tehnic Club”,

situat în Pitești str. Justiției, atribuit prin HCL nr. 34/2007, completată cu

HCL nr. 116 din 5 aprilie 2007 reclamantei, conform schițelor aflate la filele

112 și 5 din dosar.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut caracterul comercial și

nepatrimonial al cauzei, care determină competența materială a tribunalului în

primă instanță, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ..

Inadmisibilitatea

acțiunii întemeiată pe art. 581 C. proc. civ., invocată de pârâta Fundația

Județeană pentru Tineret Argeș a fost respinsă, pe considerentul că reclamanta

și-a schimbat temeiul juridic al acțiunii, într-o acțiune de drept comun.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei aceasta a fost unită

cu fondul și în legătură cu care s-au reținut următoarele:

Reclamanta este

titulara unui drept de folosință asupra imobilului , pe o perioadă de 20 de

ani, transmis de la adevăratul proprietar – Municipiul Pitești, iar pârâtele îl

folosesc fără să fie titularele vreunui drept.

Titlul pârâtei

Fundația Județeană pentru Tineret Argeș a fost constatat nul printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă, prin care s-a statuat că nu se putea transmite în

proprietatea pârâtei un bun care aparținea domeniului public și, deoarece

acesta nu a fost niciodată proprietatea antecesoarei pârâtei, nu putea fi

transmis conform Legii nr. 15/1990 și Legii nr. 146/2002.

În consecință,

excepția lipsei calității procesuale active a fost respinsă și pe fond s-a

dispus evacuarea pârâtelor.

Prin Decizia nr. 8/A

din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a respins ca inadmisibilă

cererea formulată de SC M. SRL, de aderare la apelurile declarate în cauză.

Totodată, s-au admis apelurile formulate de pârâtele Fundația Județeană pentru

Tineret Argeș, SC L.S.C. SRL Pitești și SC S.N.T. SRL Pitești împotriva

sentinței nr. 487/C din 31 martie 2010 a Tribunalului Comercial Argeș, care a fost schimbată în parte, în sensul respingerii acțiunii în evacuare

formulată de reclamanta Curtea de Apel Pitești împotriva pârâtelor apelante și

menținerii restului dispozițiilor sentinței .

În considerentele

deciziei s-au reținut următoarele:

Excepția

necompetenței materiale a tribunalului a fost corect respinsă, în considerarea

naturii comerciale a litigiului, determinată de calitatea de comercianți a

pârâtelor, care utilizează spații cu destinație comercială.

În ce privește

excepția lipsei calității procesuale active , în mod corect a fost respinsă,

deoarece reclamanta deține un drept de administrare cu privire la imobilul în

litigiu și are un interes în promovarea unei acțiuni în evacuare , fiind

justificată poziția sa procesuală pentru a-și asigura folosința spațiului

Excepția

inadmisibilității acțiunii pentru neîncadrarea acesteia în drept a fost, de

asemenea, respinsă, pe considerentul că judecătorul apreciază asupra obiectului

cauzei.

Pe fond, instanța de

apel a reținut că titlul pârâtei Fundația Județeană pentru Tineret Argeș îl

constituie întabularea în cartea funciară a dreptului său de proprietate, în

timp, ce reclamanta invocă un drept de administrare asupra unei părți din

imobil, astfel că titlurile nu se pot verifica decât în cadrul unei acțiuni în

revendicare, formulată de titularul dreptului de administrare.

Or, în condițiile în

care ambele părți invocă un drept de proprietate, acțiunea în evacuare este nefondată.

În ceea ce privește

cererea de aderare la apeluri formulată de pârâta SC M.A. SRL, aceasta a fost

respinsă ca inadmisibilă, avându-se în vedere dispozițiile art. 293 alin. (1) C.

proc. civ. și față de împrejurarea că, prin această cerere nu s-a aderat la

apelul părții potrivnice, ci, la cel declarat de o parte având aceeași poziție procesuală.

Împotriva deciziei

din apel au declarat recurs reclamanta Curtea de Apel Pitești și pârâta SC M.A.

SRL.

de recurs, recurenta-reclamantă susține incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

faptul că decizia este nelegală, deoarece niciuna dintre pârâte nu a avut și nu

are un drept locativ asupra vreunei suprafețe din imobilul în litigiu.

Astfel, Decizia nr.

249 din 14 iulie 1982 emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular

al județului Argeș prin care s-a transmis imobilul în litigiu antecesoarei

apelantei Fundația Județeană pentru Tineret Argeș, a fost anulată în mod

irevocabil prin hotărâri judecătorești, astfel că imobilul a rămas în domeniul

public al statului, fiind atestat ca atare prin hotărâre de guvern și dat în

administrare recurentei-reclamante prin hotărâre a consiliului local.

Recurenta arată că,

în mod nelegal s-a reținut de către instanța de apel împrejurarea că acțiunea

în evacuare nu poate fi primită întrucât se impune compararea titlurilor,

deoarece, pârâta Fundația Județeană pentru Tineret Argeș nu deține nici un

titlu, iar intabularea în c.f. nu are efect constitutiv de drepturi în zona

situării imobilului, fiind totodată o operațiune efectuată cu rea-credință,

după constatarea atestării imobilului ca făcând parte din domeniul public.

De asemenea, arată că

întabularea nu îi este opozabilă nici proprietarului, dar nici reclamantei în a

cărei administrare se găsește imobilul.

În privința

celorlalte pârâte, SC L.S.C. SRL și SC S.N.T. SRL, recurenta susține că,

nelegal s-a reținut folosința imobilului de către acestea în baza unor

contracte valabile, deoarece actele succesive încheiate au la bază un act lovit

de nulitate, fiind totodată, aplicabil principiul potrivit căruia nimeni nu

poate transmite în mod eficient drepturi care nu îi sunt recunoscute.

SC M.A. SRL solicită, prin recursul declarat împotriva deciziei nr. 8 din 31

ianuarie 2011 casarea acesteia în parte și respingerea în întregime a cererii

formulate de reclamanta Curtea de Apel Pitești.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a omis a se

pronunța asupra excepției competenței materiale a instanței care a judecat pe

fond acțiunea și că aceasta aparține instanței civile față de obiectul acțiunii

dedus judecății, or, prima instanță s-a raportat în mod greșit la caracterul

comercial al raporturilor statuate între pârâte.

În al doilea rând, recurenta

susține greșita soluționare a excepției de inadmisibilitate a acțiunii. Astfel,

în primul rând, nu s-a avut în vedere că, între părți nu au existat raporturi

de obligații derivate din locațiune, ci raporturi de drept real, constând în

exercitarea de către pârâta Fundația Județeană pentru Tineret Argeș a posesiei

asupra imobilului revendicat de reclamanta Curtea de Apel Pitești, respectiv a

unor drepturi de locațiune de către celelalte pârâte. Din acest motiv, susține

că dreptul real de proprietate pretins de reclamantă nu putea fi apărat decât

pe calea acțiunii în revendicare.

În al doilea rând, se

susține că acțiunea era inadmisibilă pentru neindicarea temeiului de drept, așa

cum impune imperativ art. 112 pct. 4 C. proc. civ.

Recurenta

învederează, cu privire la cererea sa de aderare la apelul pârâtelor, că

aceasta a avut semnificația unei achiesări la motivele din cuprinsul cererilor

apelantelor, precum și la excepțiile procesuale de ordine publică, în scopul de

a-i face opozabilă decizia din apel, și nu o nouă cerere, așa cum a interpretat

instanța prin decizia recurată, în mod greșit, fără a pune în discuția părților

inadmisibilitatea acestei cereri.

Prin întâmpinarea

depusă la fila 74, intimata SC L.S.C. SRL a solicitat respingerea recursului

declarat de reclamanta Curtea de Apel Pitești.

În combaterea

motivelor de recurs, intimata arată că solicitarea evacuării este întemeiată de

existența unui drept de administrare asupra imobilului, dobândit de reclamantă

prin hotărâre a Consiliului local Pitești, în condițiile în care, înscrisurile

pârâtei SC L.S.C. SRL ce dovedesc titlul său locativ nu au fost lipsite de

efecte juridice printr-o hotărâre judecătorească. Pentru a intra în stăpânirea

bunurilor, proprietarul are la îndemână doar acțiunea în revendicare, evacuarea

presupunând existența unor raporturi juridice locative decurgând dintr-un

contract de închiriere.

Prin întâmpinarea

depusă la fila 95, intimata Fundația Județeană pentru Tineret Argeș a solicitat

respingerea recursului reclamantei, arătând că, deși acesta se întemeiază pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu se arată norma de drept

încălcată sau aplicată greșit.

De asemenea, invocă

un drept locativ propriu asupra imobilului în litigiu, despre care afirmă că nu

poate face obiectul analizei în cadrul unei acțiuni în evacuare.

Analizând recursurile

se vor reține următoarele:

introductivă și precizată ulterior ca acțiune de drept comun, reclamanta Curtea

de Apel Pitești a solicitat evacuarea pârâtelor din imobilul situat în Pitești,

și anume spațiul intitulat ”Tehnic Club”, prevalându-se de un drept de

administrare asupra acestuia, obținut pe o perioadă de 20 de ani, prin

Hotărârea Consiliului local Pitești nr. 34 din 30 ianuarie 2007.

Instanța de apel a

schimbat hotărârea primei instanțe și a respins acțiunea în evacuare, reținând,

în esență, că, de vreme ce pârâta Fundația Județeană pentru Tineret Argeș

exhibă la rândul său un titlu asupra aceluiași imobil, și anume intabularea în

cartea funciară a dreptului său de proprietate, mijlocul juridic, în această

situație, îl reprezintă o acțiune în revendicare, în scopul comparării

titlurilor.

În analiza efectuată,

instanța de apel omite însă din vedere faptul că, titlul care a stat la baza intabulării

în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei Fundația Județeană

pentru Tineret Argeș a fost anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Astfel, prin sentința

nr. 483/CA din 17 octombrie 2008 a Tribunalului Argeș, rămasă irevocabilă în

baza deciziei nr.768 din 18 mai 2009 s-a constatat nulitatea Deciziei nr. 249

din 14 iulie 1982 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al județului

Argeș, prin care imobilul în litigiu era trecut în proprietatea Comitetului

Județean al Uniunii Tineretului Comunist, antecesoarea pârâtei.

În consecință,

imobilul, cunoscut sub denumirea de ”Tehnic Club”, a rămas în proprietatea

publică a statului, fiind ulterior atestat prin HG nr. 447 din 16 august 2002,

la poziția nr. 19, ca parte din domeniul public al unității

administrativ-teritoriale.

Așa cum s-a menționat

anterior, reclamanta este titulara unui drept de administrare asupra imobilului

în litigiu, ca modalitate de exercitare a dreptului de proprietate publică, drept

real principal inalienabil, imprescriptibil și insesizabil, corespunzător

dreptului de proprietate publică, opozabil

erga omnes

în raporturile

juridice de drept privat, care poate fi apărat de titularul său, prin

mijloacele de drept civil, și care îi conferă acestuia atributele posesiei,

folosinței și dispoziției.

De cealaltă parte,

pârâta Fundația Județeană pentru Tineret Argeș opune cartea funciară în care

este intabulat dreptul său de proprietate.

Sub acest aspect, în

mod nelegal instanța de apel nu a ținut seama de faptul că actul juridic care a

stat la baza intabulării în cartea funciară a fost anulat și că, unul dintre

principiile care se degajă din reglementările Legii nr. 7/1996 este acela al

opozabilității față de terți a drepturilor reale imobiliare înscrise în cartea

funciară, față de principiul efectului translativ sau constitutiv de drepturi

ale sistemului de publicitate bazat pe Decret-lege nr. 115/1938 ori pe temeiul

noului C. civ..

De asemenea, un alt

principiu, acela al publicității materiale, denumit și principiul forței

probante a înscrierii drepturilor reale în cartea funciară este strâns legat de

două prezumții relative, instituite prin art. 30 din Legea nr.7/1996.

Astfel, la alin. (1)

a art. 30 se instituie o prezumție pozitivă, conform căreia ”Dacă în cartea

funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul

unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit

sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul”. O prezumție

negativă complementară este reglementată în alin. 2, în care se arată că ”Dacă

un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există”.

În speță, suntem în

prezența prezumției pozitive, în care contrariul constituirii și dobândirii cu

bună-credință a dreptului real al pârâtei a fost dovedit, prin hotărâre

judecătorească irevocabilă, după cum s-a reținut mai sus, chiar dacă stabilirea

situației juridice reale a imobilului intabulat, printr-o hotărâre

judecătorească definitivă pronunțată împotriva titularului înscrierii obținută

în cadrul acțiunii în rectificare, în temeiul art. 34 lit. a) din Legea nr.

7/1996, încă nu s-a realizat.

În baza acestor

considerente se va reține că pârâta ocupă fără nici un titlu spațiul în litigiu

și că, în mod greșit instanța de apel a apreciat că este incidentă situația în

care pârâta invocă un drept real despre care pretinde că ar fi opozabil

reclamantei, ceea ce ar fi impus recurgerea la acțiunea în revendicare, conform

art. 480 C. civ.

Reclamanta nu a căutat

prin acțiunea de față să își valorifice dreptul său real principal de

administrare, ca modalitate de exercitare a dreptului de proprietate publică,

ci doar un drept personal de creanță având caracter relativ, în cadrul acțiunii

în evacuare, conform art. 1410 și urm. C. civ., urmând să-l constrângă pe

debitor să execute o obligație de a face, adică de a evacua și preda material

imobilul.

Cauza acțiunii în

evacuare o constituie ocuparea fără titlu a imobilului de către pârât și voința

reclamantei de a face ca această ocupare să înceteze, stabilindu-se o stare

corespunzătoare dreptului pretins, respectiv predarea acestuia în

materialitatea lui, ca o obligație de ”a face”, adică de a preda, iar nu ca o

obligație de ”a da”, respectiv de a constitui sau transmite un drept real.

În privința

celorlalte pârâte care folosesc imobilul în baza unor contracte de colaborare,

comodat, asociere în participație etc. se va reține că acestea, nu au la bază

un titlu locativ care să emane de la realul proprietar al imobilului – autoritatea

administrativ locală, așa încât, soluția evacuării acestora, prin aplicarea

dispozițiilor art. 1410 și urm. C. civ., pronunțată în primă instanță este una

legală, iar decizia dată în apel fiind și în privința acestor părți, care au

exercitat calea de atac, greșită.

În baza acestor

considerente, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., fiind dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a se admite recursul declarat de reclamanta

Curtea de Apel Pitești, împotriva deciziei din apel, cu consecința modificării

în parte a acesteia, în sensul respingerii apelurilor declarate de pârâtele

Fundația Județeană pentru Tineret Argeș, SC L.S.C. SRL Pitești și SC S.N.T. SRL

Pitești împotriva sentinței nr. 487/C din 31 martie 2010 a Tribunalului Comercial Argeș.

păstra dispozițiile deciziei privitoare la modul de soluționare a cererii de

aderare la apel formulată de pârâta SC M.A.. SRL, reținându-se că, în ipoteza

calificării ca atare a cererii, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile

art. 293 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că intimatul este în drept să

adere la apelul făcut de partea potrivnică printr-o cerere proprie, care să

tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.

În schimb, prin reținerea

calificării cererii din apel, ca o achiesare la motivele de apel ale pârâtelor,

așa cum însăși pârâta SC M.A. SRL a precizat la punctul 8 din cererea de

recurs, exercitarea acestei căi de atac, prin care se aduc critici hotărârii

primei instanțe, cu privire la modul de soluționarea a unor excepții

procesuale, cât și pe fond, este inadmisibilă fiind făcută

omisso medio

,

adică trecând peste calea de atac a apelului.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC M.A. SRL împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta CURTEA DE APEL PITEȘTI împotriva deciziei nr. 8/A din 31

ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge

apelurile formulate de pârâtele FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET ARGEȘ, SC

L.S.C. SRL PITEȘTI și SC S.N.T. SRL PITEȘTI împotriva sentinței nr. 487/c din

31 martie 2010 a Tribunalului Comercial Argeș.

Menține restul

dispozițiilor deciziei.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC M.A.. SRL BUCUREȘTI împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 noiembrie 2011.