ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2680/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2680/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Deliberând asupra prezentei contestații, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea supusă controlului judiciar
Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 28 din 11 ianuarie 2018 a fost respinsă cererea de apărare a reputației profesionale formulată de judecătorul A., cerere ce a constituit obiectul verificărilor finalizate prin Raportul Inspecției Judiciare nr. x/2017.
Pentru a decide în acest sens, Plenul CSM a reținut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la Inspecția Judiciară la data de 12 ianuarie 2017, contestatoarea A., judecător la Curtea de Apel București, a solicitat - în temeiul art. 30 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare - apărarea reputației profesionale, făcând referire la o informare adresată de numitul B., avocat, Curții de Apel București.
La data de 30 ianuarie 2017, contestatoarea A. și-a precizat cererea, în sensul că a solicitat apărarea reputației profesionale în raport cu afirmațiile tendențioase din articolul publicat în ziarul "C." sub titlul "D. pune tunurile pe A.", în care se insinuează că a emis în mod nelegal un mandat de arestare, cu încălcarea dispozițiilor legale de citare a inculpatului.
Prin aceeași cerere, magistratul a solicitat extinderea obiectului sesizării și în raport cu aparițiile din spațiul public, începând cu data de 30 ianuarie 2017, subsumate episodului "BĂI E.", în care i se impută aranjarea unui examen de promovare, în schimbul pronunțării unei soluții și apariția pe portalul "GIP" și în emisiunea "Sinteza zilei" a postului de televiziune "F." din data de vineri 27 ianuarie 2017, a unei producții a jurnalistului G., în care magistratul A. și colegul său, magistratul H., sunt catalogați judecători executanți, aspecte de natură să le lezeze reputația profesională și să îi expună unor sancțiuni de natură penală.
Plenul CSM a reținut că solicitarea de apărare a reputației profesionale cu privire la aparițiile în spațiul public începând cu data de 3 ianuarie 2017, subsumate episodului "BĂI E.", mai sus menționate, nu au fost analizate în cuprinsul prezentului raport al Inspecției Judiciare, ci au fost antamate în Raportul nr. x/2017 al Inspecției Judiciare, formând obiectul unei alte sesizări a Plenului.
Față de aspectele mai sus prezentate, Plenul a analizat afirmațiile din presă care fac obiectul Raportului Inspecției Judiciare nr. x/2017, apărute la data de 6 ianuarie 2017 în ziarul "C." în articolul "D. pune tunurile pe judecătoarea A.", semnat de autor I.
Plenul a observat că, în articolul de presă analizat, au fost redate susținerile unei persoane care a pretins a fi avocatul inculpatului D. (aspect infirmat de către acest inculpat, prin avocatul său ales, B., la data publicării articolului), susțineri care, în esență, exprimă intenția acestei persoane de a "depune o plângere penală pe numele judecătoarei A. și că va contesta în instanță mandatul", având în vedere că, în aserțiunile acesteia, "mandatul de arestare este un fals", întrucât judecătorul A. ar fi "emis un mandat de arestare internațional, citând inculpatul la adresa cabinetului" acestui pretins avocat.
Plenul a reținut că autorul articolului de presă analizat a relatat intenția unei persoane de a-și manifesta dreptul de a formula o plângere penală, iar, în acord cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, afirmațiile de genul celor descrise mai sus se circumscriu unei activități de informare a publicului despre un subiect de interes general, respectiv înfăptuirea justiției, motiv pentru care a apreciat că reputația profesională a magistratului nu este afectată, în contextul în care, la acel moment, cu privire la activitatea magistratului A. existau suspiciuni rezonabile privind săvârșirea unei abateri disciplinare. În acest sens s-a reținut că, prin Decizia nr. 336 din 13 decembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat, în parte, Hotărârea nr. 1J din 8 februarie 2017 a secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce privește sancțiunea excluderii contestatoarei din magistratură, pe care a înlocuit-o cu sancțiunea constând în mutarea disciplinară pe o perioadă de 6 luni la Curtea de Apel Târgu Mureș, începând cu data de 15 ianuarie 2018, sancțiune prevăzută de art. 100 lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru considerentele de mai sus, Plenul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, astfel că a respins cererea formulată de doamna judecător A., față de afirmațiile apărute la data de 6 ianuarie 2017, în ziarul "C." în articolul "D. pune tunurile pe judecătoarea A.", semnat de autor I.
Contestația formulată de A.
Extrăgând din amplele motive expuse de contestatoare doar pe cele care au în concretul juridic legătură cu cauza, Înalta Curte reține că, în prezenta cauză, contestatoarea a criticat Hotărârea Plenului CSM nr. 28 din 11 ianuarie 2018, invocând:
- nelegala alcătuire a CSM
- erori pornind de la "existența unei puternice ipoteze de săvârșire a unei abateri disciplinare" de către parte.
Referitor la nelegala alcătuire a Plenului CSM, Înalta Curte constată că aspectele reclamate, precum existența unui protocol semnat de instituție cu SRI, nu vădesc o legătură cu pretinsa "nelegalitate" în alcătuirea CSM, cu atât mai mult cu cât aspectele reliefate, inclusiv Protocolul respectiv, privesc anul 2012, când CSM avea o altă componență.
S-a mai invocat în speță și încălcarea secretului deliberării, deoarece la deliberare ar fi rămas și secretarul general al CSM, precum și alte două persoane din aparatul propriu al CSM.
Trebuie precizat în acest context că, în situații de acest gen, Plenul ori Secțiile CSM nu sunt identice unei instanțe de judecată.
Procedura de votare a hotărârilor de către Consiliul Superior al Magistraturii a fost respectată întocmai, aceasta fiind reglementată de Legea nr. 317/2004, cu modificările ulterioare, respectiv de normele Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 326/2005.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, "(1) Consiliul Superior al Magistraturii se întrunește în plen și în secții, la convocarea președintelui, a vicepreședintelui sau a majorității membrilor plenului ori, după caz, ai secțiilor. (2) Lucrările Plenului Consiliului Superior al Magistraturii se desfășoară în prezența a cel puțin 15 membri, iar lucrările secțiilor se desfășoară în prezența majorității membrilor acestora. (3) Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și hotărârile secțiilor se iau cu votul majorității membrilor prezenți."
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii votul membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este direct și secret, fiind completate buletine de vot în acest sens. Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, "Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen și în secții, se iau prin vot direct și secret și se motivează."
Astfel, votul fiind secret, prin completarea unui buletin de vot, se impune prezența unui personal administrativ care să centralizeze voturile și să le cuantifice într-o hotărâre.
Altfel, însuși procesul de votare ar fi lipsit de finalitate, astfel că, având în vedere că nu s-au dovedit intervențiile acestor persoane în procesul de deliberare și votare, criticile nu pot fi primite.
Pe fondul pricinii, criticile se referă la neprimirea extinderii cercetării disciplinare precum și la imputarea preexistenței unei acțiuni disciplinare.
Cu referire la solicitarea de extindere a obiectului sesizării și în raport cu aparițiile din spațiul public, începând cu data de 30 ianuarie 2017, subsumate episodului "BAI E.", în care magistratului i se impută aranjarea unui examen de promovare, în schimbul pronunțării unei soluții și apariția pe portalul "GIP" și în emisiunea "Sinteza zilei" a postului de televiziune "F.", din data de vineri 27 ianuarie 2017, a unei producții a domnului G., jurnalist, în care doamna judecător A. și colegul său, domnul judecător H., sunt catalogați judecători executanți, aspecte de natură să lezeze reputația profesională și să îi expună unor sancțiuni de natură penală.
S-a reținut că aspectele invocate nu au fost în prealabil analizate în Raportul Inspecției Judiciare.
Susținerile contestatoarei în sens contrar nu pot fi primite, CSM neputându-se substitui Inspecției Judiciare în efectuarea cercetărilor care, de altfel, au făcut obiectul unui alt raport.
Față de procedura reglementată pentru soluționarea cererilor de apărare a reputației, adresarea unor astfel de cereri direct Plenului CSM nu apare ca posibilă din punct de vedere procedural.
Cât privește obiectul cererii inițiale de apărare a reputației, pe fondul ei, Înalta Curte reține că, potrivit legii și atribuțiilor sale regulamentare în această materie, Inspecția Judiciară are obligația de a efectua verificări, iar propunerea sa de admitere a cererii de apărare a reputației profesionale nu poate avea o influență determinantă asupra procesului deliberativ al membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.
În speță, Plenul CSM, în motivarea soluției sale, face referire la libertatea de exprimare, prevăzută atât în art. 10 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și în art. 30 din Constituția României, cu accent asupra rolului presei de a comunica informații de interes public .
S-a arătat în acest context că, în articolul de presă analizat, au fost redate afirmațiile unei persoane care a pretins a fi avocatul inculpatului D. (aspect infirmat ulterior de către inculpat prin avocatul său ales, B.), în sensul că ar urma să depună o plângere penală pe numele judecătoarei A. și să conteste în instanță mandatul de arestare internațional emis de aceasta, care ar fi un fals, întrucât inculpatul a fost citat la adresa cabinetului acestui pretins avocat ales.
Plenul a apreciat că autorul articolului de presă analizat a relatat doar intenția unei persoane de a-și exercita dreptul de formula sesizare penală, situație care, în acord cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului se circumscrie unei activități de informare a publicului despre un subiect de interes general, respectiv înfăptuirea justiției, astfel că nu se poate considera că reputația profesională a magistratului este afectată, mai ales în contextul în care, la acel moment, cu privire la activitatea respectivului magistrat existau suspiciuni rezonabile privind săvârșirea unei abateri disciplinare.
De altfel, contrar celor susținute de contestatoare, sancțiunea disciplinară ce i-a fost aplicată prin Hotărârea nr. 1J din 8 februarie 2017, a fost reformată doar în parte prin Decizia nr. 336 din 13 decembrie 2017 a ÎCCJ - Completul de 5 judecători (și nu SCAF cum eroare s-a menționat), respectiv, doar în ceea ce privește cuantificarea sancțiunii aplicate, cu menținerea existenței abaterii disciplinare, iar până la această dată soluția nu a fost anulată prin intermediul căilor extraordinare de atac.
Sunt, deci, de reținut, ca relevante împrejurările că informarea publicului a privit cu precădere intenția unei persoane de a promova o plângere de natură penală, aspectele pretins a fi fost incriminate, precum și faptul că procedura disciplinară împotriva contestatoarei fusese declanșată, astfel că gradul de interes public crescut asupra persoanei sale putea apărea ca justificat.
În aceste condiții, cum criticile ce au făcut obiectul contestației nu se confirmă, iar celelalte aspecte pe care partea le-a invocat nu pot fi analizate în acest cadru procesual, neavând o legătură cu cauza, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 317/2004 raportat la art. 75 din Legea nr. 303/2004, va respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 28 din 11 ianuarie 2018, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 mai 2019.