ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1423/2019

Asupra cauzei de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr. x/2018 la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 10 mai 2018, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații Inspecția Judiciară și Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat contestație în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a Agenției Naționale de Integritate, conform art. 68 C. proc. civ., și a solicitat să se constate: 1 - nulitatea Hotărârii nr. 31 din 11 ianuarie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii; 2 - nulitatea Raportului nr. x din 19 octombrie 2017 emis de Agenția Națională de Integritate; 3 - nulitatea Rezoluției nr. 1096/IJ/623/DIJ/2016 din 24 iunie 2016 a Inspecției Judiciare de exercitare a acțiunii disciplinare; 4 - constatarea stării de incompatibilitate în care se găsește B., inspector șef al Inspecției Judiciare; 5 - nulitatea Raportului nr. x/2017 emis de Inspecția Judiciară; 6 - apărarea sistemului judiciar și a magistratului A.; contestatoarea a menționat în cuprinsul contestației că invocă neconstituționalitatea dispozițiilor art. 44 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, interpretate prin raportare la art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.

2.1 Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care, cu privire la capătul de cerere nr. x având ca obiect nulitatea Raportului nr. x/2017 emis de Inspecția Judiciară, a invocat excepția inadmisibilității, în ceea ce privește petitele nr. 2 și 4 privind nulitatea Raportului Agenției Naționale de Integritate nr. 38336/G/1I din 19 octombrie 2017 și constatarea stării de incompatibilitate în care se află inspectorul-șef al Inspecției judiciare, domnul judecător B., a invocat excepția necompetentei materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excepția lipsei calității procesuale pasive; față de capătul de cerere nr. x privind nulitatea Rezoluției nr. 1096/U/623/DIJ din 24 iunie 2016 a Inspecției Judiciare a invocat excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității; a mai arătat că, în ceea ce privește capetele de cerere nr. 2. 3 și 4, contestatoarea a formulat cereri identice ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 138 C. proc. civ. invocă excepția litispendenței.

2.2 Intimata Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la contestația formulată în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește cererea de anulare a raportului Agenției Naționale de Integritate, excepția inadmisibilității cererii în ceea ce privește anularea Rezoluției nr. 1096/IJ/623/DIJ/2016 din 24 iunie 2016 a Inspecției Judiciare și a Raportului nr. x/2017 emis de Inspecția Judiciară.

2.3 Intimata Agenția Națională de Integritate a depus punct de vedere prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de intervenție forțată formulată în dosarul având ca obiect contestația formulată împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 31 din 11 ianuarie 2018.

La primul termen de judecată, din data de 15 octombrie 2018, contestatoarea a comunicat prin e-mail o cerere intitulată "precizare acțiune", prin care a arătat că în temeiul art. 204 C. proc. civ. înțelege să formuleze precizări ale cadrului pasiv, prin adăugarea unor capete de cerere, dar și a altor pârâți, după cum urmează: Agenția Națională de Integritate, B., Marea Lojă Națională a României, Serviciul Român de Informații, Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul București, Ministerul de Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Academia de Poliție.

În cuprinsul cererii, contestatoarea a solicitat să se ia act de solicitarea de constatare a nulității Raportului ANI nr. x din 19 octombrie 2017 și pe cale de consecință anularea acestuia, a formulat cerere de constatare a nulității Rezoluției Inspecției Judiciare nr. 1096/IJ/623/DIJ/2016 din 24 iunie 2016, a Rezoluției Inspecției Judiciare nr. 6167/IJ/3322/DIJ/2016 din 17 martie 2017 avizată la data de 21 martie 2017; a menționat că invocă și neconstituționalitatea dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010; a solicitat constatarea nulității Protocolului IJ- SRI încheiat în anul 2016 și anularea acestuia; a formulat contestație împotriva refuzului Ministrului Justiției și Ministrului de Finanțe pentru comunicare răspuns conform Legii nr. 544/2001; a formulat contestație împotriva refuzului Academiei de Poliție de a retrage titlul de doctor acordat domnului inspector șef B.; a formulat contestație împotriva refuzului Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Marii Loje Naționale a României de a-i comunica cum verifică conflictele de interese în care se află judecătorii supremi; a formulat contestație împotriva refuzului Tribunalului București de a-i comunica stadiul recuperării produsului infracțiunii în dosarul ICA; a solicitat anularea Hotărârilor Plenului CSM nr. 965, 966, 967, 968, 969, 970, 971, 972, din 11 octombrie 2018; a invocat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 77/2018; a menționat că va motiva generic motivele de nelegalitate, urmând să revină cu precizări după comunicarea hotărârilor de către Plenul CSM.

4.1 Pârâta Marea Lojă Națională din România invocat prin punctul de vedere depus la dosar inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu această parte având în vedere că nu are atribuții privind verificarea posibilelor conflicte de interese în care s-ar afla membrii săi. Totodată a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, dar și excepția de necompetență materială a instanței.

4.2 Pârâtul Ministerul Justiției a apreciat că nu poate fi lărgit cadrul procesual în maniera aleasă de contestatoare și că a răspuns acesteia la solicitările depuse.

4.3 Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a arătat că nu este în măsură să formuleze apărări în prezenta cauză, având în vedere că nu este indicat în concret care este obiectul solicitărilor de interes public la care se pretinde că nu a dat curs.

4.4 Pârâtul Tribunalul București a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate, arătând că a respectat în totalitate dispozițiile legale privind dreptul la informații de interes public.

4.5 Pârâta Agenția Națională de Integritate a invocat excepția nulității cererii precizatoare pentru nesemnare; excepția necompetenței materiale a ICCJ în soluționarea capătului de cerere privind nulitatea unui raport de evaluare al ANI; excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în ce privește capătul de cerere referitor la nulitatea Raportului de evaluare nr. x/2017 și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată.

4.6 Pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția de inadmisibilitate a capătului de cerere formulat în contradictoriu cu aceasta.

4.7 Pârâtul SRI a invocat excepțiile de necompetență materială a ICCJ; litispendența; inadmisibilitatea și tardivitatea acțiunii în ce îl privește; precum și lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată.

5.1 Sesizarea CJUE, pentru a se răspunde la un număr de 4 întrebări preliminare.

5.2 Prin aceeași solicitare s-a invocat excepția lipsei de reprezentare a Inspecției Judiciare de un reprezentant legal, ca urmare a încălcării legislației primare prin numirea inspectorului șef de către puterea executivă.

5.3 Sesizarea CCR cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 77/2018.

- A anulat cererea precizatoare ca nesemnată.

- A disjuns și a declinat competența de soluționare a cauzei pentru capetele de cerere nr. x, 3 și 4 din acțiunea principală (nulitate Raport ANI nr. 38336/2017, nulitate Rezoluție nr. 1096/2016 a Inspecției Judiciare și constatarea stării de incompatibilitate a inspectorului judiciar B.) în favoarea Curții de Apel Cluj - SCAF.

- A acordat termen la data de 31 ianuarie 2019, cu citarea părților, în vederea soluționării pe fond a capetelor de cerere din acțiunea principală nr. 1, 5 și 6 referitoare la anularea Deciziei nr. 31 din 11 ianuarie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nulitatea Raportului nr. x/2017 a Inspecției Judiciare și cererea de apărare a reputației.

În decizia menționată s-a stabilit că dispozițiile art. 22 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prevăd contestarea raportului de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității la instanța de contencios administrativ potrivit regulilor de competență și procedurii de judecată prevăzute în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Ca atare, s-a apreciat că și în raport de cererea de sesizare a Curții Constituționale, devine competentă tot instanța în favoarea căreia s-a declinat competența de soluționare a capătului de cerere privind nulitate raport ANI, fiind aplicabile prevederile art. 123 alin. (1) și art. 124 alin. (1) C. proc. civ., privind competența de soluționare a cererii incidentale și a incidentelor procedurale de către instanța competentă să judece capetele de cerere principale ca urmare a declinării de competență.

II. Considerentele Înaltei Curți

Fiind legal investită, în urma declinării de competență, cu soluționarea capetelor de cerere anularea Deciziei nr. 31 din 11 ianuarie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nulitatea Raportului nr. x/2017 al Inspecției Judiciare și solicitarea de apărare a reputației, Înalta Curte constată următoarele:

Pârâții CSM și Inspecția Judiciară au invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect nulitatea Raportului nr. x/2017, din perspectiva faptului că nu au fost formulate obiecțiuni de către contestatoare împotriva concluziilor din raport în termenul legal prevăzut de art. 53 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție.

În temeiul textului de lege invocat: "Rezultatul verificărilor se consemnează într-un raport întocmit de către inspectorul judiciar sau de către echipa de inspectori judiciari. (2) Raportul întocmit conform prevederilor alin. (1) conține următoarele mențiuni: data și modalitatea sesizării, aspectele sesizate, conținutul verificărilor efectuate, data finalizării verificărilor prealabile, prezentarea situației de fapt și argumentarea soluției propuse Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, având în vedere rezultatul verificărilor și dispozițiile legale incidente în speță. (3) După avizarea de către șeful direcției de inspecție judiciară și de inspectorul-șef, raportul se comunică judecătorului/procurorului vizat, în vederea formulării de obiecțiuni. (4) Obiecțiile se formulează în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării raportului și se transmit Inspecției Judiciare. (5) După expirarea termenului prevăzut la alin. (4), raportul de inspecție prevăzut la alin. (1), împreună cu materialul care a stat la baza întocmirii acestuia, eventualele obiecții formulate de magistrat, precum și, dacă este cazul, răspunsul Inspecției Judiciare referitor la acestea se înaintează Plenului Consiliului Superior al Magistraturii."

Înalta Curte observă că lipsa obiecțiunilor împotriva raportului de mai sus, nu este de natură să conducă la sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată, această instituție nefiind reglementată ca un fine de neprimire a acțiunii.

Pe de altă parte, se constată că reclamanta a cerut instanței anularea raportului inspecției judiciare, în contextul solicitării de apărare a reputației, contestând pe calea prezentului demers judiciar și Decizia Plenului CSM nr. 31 din 11 ianuarie 2018, ce reprezintă actul administrativ producător de efecte în sensul respingerii solicitării.

Așadar, raportul inspecției judiciare nu este decât un act premergător actului administrativ prin care se soluționează cererea de apărare a reputației și care are drept scop efectuarea de verificări prealabile punerii în discuția Plenului a cererii formulate de petent.

Prin urmare, neformularea obiecțiunilor la raport nu poate avea drept efect inadmisibilitatea capătului de cerere privind anularea acestuia, în contextul în care se solicită și anularea hotărârii Plenului prin care s-a soluționat solicitarea de apărare a reputației.

Ca atare, pentru respectarea principiului accesului liber la justiție, consacrat de Constituția României și de art. 6 din CEDO, Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect nulitatea Raportului nr. x/2017, invocată de intimați.

Cu privire la solicitarea contestatoarei de apărare a reputației profesionale, se observă că aceasta a fost formulată în raport de acuzațiile de fals intelectual ce i-au fost aduse în cadrul unor publicații, referitoare la soluționarea cauzei C., modalitatea de desemnare în compunerea completului ICA, comentariile vădit denigratoare generate de excluderea din magistratură.

Inspecția judiciară a verificat aspectele semnalate, iar prin Raportul 1338/IJ/619/DIJ/7374/ST/2017 a solicitat Plenului CSM respingerea cererilor de apărare a reputației contestatoarei.

La data de 11 ianuarie 2018, prin Decizia nr. 31/2018, Plenul CSM a dispus respingerea cererii de apărare a reputației profesionale ce a constituit obiectul Raportului nr. x/2017 al Inspecției Judiciare, față de prezentarea punctului de vedere al C., în raport de afirmațiile realizate de doamna judecător A., în cadrul mai multor articole publicate de către aceasta, pornind de la încheierea de Cameră Preliminară pronunțată la data de 10 iunie 2016 în Dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Totodată, prin aceeași decizie s-a dispus respingerea cererii de apărare a reputației profesionale ce a constituit obiectul Raportului nr. x/2017 al Inspecției Judiciare, față de prezentarea soluției pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii de excludere din magistratură pentru că magistratul ar fi desfășurat activități incompatibile cu statutul de judecător, respectiv ca a luat bani de la partea vătămată în procesul "D".

Un prim aspect de nelegalitate al deciziei de mai sus se referă la încălcarea secretului deliberării, întrucât în acest stadiu au participat secretarul general al CSM și alte două persoane din aparatul propriu al instituției.

Este de principiu că instituția secretului deliberării este reglementată de prevederile art. 395 C. proc. civ., însă acestea nu sunt incidente în privința deliberărilor Plenului Consiliului, întrucât acesta nu funcționează ca o instanță de judecată, ci ca o structură administrativ-funcțională, astfel că nu-i sunt aplicabile prevederile de mai sus.

Mai mult, procedura de apărare a reputației profesionale este reglementată de prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, art. 75 din Legea nr. 303/2004, dar și de art. 15 din Regulamentul de organizare și funcționare a CSM și art. 53 - 54 din Regulamentul pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, dispoziții ale căror prevederi formale au fost respectate în procedura desfășurată în fața consiliului, inclusiv cele cu privire la deliberare și vot.

Așadar, acest prim argument de nelegalitate nu este întemeiat și va fi respins.

Contestatoarea a mai invocat faptul că, deși plenul CSM și-a întemeiat soluția pe prezumția de săvârșire de către contestatoare a unei abateri disciplinare, acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară conform Rezoluției nr. 1096/IJ I 623/DIJ/2016 este rezultatul unui abuz de putere și al exercitării cu rea-credință și în stare de incompatibilitate a funcției de către inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, judecătorul B., care este membru al Asociației Marea Lojă Națională a României.

Se observă că toate argumentele contestatoarei ce privesc nelegalitatea Rezoluției nr. 1096/IJ I 623/DIJ/2016, nu pot fi luate în discuție în cadrul prezentului demers judiciar, întrucât această rezoluție a fost supusă verificării instanței în acțiunea ce a avut ca obiect recursul promovat de contestatoare împotriva Hotărârii secției pentru judecători în materie disciplinară a CSM nr. 1J din 8 februarie 2017.

Prin urmare, repunerea în discuție a aceleiași rezoluții, indiferent de motivul invocat, este de natură a încălca puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 336 din 13 decembrie 2017 a completului de 5 judecători al ICCJ .

Nu în ultimul rând, prin prezenta cerere de chemare în judecată, contestatoarea a solicitat, separat și constatarea nulității Rezoluției nr. 1096/IJ I 623/DIJ/2016 a Inspecției Judiciare, însă, prin Decizia nr. 4135 din data de 26 noiembrie 2018 pronunțată în cadrul aceluiași dosar, instanța s-a dezînvestit prin declinarea competenței de soluționare a acestui capăt de cerere în favoarea Curții de Apel Cluj - SCAF.

În concret, la baza soluției de respingere a solicitării de apărare a reputației profesionale a stat argumentul potrivit căruia, la data la care s-au făcut aceste afirmațiile denigratoare în presă la adresa judecătorului petiționar, hotărârea de excludere din magistratură a acestuia, nu era casată și, prin duritatea sancțiunii aplicate și faptul că, urmare excluderii din profesie, doamna judecător A. era suspendată din funcție până la soluționarea recursului, în raport de percepția opiniei publice și până la definitivarea cauzei, cel puțin în aparență existau dubii cu privire la activitatea doamnei judecător.

Așadar, se observă că prin adoptarea deciziei atacate, Plenul CSM nu a pus în discuție vinovăția contestatoarei din dosarul prin care a fost sancționată disciplinar, ci doar a constatat că soluția în acea cauză nu este definitivă și, în raport de considerentele sancționării, nu poate fi admisă solicitarea formulată.

Aceste argumente nu au fost contestate în prezenta cauză, reclamantă făcând apărări în privința sancțiunii sale disciplinare, ce nu fac obiectul acestui dosar și nu pot fi repuse în discuție în prezentul cadru procesual.

Un alt argument de nelegalitate invocat de contestatoare se circumscrie existenței Protocolului de colaborare între CSM și SRI, însă fără a detalia în ce măsură și sub ce aspect decizia pronunțată este nelegală sau lovită de nulitate din motivul arătat.

De asemenea, nu s-a justificat maniera în care calitatea de membru al Asociației Marea Lojă Națională din România a inspectorului-șef B., ar impieta asupra legalității raportului contestat în prezenta cauză.

Chiar acceptând susținerile contestatoarei privind apartenența inspectorului-șef la Asociația de mai sus și omisiunea de a menționa în declarația de interese, acest aspect ar putea cel mult, să atragă o sancțiune disciplinară în sarcina acestuia, însă nu poate să atragă nulitatea apriorică a acelor emise în timpul mandatului său.

Pe de altă parte, starea de incompatibilitate a aceleiași persoane cu funcția deținută nu a fost constatată, având în vedere că prin raportul ANI nr. 38366/2017, în urma procedurii de evaluare privind pe B., inspector-șef în cadrul Inspecției Judiciare, nu au fost identificate elemente de încălcare ale legislației privind regimul juridic al imcompatibilităților. Este adevărat că acest raport a fost, de asemenea, contestat de reclamantă, însă, până la invalidarea lui de către o instanță judecătorească, constatările autorității se bucură de prezumția de legalitate .

Un ultim argument de nelegalitate invocat, se referă la lipsa de reprezentare a Inspecției Judiciare de un reprezentant legal, ca urmare a încălcării legislației primare prin numirea inspectorului-șef de către puterea executivă, conform O.U.G. nr. 77/2018.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte observă că Raportul IJ nr. 1338/2017, contestat în prezenta cauză, este un act anterior emiterii ordonanței de urgență invocată de contestatoare, astfel că, eventuala nelegalitate a prelungirii mandatului în această manieră, nu poate avea efecte în privința actelor administrative și prealabile, emise anterior.

Reținând așadar, în limitele și pentru argumentele mai sus arătate, că hotărârea Plenului CSM nr. 31 din 11 ianuarie 2018 atacată, nu este afectată de viciul nelegalității, în contextul celor susținute de contestatoare, fiind emisă în limitele competențelor prevăzute de art. 30 din Legea nr. 317/2004, raportat la art. 75 din Legea 303/2004, Înalta Curte urmează să respingă, ca neîntemeiată, contestația formulată în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Pentru aceleași considerente, vor fi respinse și solicitările conexe de anulare a raportului Inspecției Judiciare nr. 1338/2017 și cererea de apărare a reputației profesionale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității invocată de intimați.

Respinge contestația formulată de A. privind anularea Deciziei nr. 31 din 11 ianuarie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nulitatea Raportului nr. x/2017 al Inspecției Judiciare și cererea de apărare a reputației.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2019.

Procesat de GGC - LM