ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3416/2018

HOTĂRÂRE

18.10.2018

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3416/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cererii de chemare în judecată;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 6 iunie 2018, în contradictoriu cu intimații Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară, contestatoarea A. a arătat că formulează contestație și cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a Agenției Naționale de Integritate, în temeiul art. 68 din C. proc. civ., împotriva Hotărârii nr. 367 din 27 martie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând admiterea contestației, în sensul de a se apăra reputația magistratului A., dar și a sistemului judiciar în ansamblul său.

Totodată, a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată a altei persoane, respectiv a Agenției Naționale de Integritate, cerând să se constate: nulitatea Hotărârii nr. 367 din 27 martie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nulitatea Raportului ANI nr. x din 19.10.2017, nulitatea Rezoluției Inspecției Judiciare nr. x/2016 din 24.06.2016, constatarea stării de incompatibilitate în care se găsește judecătorul B., inspector-șef al Inspecției Judiciare, nulitatea Raportului nr. x/2017 emis de Inspecția Judiciară, și apărarea reputației sistemului judiciar în ansamblul său și a magistratului A.

De asemenea, a solicitat citarea în cauză și a Marii Loje Naționale a României.

Intimații Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară și C. au depus la dosar întâmpinări, iar Agenția Națională pentru Integritate a depus un punct de vedere cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în judecată a altor persoane.

Prin cererea înregistrată la data de 18.10.2018, contestatoarea a menționat că sunt precizări pentru Dosarul nr. x/2018, în conținutul cererii a făcut trimitere la un alt dosar (x/1/2018), a arătat că sunt precizări ale cadrului procesual pasiv, prin adăugarea unor capete de cerere, a invocat o excepție de neconstituționalitate, a indicat domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură, formulând, totodată, și alte solicitări, printre care și amânarea cauzei pentru comunicarea precizărilor și excepțiilor de neconstituționalitate invocate.

Procedura derulată în cadrul contestației

Pentru termenul de judecată din 18 octombrie 2018, contestatoarea a fost citată cu mențiunea de a complini lipsa semnăturii de pe cererea de chemare în judecată, respectiv de pe fila x a cererii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de chemare în judecată

Examinând cu prioritate excepția nulității cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că este întemeiată.

În conformitate cu prevederile art. 148 din C. proc. civ., orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să cuprindă, printre alte mențiuni esențiale, "și semnătura".

Dispozițiile art. 194 din C. proc. civ., la lit. f), prevăd aceeași obligație.

Potrivit art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată care nu poartă semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă.

Conform art. 196 alin. (2) din C. proc. civ., lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecății.

În cauză, contestatoarea a fost citată pentru termenul de judecată din 18 octombrie 2018 cu mențiunea de a complini lipsa semnăturii de pe cererea de chemare în judecată, însă nu a complinit această lipsă.

În plus, în data de 18 septembrie 2018 s-a formulat o cerere de studiere a dosarului de către contestatoare.

Din prevederile art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., cu referire la art. 148 și art. 194 lit. f) din același cod, rezultă că semnătura cererii de chemare în judecată este o cerință prevăzută sub sancțiunea nulității.

Lipsa semnăturii este un aspect prealabil peremptoriu, de natură a determina neregularitatea învestirii instanței, situație în care nu mai poate fi examinată cererea părții pe aspecte ce țin de judecata cauzei.

Prin raportare la prevederile menționate, referitoare la sancțiunea aplicată în cazul nesemnării cererii de chemare în judecată, se reține și faptul că, în ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data 29 ianuarie 2018, s-a stabilit, cu titlu de principiu, că: "În ipoteza în care o parte litigantă înaintează cererea (de recurs) exclusiv prin fax sau e-mail și instanța face demersuri pentru a obține exemplarul purtând semnătura olografă, iar partea nu se conformează, sancțiunea aplicabilă este cea a anulării cererii (de recurs)".

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 196 alin. (1) din C. proc. civ. și va anula cererea de chemare în judecată.