ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4759/2019

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 21 august 2018 sub nr. x/2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații Inspecția Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii și Asociația B., precum și cu Agenția Națională de Integritate, chemată în judecată conform art. 68 din C. proc. civ., a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 32 din 11 ianuarie 2018 a Plenului CSM, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 să se admită contestația, să se anuleze Hotărârea contestată și, în consecință, să se dispună apărarea reputației magistratului A. dar și a sistemului judiciar în ansamblul său.

S-a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată a altei persoane care pretind aceleași drepturi ca și reclamanta, respectiv Agenția Națională de Integritate, solicitând, în contradictoriu cu Inspecția Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii constatarea nulității Hotărârii nr. 32 din 11 ianuarie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii; nulitatea Raportului Agenția Națională de Integritate nr. x din 19 octombrie 2017, întrucât este expresia procesării unor date trunchiate furnizate de la B. și de la Direcția Națională Anticorupție, neputându-se bucura de prezumția de legalitate și temeinicie a unui act administrativ din cauza suspiciunii infracțiunii de fals intelectual comis fără vinovăție de către inspectorul de integritate al ANI cu ocazia evaluării stării de incompatibilitate a inspectorului-șef C.; anularea Rezoluției nr. x/2016 din 24 iunie 2016 a Inspecției Judiciare de exercitare a acțiunii disciplinare de către domnul inspector-șef C., întrucât acțiunea disciplinară exercitată împotriva sa este expresia unui cu abuz de putere/exercitarea cu rea-credință de către o persoană în stare de incompatibilitate cu funcția; constatarea stării de incompatibilitate în care se regăsește judecătorul C., inspector-șef al Inspecției Judiciare; nulitatea Raportului nr. x/2017 emis de Inspecția Judiciară avizat de inspectorul-șef C. cu exercitarea abuzivă a funcției și într-o vădită stare de incompatibilitate; apărarea reputației sistemului judiciar și a magistratului A. în raport cu acuzațiile de incompetență/săvârșire a unor infracțiuni ce i-au fost aduse în cadrul publicațiilor menționate în raportul Inspecției Judiciare nr. x/2017 emis de Inspecția Judiciară avizat prin mandatatul dat de inspectorul-șef C. cu exercitarea abuzivă a funcției și într-o vădită stare de incompatibilitate.

S-a arătat că Hotărârea nr. 32 din data de 11 ianuarie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i s-a respins în mod neîntemeiat cererea de apărare a reputației a fost întocmită cu încălcarea gravă a prevederilor legale incidente.

Au fost invocate aspectele care țin de nelegalitatea hotărârii atacate derivând din nelegala alcătuire a Plenului CSM care a pierdut funcția de garant al independentei Justiției, prin protocolul semnat cu SRI, fiind caracterizat în doctrina de specialitate ca "unitate de elită a SRI".

Mai mult a susținut că utilizarea sintagmei magistrat executant, corupt, nepregătit, pune într-o lumină nefavorabilă prestanța și credibilitatea unui stat de drept, în ansamblul său.

De asemenea, a precizat că, prin Hotărârea nr. 32 din data de 11 ianuarie 2018, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat raportul Inspecției Judiciare, deoarece în accepțiunea acestuia, garant al independenței justiției, la acea dată exista o prezumție puternică de săvârșire a unei abateri disciplinare de către contestatoare.

A precizat contestatoarea că prin pronunțarea hotărârii în cauza ICA, unde a indisponibilizat conturile D., există presupunerea rezonabilă că ar fi putut leza interesele financiare ale fostei Securități și a continuatorilor în drepturi ai acesteia, respectiv diversele structuri de informații. A mai susținut că începând cu numirea domnului inspector-șef C., împotriva sa s-au derulat 5 cercetări disciplinare.

A expus contestatoarea activități având ca efect blocarea temporară a executării măsurii dispuse prin Decizia 888/A din 8 august 2014 prin care se aduc grave prejudicii interesului național, având în vedere valoarea deosebit de ridicată a produsului infracțional de recuperat.

În ceea ce privește aspectele de netemeinicie, a solicitat anularea actului administrativ atacat, dar și a raportului Inspecției Judiciare care a fundamentat pronunțarea acesteia și pronunțarea unei noi decizii prin care să fie apărată reputația profesională a judecătorului A.

A mai apreciat că executarea sancțiunii disciplinare impuse în sarcina sa de către Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017 este de natură să deschidă calea arbitrariului, impregnând subiecților de drept convingerea că pe teritoriul României, respectarea de către judecătorii supremi a forței juridice a actelor administrative emise de autoritățile administrative autonome este facultativă aspect ce contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituția României.

Mai mult a precizat că, nerespectarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a raportului de evaluare întocmit de inspectorii de integritate ai Agenției Naționale de Integritate, act juridic care are forță juridică obligatorie beneficiind de prezumția de legalitate atât timp cât nu a fost contestat în fața instanțelor de contencios administrativ în procedura prevăzută de disp. Legii nr. 176/2010, este de natură a genera un conflict juridic de natură constituțională.

A invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 prin raportare la art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.

Sub acest aspect a menționat că Legea nr. 176/2010 are în vedere procedura disciplinară a judecătorilor, cu ambele sale etape - cercetarea prealabilă și aplicarea sancțiunii - să aibă la bază Raportul de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate.

A susținut că Rezoluția nr. 1096/623/DIJ/2016 a Inspecției Judiciare de exercitare a acțiunii disciplinare este expresia unui abuz de putere săvârșit de către domnul inspector-șef C., care a condus la eludarea forței juridice și a prezumției de legalitate și temeinicie de care se bucură orice act administrativ și a generat un conflict juridic de natură constituțională între autoritățile publice. Astfel aceste aspecte au condus la nesoluționarea unuia dintre motivele sale de recurs de către judecătorii care au pronunțat soluția majoritară cuprinsă în Decizia nr. 336 din 13 decembrie 2017 pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017, conflict constatat de către judecătorii care au formulat opinia separată ce face parte integrantă a respectivei decizii.

S-a arătat că este nul raportul Inspecției Judiciare, acesta fiind emanația unei persoane (domnul inspector-șef C.) aflate în stare de incompatibilitate cu funcția, în considerarea argumentelor expuse pe larg în acțiunea privind apartenența la B. Astfel a precizat că petentul C. este cercetat în Dosarul nr. x/2017 al Serviciului Teritorial Constanța și în Dosarul nr. x/2018 al Serviciului Teritorial Oradea din cadrul DNA pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații, constând în aceea că în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, nu a menționat în declarațiile de interese depuse la Tribunalul Giurgiu începând cu anul 2001, iar ulterior înregistrate la Consiliul Superior al Magistraturii, calitatea de membru în Asociația B.

Apreciază ca nejustificată, în acest context, respingerea cererii de apărare a reputației, dată fiind exercitarea cu abuz de putere a domnului inspector-șef, aflat într-o vădită stare de incompatibilitate, a acțiunii disciplinare exercitate împotriva sa.

A solicitat administrarea probei cu înscrisuri, audierea martorului E., pentru a demonstra ficțiunea Ordinului Inițiatic Paralel din care ar face parte membrii din Asociația B. care nu și-au declarat calitatea în declarația de interese.

S-a mai arătat că, în fapt, prin Rezoluția nr. x/2016 numitul C., în calitate de Inspector-șef al Inspecției Judiciare a infirmat Rezoluția de clasare din data de 16 iunie 2016 a echipei de inspectori judiciari care a efectuat cercetarea disciplinară, a admis în parte sesizarea din oficiu și pe cea conexă formulată F., a exercitat acțiunea disciplinară față de contestatoare pentru săvârșirea săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare și a sesizat în acest sens secția pentru Judecători a CSM, iar prin Raportul de evaluare nr. x din 20 mai 2016, întocmit de Agenția Națională de Integritate, s-a stabilit că nu au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul juridic al incompatibilităților ca urmare a deținerii simultane de către contestatoare a calității de magistrat și a celei de lector în cadrul programului de formare profesională "Implementarea și aplicarea viitoarei Politici Agricole Comune. Prevenirea fraudei și a corupției în vederea protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene" organizat în cadrul proiectului UMP - CESAR "Furnizarea serviciilor de consultanță pentru organizarea cursurilor de instruire a personalului APIA".

A susținut că din cuprinsul rezoluției rezultă intenția explicită a inspectorului șef de a anihila efectele juridice ale Raportului de evaluare nr. x din 20 mai 2016 întocmit de Agenția Națională de Integritate, negând prerogativele de putere publică atribuite inspectorilor de integritate prin Legea nr. 176/2010, ale căror avize, rapoarte, emise în exercitarea atribuțiilor legale sunt considerate de acesta simple "opinii", și de a concluziona, contrar celor stabilite prin lege, prin acest raport dar și practicii în materie a CSM, că ar fi încălcat regimul incompatibilităților.

S-a precizat că stabilirea oricărei stări de incompatibilitate sau de conflict de interese de natură administrativă se realizează în concret prin întocmirea unui raport de evaluare, de către inspectorul de integritate, care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică, așa cum arată în mod expres dispozițiile art. 10, art. 22 din Legea nr. 176/2010.

Finalitatea întocmirii acestor rapoarte o reprezintă posibilitatea sesizării instanțelor de judecată sau, după caz, a altor autorități publice și instituții competente, în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege (art. 21 din Legea nr. 176/2010), astfel că nici Inspecția Judiciară și nici altă instituție din sfera celor care coordonează exercitarea profesiei de magistrat nu poate anula sau lipsi de efecte raportul de evaluare prin care s-a stabilit că un anumit magistrat s-a aflat/se află sau nu în stare de incompatibilitate sau de conflict de interese de natură administrativă, așa cum a procedat inspectorul-șef C., statuările inspectorilor de integritate neputând fi desființate decât de instanțele judecătorești competente.

În sensul celor prezentate, s-a arătat că și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit în mod explicit prin Hotărârea nr. 1245 din 20 noiembrie 2014 că instituția care constată starea de incompatibilitate și de conflict de interese de natură administrativă pentru magistrați și membrii CSM este Agenția Națională de Integritate, urmând ca instituțiile care coordonează și controlează activitatea acestor două categorii de persoane să decidă doar cu privire la aplicarea sancțiunilor ce decurg din rămânerea definitivă a raportului de evaluare prin care se constată incompatibilitatea sau conflictul de interese.

În concluzie, a precizat că, în cazul în care Agenția Națională de Integritate a efectuat evaluarea finalizată prin întocmirea unui raport definitiv, care nu a fost contestat în instanță, statuările acesteia privind existența sau inexistența stării de incompatibilitate nu puteau fi contrazise de Inspecția Judiciară, exercitarea acțiunii disciplinare fiind posibilă numai în cazul expres prevăzut de art. 25 din Legea nr. 176/2010, inaplicabile în situația contestatoarei.

A susținut contestatoarea că secția Judecători a fost învestită cu acțiunea disciplinară având ca obiect abaterea prevăzută de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, respectiv nerespectarea regimului incompatibilităților, constând în aceea că, încălcând dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, a participat la activități extraprofesionale, necircumstanțiate sub aspectul compatibilității cu funcția de magistrat, îndeplinind totodată acte specific unei funcții didactice din învățământul superior.

A apreciat că secția Judecători trebuia să se limiteze la examinarea strictă a aspectelor reținute în rezoluția din 24 iunie 2016, privind compatibilitatea funcției de judecător cu cea de lector în cadrul Programului, însă instanța de disciplină a depășit obiectul și limitele judecății, trecând la examinarea unei alte abateri disciplinare, cu alt conținut, încadrată în dispozițiile art. 5 alin. (2).

Deși în speță Inspecția Judiciară a fost învestită și cu analiza acestei abateri disciplinare, prin Rezoluția din 16 iunie 2016, neinfirmată sub acest aspect, s-a dispus clasarea sesizării din oficiu și a celei conexe, soluția nefiind atacată la instanța de contencios administrativ competentă, astfel că statuările inspectorilor judiciari nu pot fi contrazise prin hotărârea secției Judecători, care a folosit considerente străine de obiectul sesizării.

Astfel, toate considerentele enunțate în Hotărârea Recurată referitoare la (i) încasarea sumei de 10.048 RON pentru serviciile prestate ca lector, sumă apreciată drept substanțială raportat la veniturile salariale ale unui magistrat și (ii) instruirea unor funcționari din Ministerul Agriculturii, excede obiectului și limitele învestirii secției Judecători. Prin referirile la art. 5 alin. (2), însușindu-și confuzia generată de reaua-credință a Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, secția Judecători a antamat aspecte care țineau de nerespectarea obligației de a se abține în cauza instrumentată ca judecător, ceea ce reprezintă elementul material al abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i).

Procedând în această manieră, secția a infirmat implicit soluția de clasare pentru abaterea prevăzută de art. 99 lit. i), deși nu avea competența legală de a dispune în acest sens, depășind în mod evident obiectul și limitele judecății.

Cererea a fost precizată în sensul analizării lipsei de fundament legal a ingerinței prin privarea de materialele destinate formarii continue a magistraților pe perioada suspendării din funcție, precum și a celei de a se autoriza accesul la calculatorul de serviciu în prezenta jandarmului, aspecte de natura a-i leza demnitatea la locul de muncă în perioada suspendării sale din magistratură (ingerința ce este neconstituțională, conform standardelor de convenționalitate conținute în cauza Paluda contra SLOVACIEI și a jurisprudenței pertinente la care face trimitere instanța de contencios a drepturilor omului în acea cauză și a jurisprudenței Curții Constituționale).

A mai susținut contestatoarea că scopul urmărit de inspectorul șef C. prin exercitarea acțiunii disciplinare împotriva sa pentru pretinsa încălcare a regimului incompatibilităților este acela de a deschide numitului G., condamnat prin Decizia penală nr. 888/A din 8 august 2014, pronunțată în dosarul penal nr. x/2012, soluționat de completul de judecată din care a făcut parte, fie calea procedurii contestației în anulare prev. de art. 426 lit. d) C. proc. pen., fie prin introducerea căii extraordinare de atac a revizuirii, în conformitate cu disp. art. 453 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. sau art. 466 C. proc. pen. (după vreo posibilă soluție de condamnare la CEDO asigurarea unui folos care nu poate fi obținut altfel, respectiv anularea hotărârii penale definitive de condamnare la pedeapsa închisorii cu corolarul recuperării de către acesta a produsului infracțiunii).

Prin întâmpinarea depusă la data de 20 iulie 2018 intimata Inspecția Judiciară a invocat în principal, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția inadmisibilității cererii în ceea ce privește anularea Rezoluției 1096/IJ/623/DIJ/2016 și a Raportului nr. x/2017, precum și respingerea capătului de cerere vizând constatarea stării de incompatibilitate, ca neîntemeiată.

În data de 23 iulie 2018, Consiliul Superior al Magistraturii prin întâmpinarea formulată a solicitat:

a) respingerea, ca neîntemeiate, a capetelor de cerere 1 și 6 privind anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 32 din 11 ianuarie 2018 și apărarea reputației profesionale a doamnei judecător A.;

b) cu privire la capătul de cerere nr. x privind nulitatea Raportului nr. x/2017 emis de Inspecția Judiciară a invocat excepția inadmisibilității solicitând respingerea acestui capăt de cerere ca inadmisibil, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat;

c) în privința capetelor de cerere nr. x și nr. 4 privind nulitatea raportului Agenției Naționale de Integritate nr. x și privind constatarea stării de incompatibilitate în care se află inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, a invocat:

- excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București;

- excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Consiliul Superior al Magistraturi, solicitând admiterea excepției și respingerea cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

d) față de capătul de cerere nr. x privind nulitatea Rezoluției nr. x/2016 a invocat excepția necompetenței funcționale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Superior al Magistraturii, excepția inadmisibilității cererii;

e) în ceea ce privește capetele de cerere 2, 3 și 4, a invocat excepția litispendenței și a solicitat conexarea acestora la Dosarul nr. x/2018.

f) În ceea ce privește chemarea în judecată a altor persoane, respectiv a Agenției Naționale de Integritate a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă, conform art. 68 C. proc. civ.

Totodată, s-a mai solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Prin întâmpinarea formulată, Asociația B. a invocat:

- excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât litigiul se referă la judecarea unei căi de atac formulate în cadrul unei proceduri speciale;

- excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește presupusele fapte cu caracter penal prezentate la paginile 22 - 45 din contestație, față de încheierea din 12 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția penală, în Dosarul nr. x/2/017.

S-a depus un punct de vedere din partea intimatei Agenția Națională de Integritate, care solicită respingerea ca inadmisibilă a contestației.

Asociația B. a depus o precizare, în cuprinsul căreia invocă autoritatea de lucru judecat față de Decizia nr. 1940/2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018;

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Curtea analizând capetele de cerere cuprinse în contestația înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în raport de susținerile părților va dispune distinct pentru fiecare cerere în raport de art. 99 și art. 138 C. proc. civ. și de dispozițiile Legii nr. 317/2004.

Conform art. 99 (1) C. proc. civ. "Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența".

În consecință, în baza art. 99 alin. (1) coroborat cu art. 132 alin. (1) C. proc. civ., Curtea, constatând că nu este competentă material să judece în primă instanță o parte din capetele de acțiune principală cu care a fost investită, va disjunge capetele de cerere care sunt de competența curții de apel în primă instanță de a le soluționa, respectiv capetele de cerere privind nulitatea raportului ANI nr. x, constatarea stării de incompatibilitate a inspectorului șef C. și nulitatea Rezoluției 1096/IJ/623/DIJ/2016 emisă de Inspecția Judiciară.

Competența materială pentru cererile anterior menționate este apreciată în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., respectiv la faptul că reclamanta are calitatea de judecător la Curtea de Apel București.

Având în vedere cele reținute anterior și în conformitate cu dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va declina competența de soluționare a capetelor de cerere disjunse în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, va fi respinsă excepția litispendenței invocată de intimatul CSM având ca obiect capetele de cerere disjunse.

Sub acest aspect, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile excepției de litispendență prevăzute de art. 138 alin. (1) C. proc. civ. în ceea ce privește capetele de cerere privind nulitatea raportului ANI nr. x octombrie 2017, constatarea stării de incompatibilitate a inspectorului șef și a Rezoluției nr. x/2016.

Aceasta deoarece, față de excepția litispendenței, are prioritate excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal de a soluționa în primă instanță anumite capete de acțiune astfel cum a fost investită de către reclamantă prin contestația înregistrată sub nr. x/2018.

Mai mult, Înalta Curte nu mai poate avea în vedere excepția de conexitate invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, în sensul de a se dispune conexarea prezentei cauze la dosarul nr. x/2018, întrucât acesta a fost soluționat prin Deciziile nr. 4485 din 12 decembrie 2018 și nr. 2680 din 21 mai 2019, ambele pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 formulată de contestatoarea A., Înalta Curte constată că articolul indicat ca neconstituțional vizează norme prin care este reglementată efectuarea cercetării disciplinare prealabile de către Inspecția Judiciară, ce pot avea legătură cu capetele de cerere disjunse astfel că, urmează ca instanța învestită cu soluționarea capetelor de cerere pentru care se impune declinarea competenței materiale de soluționare să se pronunțe și asupra acesteia.

De asemenea Curtea observă că reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată a Agenției Naționale de Integritate în temeiul art. 68 C. proc. civ., în calitate de persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul, relativ la cererile privind:

- nulitatea raportului Agenției Naționale de Integritate nr. x;

- nulitatea Rezoluției nr. x/2016 sin 24 iunie 2016;

- constatarea stării de incompatibilitate în care se regăsește judecătorul C., inspector-șef al inspecției judiciare;

- nulitatea Raportului nr. x/2017 emis de Inspecția Judiciară;

- apărarea reputației sistemului judiciar și a magistratului A. în raport cu acuzațiile de incompetență/săvârșire a unor infracțiuni ce i-au fost aduse în cadrul publicațiilor menționate în Raportul nr. x/2017 .

Se reține în consecință că s-a formulat de către reclamantă cererea privind intervenția forțată a Agenției Naționale de Integritate relativ la capetele de cerere ce sunt în competența de soluționare a curții de apel, potrivit celor anterior precizate, precum și la două solicitări (ultimele două cereri indicate de reclamantă relativ la intervenția forțată) ce nu fac obiectul cauzei, așa cum acesta a fost determinat prin cererea de chemare în judecată.

Pentru aceste considerente, față de dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (1) și (2), art. 96 pct. 1, art. 97, art. 127 alin. (1) C. proc. civ., art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, și cu aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ., se impune disjungerea capetelor de cerere menționate care nu sunt în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, și declinarea competenței materiale cu privire la acestea în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, căreia i se vor trimite spre soluționare capetele de cerere disjunse, urmând a fi avute în vedere, în ceea ce privește cererea formulată în temeiul art. 68 C. proc. civ. și cererea de sesizare a Curții Constituționale, prevederile art. 123 alin. (1) și art. 124 alin. (1) C. proc. civ., privind competența de soluționare a cererii incidentale și a incidentelor procedurale de către instanța competentă să judece capetele de cerere principale ca urmare a declinării de competență.

În prezenta cauză, în primă instanță, Înalta Curte urmează a se pronunța cu privire la capetele de cerere din contestație având ca obiect anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 32 din 11 ianuarie 2018 și a Raportului nr. x/2017 emis de Inspecția Judiciară, precum și cererea de apărare a reputației profesionale.

Față de aceste capete de cerere, care sunt în competența de soluționare în primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal deoarece obiectul se circumscrie unei cereri care vizează cariera și drepturile reclamantei în calitate de judecător, Curtea ca stabili în principal cadrul procesual și pe fond va analiza legalitatea și temeinicia contestației formulate.

În raport de obiectul cererilor rămase în analiză Curtea va constata că intimata B. nu are calitate procesuală pasivă deoarece acesta nu este emitentul Hotărârii nr. 32/2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost respinsă cererea de apărare a independenței sistemului judiciar și nu are calitatea de emitent a raportului nr. x/2017 al Inspecției Judiciare care a stat la baza Hotărârii nr. 32/2018, neavând ca urmare calitate procesuală pasivă nici în ce privește capătul de cerere subsidiar în apărarea reputației profesionale a reclamantei.

Ca urmare, văzând și dispozițiile art. 36 C. proc. civ., Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. și va respinge contestația împotriva Hotărârii nr. 32/2018 și a raportului Inspecției Judiciare ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Analizând contestația formulată de reclamanta A. împotriva Hotărârii nr. 32 din 10 ianuarie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și împotriva Raportului nr. x/2017 al Inspecției Judiciare, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Raportul nr. x din 31 august 2017 Inspecția Judiciară a propus înaintarea acestuia Plenului CSM pentru a dispune conform art. 30 din Legea nr. 317/2004.

Prin Hotărârea nr. 32 din 11 ianuarie 2018 a Plenului CSM - filele x - s-a respins cererea de apărare a independenței sistemului judiciar formulată de către contestatoare.

Cererea formulată de doamna judecător A. prin care solicită apărarea independenței sistemului judiciar se referă la afirmația domnului G. "în sensul că nu există un prejudiciu în dosarul ICA, iar decizia Curții de Apel București prin care s-a dispus recuperarea sumei cu care s-a fraudat bugetul de stat, respectiv 60 de milioane de euro, va fi demontată în justiție".

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că la data la care s-au făcut aceste afirmații, hotărârea de excludere din magistratură adoptată anterior cu privire la contestatoare nu era casată și, prin duritatea sancțiunii aplicate și faptul că, urmare a excluderii din profesie, doamna judecător era suspendată din funcție până la soluționarea recursului, în raport de percepția opiniei publice și până la soluționarea definitivă a cauzei, cel puțin în aparență nasc dubii cu privire la activitatea doamnei judecător în dosarul sus amintit.

Plenul în argumentarea hotărârii contestate a mai reținut că, ceea ce a urmărit autorul afirmațiilor anterior prezentate a fost exprimarea convingerii sale că o hotărâre judecătorească poate fi "demontată" de justiția română, făcând referire la posibilitatea folosirii unei căi de atac în fața instanțelor de judecată, din acest punct de vedere neidentificându-se elemente de natură să aducă atingere independenței sistemului judiciar.

De asemenea, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că situația domnului G. a fost constant mediatizată în ultimii ani, iar aceasta a făcut obiectul unor lucrări anterioare ale Inspecției Judiciare, ca urmarea unor alte cereri de apărare a reputației profesionale, ori de apărare a independenței sistemului judiciar și nu sunt elemente noi de natură a conduce la formularea unor concluzii de admitere a prezentei cereri.

Analizând motivele de nelegalitate invocate de contestatoare Curtea le apreciază ca nefondate pentru următoarele considerente.

Susținerea reclamantei în sensul că prin afirmațiile analizate i-au fost aduse acuzații de incompetență sau săvârșirea unor infracțiuni sunt neîntemeiate deoarece afirmațiile domnului G. ce fac obiectul prezentei cauze nu au o astfel de natură, nefăcând nicio referire la modul cum reclamanta și-a desfășurat activitatea profesională.

În ceea ce privește susținerea reclamantei în sensul că singurul motiv pentru care s-a respins cererea vizează prezumția de săvârșire a unei abateri disciplinare, Curtea reține în mod contrar că argumentul esențial pe care se fundamentează hotărârea analizată constă în faptul că afirmațiile domnului G. indicate de reclamantă și analizate în prezenta cauză nu sunt de natură să aducă atingere independenței justiției, ele exprimând, într-un limbaj comun, convingerea persoanei care le-a făcut, parte în cauza precizată, că hotărârea judecătorească pronunțată de Curtea de Apel București, va fi reformată ca urmare a exercitării căii de atac legale.

Or această exprimare, constituie în esență afirmarea interesului și finalității urmărită de oricare parte într-un proces atunci când o hotărâre judecătorească îi este defavorabilă și este considerată de aceasta în mod subiectiv ca fiind nedreaptă.

În acest context Înalta Curtea apreciază că afirmațiile domnului G. reprezintă o credință personală, în sensul că era ferm convins că hotărârea sa de condamnare va fi desființată, susțineri care nu afectau libertatea justiției și nici nu depășeau libertatea de exprimare, drept prevăzut de art. 30 din Constituția României și art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Aprecierile subiective realizate de domnul G. cu privire la credința sa că nu există prejudiciu și că hotărârea sa de condamnare va fi demontată nu sunt de natură a concluziona că independența sistemului judiciar ar fi afectată.

Prin urmare se va reține că afirmațiile domnului G. analizate în prezenta cauză, transcrise în articole de presă, se înscriu în limitele dreptului la libera exprimare, astfel cum este prevăzut de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și dezvoltat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, rolul presei într-o societate democratică fiind acela de a semnala chiar și prin exagerări, ce pot atinge un anumit grad de intensitate, aspecte ce suscită interesul opiniei publice și care ar putea avertiza asupra unor potențiale pericole și abateri de la regulile democrației într-un stat de drept.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate al Raportului nr. x/2017 al Inspecției Judiciare privind pretinsa incompatibilitate a inspectorului-șef C., Înalta Curte reține că, potrivit legii și atribuțiilor sale regulamentare în această materie, Inspecția Judiciară are obligația de a efectua verificări, iar propunerea sa referitoare la modul de soluționare a cererii de apărare a reputației profesionale nu poate avea o influență determinantă asupra procesului deliberativ al membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.

Mai mult Înalta Curte reține că activitatea inspectorului șef cu privire la Raportul nr. x/2017 întocmit de inspectorul judiciar căruia îi fusese repartizată lucrarea, s-a limitat la avizarea acestuia potrivit normelor legale și regulamentare în materie.

Pe de altă parte starea de incompatibilitate a inspectorului șef invocată de reclamantă are legătură în mod direct cu capetele de cerere disjunse a căror competentă soluționare a fost declinată în favoarea Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

În acest context, Înalta Curte, reține din cuprinsul cererii promovate de contestatoare și a actelor dosarului că nu există elemente care să infirme soluția dată prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii contestată în cauză și care a avut la bază Raportul nr. x/2017 al Inspecției Judiciare. În consecință, este neîntemeiat și capătul de cerere subsidiar în apărarea reputației formulat de contestatoare.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 32 din 11 ianuarie 2018 și a Raportului nr. x/2017 emis de Inspecția Judiciară, precum și cererea de apărare a reputației profesionale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Disjunge capetele de cerere privind nulitatea raportului ANI nr. x, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate, constatarea stării de incompatibilitate a inspectorului șef C. și nulitatea rezoluției 1096/IJ/623/DIJ/2016, în contradictoriu cu intimata Inspecția Judiciară.

Declină competența de soluționare a capetelor de cerere disjunse în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge excepția litispendenței ca nefondată.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei B.

Respinge contestația formulată în contradictoriu cu intimata B. pentru lipsa calității procesuale pasive.

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 32 din 11 ianuarie 2018 și a Raportului nr. x/2017 emis de Inspecția Judiciară, precum și cererea de apărare a reputației profesionale, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2019.

GGC - LM