CASE OF PALUDA v. SLOVAKIA - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Disciplinary proceedings;Article 6-1 - Access to court;Civil rights and obligations);Pecuniary damage - claim dismissed (Article 41 - Pecuniary damage;Just satisfaction);Non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Just satisfaction)
CASE OF PALUDA v. SLOVAKIA - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova (CtEDO, 2017)
© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Paluda v. Slovacia
-
33392/12
Hotărârea din 23.5.2017 [Secția a III-a]
Articolul 6
Articolul 6-1
Accesul la un tribunal
Imposibilitatea unui judecător de a obține controlul judecătoresc al suspendării sale din funcție, atunci când procedurile disciplinare erau pendinte:
încălcare
În fapt
– În septembrie 2009, Consiliul Judiciar al Republicii Slovace (autoritatea supremă care gestionează judiciarul din Slovacia și care era prezidată atunci de către Președintele Curții Supreme) a decis să suspende activitatea reclamantului în calitatea sa de judecător al Curții Supreme și să inițieze proceduri disciplinare împotriva sa. Reclamantului i s-a imputat, în special, că a depus o plângere penală împotriva Președintelui Curții Supreme, acuzându-l de abuz de autoritate și că a afirmat în mod public că Președintele a căutat să influențeze rezultatul procedurilor. Suspendarea, care putea dura, în baza legislației relevante, până la doi ani, presupunea o reducere cu 50% a salariului reclamantului. Încercările reclamantului de a contesta suspendarea sa nu au avut succes. Recursul lui în fața Consiliului Judiciar a fost respins pentru că ținea de competența instanțelor administrative. Instanțele administrative au hotărât că decizia de a-l suspenda pe reclamant avea un caracter preliminar și că nu a echivalat cu o stabilire definitivă a drepturilor sale, și ca atare nu-i afecta drepturile și libertățile fundamentale. Cererile reclamantului în fața Curții Constituționale au fost declarate inadmisibile.
În procedurile din fața Convenției, reclamantul s-a plâns în baza articolului 6 § 1 că i-a fost interzis accesul la un tribunal pentru a putea contesta ordinul de suspendare a sa din funcție.
În drept
– Articolul 6 § 1: Suspendarea activității reclamantului fusese impusă de către Consiliul Judiciar – o autoritate care nu avea un caracter judiciar și care nu oferea garanțiile instituționale și procedurale inerente articolului 6 § 1 – în contextul procedurilor disciplinare pe care tot acesta le-a instituit. Reclamantul nu a fost audiat cu privire la suspendarea sa sau la imputările de ordin disciplinar.
Reclamantul nu a avut acces la proceduri în fața unui tribunal, în înțelesul articolului 6 § 1, pentru a putea contesta suspendarea care l-a făcut să nu-și poată exercita, timp de doi ani, mandatul său judiciar, și care i-a înjumătățit salariul, acesta aflându-se în imposibilitatea de a exercita o altă activitate care să-i asigure un profit.
Guvernul nu a invocat niciun motiv concludent pentru interdicția de a-i asigura garanțiile judiciare în privința acelei măsuri. În această privință, fusese important să se traseze o distincție clară între motivele convingătoare pentru suspendarea unui judecător care se confruntă cu o acuzație de ordin disciplinar și motivele care nu-i permit accesul la un tribunal, în legătură cu suspendarea. În opinia Curții, importanța distincției fusese amplificată de faptul că autoritatea care a luat măsura și procedura în cadul căreia a fost luată aceasta nu corespundea cerințelor articolului 6 § 1 și de faptul că măsura fusese luată într-un context special precum cel al cazului reclamantului.
Lipsa accesului reclamantului la un tribunal nu a putut fi, așadar, proporțională cu vreun scop legitim urmărit. Prin urmare, a fost afectată chiar esența dreptului său.
Concluzie
: încălcare (unanimitate).
Articolul 41: 7,800 EUR cu privire la prejudiciul moral; capătul de cerere privind prejudiciul material - respins.