PALUDA v. SLOVAKIA

Comunicat la 17 aprilie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 33392/12 Peter PALUDA împotriva Slovaciei depusă la 24 mai 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Peter Paluda, este un cetățen slovac, născut în 1959 și trăiește în Bratislava. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un judecător al Curții Supreme. Într-o decizie din 8 septembrie 2009 Consiliul judiciar al Republicii Slovace a inițiat proceduri disciplinare împotriva reclamantului. Reclamantul a fost acuzat că a comis o infracțiune disciplinară gravă prin faptul că nu a îndeplinit sarcinile sale, cum ar fi abținerea unui comportament care ar putea pune îndoială de respectabilitatea ședinței judiciare, respectarea principiilor eticelor judiciare și sporirea unei bune reputații ale justiției.

În special, s-a făcut trimitere la faptele că reclamantul (i) a depus o plângere penală în care a acuzat președintele Curții Supreme de abuz de autoritate și (ii) a declarat public că distribuția cazurilor la Curtea Supremă a fost modificată în vederea permițării președintelui Curții Supreme de a influența rezultatul procedurii. Decizia Consiliului Judiciar a propus ca Curtea Supremă (curtea disciplinară) să sancționeze reclamantul prin revocarea sa ca judecător. La 8 septembrie 2009, Consiliul Judiciar a decis în continuare să suspende reclamantul în exercitarea funcției sale cu efect imediat. La 2 noiembrie 2009, reclamantul s-a plângut de Curtea Constituțională că decizia de a-l suspenda ca judecător a fost contrară, printre altele, art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 și echivalenți constituționali.

La 25 noiembrie 2009, Curtea Constituțională a respins plângerea ca fiind prematură. Se referă la faptul că reclamantul a contestat decizia din 8 septembrie 2009 în fața Consiliului Judiciar și a unei instanțe administrative. Aceste autorități nu au decis încă cu privire la aceste remedii. Într-o scrisoare din 27 ianuarie 2010, președintele Consiliului judiciar a informat reclamantul că legea nu permite Consiliului judiciar să revizuiască decizia în cauză la inițiativa reclamantului, menționând în continuare că decizia este reexaminabilă de către instanțe obișnuite. La 13 mai 2010, Curtea Regională Bratislava a întrerupt procesul privind acțiunea reclamantului de revizuire a deciziei Consiliului Judiciar, considerând că această decizie are caracter preliminar și nu a determinat cu efect final drepturile reclamantului, excluzându-se, prin urmare, din revizuirea judiciară în temeiul articolului 248 litera (a) din Codul de Procedură Civilă.

La 23 februarie 2011, Curtea Supremă a susținut hotărârea Curții Regionale și a susținut că decizia de suspendare a reclamantului în calitate de judecător este o măsură preliminară. Prin urmare, nu are nicio influență asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale reclamantului, care ar justifica reexaminarea judiciară. La 17 iunie 2011, reclamantul și-a depus a doua plângere Curții Constituționale și a susținut încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție cu referire la deciziile instanțelor obișnuite de mai sus cu privire la afirmația sa. În conformitate cu o modificare legislativă care a intrat în vigoare la 1 mai În 2011, ministrul Justiției a devenit parte în așteptarea procedurilor disciplinare împotriva judecătorilor inițiate de Consiliul Judiciar.

La 9 mai 2011, ministrul Justiției a retras petiția de disciplinare a reclamantului. Din acest motiv, Curtea Supremă (curtea disciplinară) a întrerupt procedura disciplinară la 13 mai 2011. La 7 decembrie 2011, Curtea Constituțională a declarat că plângerea reclamantului din 17 iunie 2011 este inadmisibilă ca fiind evident nefondată, considerând că Curtea Supremă a furnizat motive relevante pentru decizia sa, care nu este arbitrară sau contrară dreptului reclamantului la o audiere echitabilă. În conformitate cu art. 248 litera (a), instanța civilă nu poate reexamina nicio decizie de către autoritățile administrative care sunt de natură preliminară sau reglementează procedura. 2. Legea judecătorilor și a evaluării din 2000 (Legea nr. 385/2000) Secțiunea 22 alineatul (1)-(9) reglementează suspendarea judecătorului în exercitarea biroului său, care, în cazul introducerii procedurilor disciplinare, nu poate depăși doi ani.

Ca urmare a efectului final al deciziei în cauză, judecătorul în cauză are dreptul la 30% din salariul său de bază, cu posibila creștere până la maximum 50% în cazul în care are copii dependente. Un judecător suspendat nu poate rămâne la locul de muncă, cu excepția timpului necesar pentru a afirma drepturi legate de biroul său personal. În cazul în care o instanță disciplinară decide cu privire la o procedură de disciplinare a unui judecător, suspendarea preliminară a acestuia se încheie automat, cu excepția cazurilor în care judecătorul în cauză a fost sancționat prin revocare de la post. În cazurile în care hotărârea instanței disciplinare nu implică sancțiunile menționate, judecătorul în cauză are dreptul la rambursarea părții retrase din salariu.

Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul său la o audiere echitabilă de către un tribunal a fost încălcat ca urmare a refuzului instanțelor interne de a examina acțiunea sa privind decizia de suspendare a acestuia în exercitarea biroului său de judecător. Micalef v. Malta [GC], nr. 17056/06, §§ 79-86, CEDH 2009, și Mercieca și alții v. Malta , nr. 21974/07, §§ 31-35, 14 iunie 2011)? În cazul în care reclamantul a avut o audiere echitabilă, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost respectat dreptul reclamantului de a avea acces la o instanță?

Communicated on 17 April 2014

THIRD SECTION

Application no. 33392/12 Peter PALUDA against Slovakia lodged on 24 May 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Peter Paluda, is a Slovak national, who was born in 1959 and lives in Bratislava. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant is a Supreme Court judge. In a decision of 8 September 2009 the Judicial Council of the Slovak Republic initiated disciplinary proceedings against the applicant. The applicant was accused of having committed a serious disciplinary offence by failing to comply with his duties, such as abstaining from behaviour which might cast doubt on respectability of judicial office, abiding by principles of judicial ethics and enhancing good reputation of the judiciary.

In particular, reference was made to the facts that the applicant (i) had filed a criminal complaint in which he accused the President of the Supreme Court of abuse of authority, and (ii) had publicly stated that the distribution of cases at the Supreme Court had been modified with a view to allowing the President of the Supreme Court to influence the outcome of proceedings. The Judicial Council’s decision proposed that the Supreme Court (disciplinary court) should sanction the applicant by his revocation as a judge. On 8 September 2009 the Judicial Council further decided to suspend the applicant in the exercise of his function with immediate effect. That measure entailed, ex lege , a 50% reduction in his salary for the duration of the disciplinary proceedings with two years as a maximum.

On 2 November 2009 the applicant complained to the Constitutional Court that the decision to suspend him as a judge ran contrary to, inter alia , Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 and their constitutional equivalents. On 25 November 2009 the Constitutional Court rejected the complaint as being premature. Reference was made to the fact that the applicant had challenged the decision of 8 September 2009 before both the Judicial Council and an administrative court. Those authorities had not yet decided on those remedies. In a letter of 27 January 2010 the President of the Judicial Council informed the applicant that the law did not allow the Judicial Council to review the decision in issue upon the applicant’s initiative.

The letter further stated that the decision was reviewable by ordinary courts. On 13 May 2010 the Bratislava Regional Court discontinued the proceedings on the applicant’s action for review of the Judicial Council’s decision. It held that that decision was of a preliminary nature and did not determine with final effect the applicant’s rights. It was therefore excluded from judicial review under Article 248(a) of the Code of Civil Procedure. On 23 February 2011 the Supreme Court upheld the Regional Court’s decision. It held that the decision to suspend the applicant as a judge was a preliminary measure. As such it had no bearing on the applicant’s fundamental rights and freedoms which would justify its judicial review.

On 17 June 2011 the applicant lodged his second complaint to the Constitutional Court. He alleged a breach of Article 6 § 1 of the Convention with reference to the ordinary courts’ above decisions on his claim. In accordance with a legislative amendment which took effect on 1 May 2011, the Minister of Justice became a party to pending disciplinary proceedings against judges which had been initiated by the Judicial Council. On 9 May 2011 the Minister of Justice withdrew the motion for disciplining the applicant. On that ground the Supreme Court (disciplinary court) discontinued the disciplinary proceedings on 13 May 2011. On 7 December 2011 the Constitutional Court declared the applicant’s complaint of 17 June 2011 inadmissible as being manifestly ill-founded.

It held that the Supreme Court had given relevant reasons for its decision which was not arbitrary or otherwise contrary to the applicant’s right to a fair hearing. B. Relevant domestic law 1. Code of Civil Procedure Pursuant to Article 248(a), civil courts cannot review any decisions by administrative authorities which are of a preliminary nature or govern the procedure. 2. The Judges and Assessors Act 2000 (Law no. 385/2000) Section 22(1)-(9) governs the suspension of a judge in the exercise of his office the duration of which, in case of introduction of disciplinary proceedings, cannot exceed two years. As from the final effect of the relevant decision the judge concerned is entitled to 30% of his basic salary, with possible increase up to a maximum of 50% where he or she has dependent children.

A suspended judge may not stay at the workplace with the exception of time which is necessary for asserting rights related to his or her personal office. Where a disciplinary court decides on a motion for disciplining a judge, his or her preliminary suspension comes to an end automatically with the exception of cases where the judge concerned was sanctioned by revocation from the post. In cases where the disciplinary court’s decision does not involve the aforesaid sanction, the judge concerned is entitled to reimbursement of the withdrawn part of the salary. COMPLAINTS The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that his right to a fair hearing by a tribunal was breached as a result of the domestic courts’ refusal to examine his action concerning the decision to suspend him in the exercise of his office as a judge.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was Article 6 § 1 of the Convention applicable to the proceedings in the present case (see also Micallef v. Malta [GC], no. 17056/06, §§ 79-86, ECHR 2009, and Mercieca and Others v. Malta , no. 21974/07, §§ 31-35, 14 June 2011)? 2. If so, did the applicant have a fair hearing, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was the applicant’s right of access to a court respected?