CtEDO 15.12.2009 Auto

CASE OF PALDAN v. SLOVAKIA

RESPONDENT
SVK
HOTĂRÂRE
15.12.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF PALDAN v. SLOVAKIA (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

CAUZUL CU PALDAN/SLOVAKIA (Depunerea nr. 18968/05) HOTĂRÂREA Strasburg 15 decembrie 2009 FINAL 15/03/2010 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Paldan/Slovacia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința ca Camera compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Giovanni Bonello, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, secretarul de secțiune după ce s-a deliberat în privat la 24 noiembrie 2009, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 18968/05) împotriva Republicii Slovace depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național slovac, dl František Paldan („reclamantul”), la 16 mai 2005. Guvernul slovac („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. La 5 februarie 2009, președintele secțiunii a patra a hotărât să anunțe cererii guvernului. De asemenea, s-a hotărât să se pronunțe cu privire la admisibilitatea și meritul cererii în același timp (art. 29 § 3). FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1932 și trăiește în Trnava. Procedura privind acțiunile reclamantului La 17 aprilie 2000, reclamantul a depus o acțiune civilă în fața Curții de District Trnava. În urma lipsei de eliminare a deficiențelor din acțiunea sa, Curtea de District a întrerupt procedura la 16 ianuarie 2001. La 28 august 2001, Curtea Regională Trnava a anulat decizia de mai sus, deoarece Curtea de District nu a instruit reclamantul într-un mod clar cum să elimine deficiențele din acțiunea sa. La 29 noiembrie 2002, 20 ianuarie 2003 și 1 iulie 2004, reclamantul a adresat o cerere de accelerare a procedurii și două plângeri privind întârzieri nejustificate către Președintele Curții de District. La 24 august 2005, Curtea de District a respins acțiunea reclamantului din cauza neexecutării deficiențelor în acțiunile sale, deși a fost instruit să facă acest lucru. 10. La 14 iulie 2006, Curtea Regională a confirmat decizia de primă instanță, decizia care a devenit finală la 22 august 2006. Procedura constituțională 11. La 16 martie 2005, Curtea Constituțională a respins ca fiind vădit nefondată plângerea reclamantului cu privire la o încălcare de către Curtea de District a dreptului său la o audiere fără întârziere nejustificată. 12. Curtea Constituțională a observat că o singură perioadă de inactivitate (12 luni) a Curții de District nu a condus la o încălcare a dreptului reclamantului la o audiere într-un timp rezonabil. În plus, a susținut că remediul utilizat de reclamant, și anume plângerea privind întârzierile nejustificate către Președintele Curții de District, a avut un efect accelerator. ARTICOLUL 6 § 1 ARTICOLULUI 13. Reclamantul se plânge că durata procedurii a fost incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal...” Admisibilitatea 14. Guvernul a fost de acord cu hotărârea Curții Constituționale și a subliniat argumentul acesteia, susținând, în plus, că Curtea Constituțională a constatat că au existat perioade de inactivitate în cadrul procedurii în fața Curții de District. Reclamantul a utilizat un remediu eficace de caracter preventiv, și anume o plângere adresată președintelui Curții de District. Guvernul a fost, prin urmare, de opinia că autoritățile naționale au recunoscut și au acordat reparații pentru încălcarea Convenției și că reclamantul nu mai poate pretinde că este victimă de o încălcare a dreptului său la o audiere într-un termen rezonabil. 15. În orice caz, reclamantul nu a epuizat măsurile interne, deoarece i-a fost deschisă să depună o nouă plângere la Curtea Constituțională în ceea ce privește procedurile în urma hotărârii Curții Constituționale. 16. Reclamantul nu este de acord. 17. Curtea observă că Curtea Constituțională a respins plângerea reclamantului ca fiind evident nefondată, hotărârea acesteia nu poate fi considerată drept o soluție pentru reclamant în funcție de jurisprudența stabilită de Curte (a se vedea Scordino c. Italia (n. 1) [GC], nr. 36813/97, §§§ 178-213, ECHR 2006-V și Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 65-107, ECHR 2006-V). 18. Având în vedere cele de mai sus, în ceea ce privește procedurile până la momentul hotărârii Curții Constituționale, Curtea concluzionează că reclamantul poate încă pretinde că este o victimă în sensul articolului 34 din Convenție. 19. În aceste circumstanțe, reclamantul nu a fost obligat, în sensul articolului 35 § 1 din Convenție, să utilizeze din nou remediul în temeiul articolului 127 din Constituție în ceea ce privește procedurile ulterioare hotărârii Curții Constituționale (a se vedea mutatis mutandis Becová Slovakia (dec.), nr. 23788/06, 18 septembrie 2007). 20. Procedura a început la 17 aprilie 2000 și s-a încheiat la 22 august În 2006, atunci când hotărârea Curții Regionale a fost acordată reclamantului, care a durat 6 ani și mai mult de 4 luni pentru două nivele de competență. 21. Curtea constată că această parte a cererii nu este, în mod evident, întemeiată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. De asemenea, constată că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. 23. Guvernul a declarat, în ceea ce privește perioada procedurii examinate de Curtea Constituțională, că a existat o perioadă de inactivitate în cadrul procedurii în fața Curții de District. Cu toate acestea, au fost de acord cu decizia Curții Constituționale privind faptul că această singură perioadă de inactivitate nu a condus la o încălcare a dreptului reclamantului la o audiere într-un timp rezonabil. În ceea ce privește perioada ulterioară hotărârii Curții Constituționale, Guvernul a susținut că procedura nu a fost complexă, reclamantul prin conduita sa a contribuit la prelungirea acestora și nu au avut loc în continuare întârzieri, considerand că dreptul reclamantului la o audiere a fost respectat într-un timp rezonabil. 24. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamanții în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 25. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 26. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. 27. Curtea observă că, prin argumentele sale neclare, reclamantul a contribuit la prelungirea procedurii, ceea ce nu poate justifica însă durata generală a procedurii care a fost, de asemenea, cauzată de conduita ineficientă a Curții de District. 28. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata generală a procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temps rezonabil” 29. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 § 1. II. Violația ALLEGAtă a art. 14 din convenție și art. 1 din protocolul 1 30. În ceea ce privește faptele cazului, reclamantul a susținut o discriminare contrar articolului 14 din Convenție. Reclamantul a susținut, de asemenea, o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1. 31. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor garantate în temeiul Convenției sau a Protocolelor sale. 32. Rezultă că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 33. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat 900 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile materiale și 5000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. 35. Guvernul a contestat prejudiciile materiale reclamate de reclamant. Ei au considerat pretinderea de prejudiciu moral exagerate. 36. Curtea nu descoperă nicio legătură cauzală dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Pe de altă parte, aceasta atribuie reclamantului 3,000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Costuri și cheltuieli 37. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere pentru costuri și cheltuieli. Dobânzile implicite 38. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. În ceea ce privește aceste motive, Curtea declară în mod inevitabil plângerea privind lungimea excesivă a procedurii admisibile și restul cererii inadmisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3000 EUR (3 mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 15 decembrie 2009, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă