ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1922/2020

Ședința publică din data de 1 octombrie 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 3 mai 2019, pe rolul Tribunalului Olt, revizuentul Municipiul Caracal a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei penale nr. 496/02.04.2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova în dosarul penal nr. x/2014, solicitând admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată, desființarea în parte a deciziei penale nr. 496/02.04.2019 și admiterea cererii de constituire ca parte civilă inițiată în cauză.

Motivul invocat în cererea de revizuire a fost cel prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 496/02.04.2019 și anularea acesteia, arătând că instanța penală nu s-a pronunțat asupra a tot ceea ce s-a cerut, respectiv asupra tuturor motivelor de apel care au vizat latura civilă a cauzei, cât și pentru că a ignorat înscrisurile noi depuse înainte de data soluționării apelului, unele dintre acestea neputând fi înfățișate în forma detaliată din împrejurări mai presus de voința sa.

Revizuirea acestei din urmă părți a fost fundamentată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ. și art. 453 alin. (2) C. proc. pen.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, învestită prin declinare cu soluționarea celor două revizuiri, prin decizia nr. 2680/15.10.2019, le-a respins, ca inadmisibile.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Craiova, la 21.11.2019, a formulat cale de atac intitulată "apel’’ revizuenta A., în dezvoltarea căreia a invocat mai multe aspecte.

Decizia penală nr. 496/02.04.2019 a Curții de Apel Craiova este susceptibilă de revizuire sub aspectul laturii civile în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 3 din Legea nr. 255/2013 și art. 13 C. proc. pen., fiind pronunțată după intrarea în vigoare a Noului C. proc. pen.

Revizuenta a arătat ce s-a dispus prin decizia penală, pe ambele laturi, relevantă în cauză fiind măsura confiscării sumei de 449.625 RON de la aceasta.

A mai susținut că, prin cererea de revizuire, a criticat soluția instanței de apel, deoarece din considerentele acesteia nu rezultă cu claritate valoarea sumei confiscate în dauna sa. Suma nu se regăsește în expertiza efectuată în faza de urmărire penală în absența petentei (care nu avea calitate procesuală), în cea dispusă de instanța de fond, nefiind identificată nici în urma verificării activității financiar contabile efectuată de Curtea de Conturi și AJFP Olt. Nu există nici un argument care să justifice valoarea sumei confiscate, considerentele deciziei fiind străine de cauză și contrazise de probele administrate, neavând nicio culpă în producerea unui prejudiciu prin activitatea prestată în cadrul societății.

Revizuirea soluției penale sub aspectul laturii civile a cauzei s-a impus pe considerentul că, în dosarul penal, Curtea de Apel a judecat fără să se pronunțe cu privire la cele invocate în motivarea apelului pe latură civilă și nu a avut în vedere înscrisurile noi prezentate în apel. De asemenea, hotărârile judecătorești definitive, prin care S.C. B. S.A. Caracal câștigase litigiile, nu au fost depuse de către lichidatorul judiciar, deși revizuenta și ceilalți inculpați au cerut sprijin instanțelor să stăruie în obținerea respectivelor hotărâri.

Mai mult, expertiza contabilă C., efectuată în faza judecății, a contrazis total datele greșite ale expertizei din faza urmăririi penale, stabilind că revizuenta, prin întreaga activitate care a format obiectul cercetărilor, și-a respectat integral sarcinile de serviciu, a desfășurat o activitate profesională exemplară în calitate de director economic, situație confirmată de toate controalele de specialitate efectuate anterior.

Printr-un alt motiv al cererii de revizuire s-a invocat existența unor înscrisuri noi la data soluționării apelului, de natură să conducă la o altă soluție. Însă, aceste documente nu au putut fi înfățișate, întrucât la data soluționării cauzelor petenta era pensionară și nu avea acces la înscrisurile societății.

Din înscrisuri nu rezultă cum judecătorul fondului a ajuns la valoarea prejudiciului și, mai mult, ce procedeu a folosit instanța de apel să dispună confiscarea sumei, prin ce mijloace de calcul și după ce procedee contabile.

Revizuenta a învederat că dispozitivul soluției instanței de apel are un caracter neclar, straniu, reprezentat de aplicarea instituției confiscării în condițiile în care: între părțile civile implicate în litigiu au existat contracte de prestări servicii; S.C. B. S.A. Caracal a executat integral serviciile contractate cu Primăria Caracal; delegatul beneficiarului Primăria Caracal a confirmat cantitatea și calitatea lucrărilor executate de sectorul Spații Verzi din cadrul S.C. B. S.A. Caracal; lichidatorul avea posibilitatea să execute debitele prevăzute în hotărârile judecătorești definitive care erau datorate de unitățile beneficiare pentru executarea lucrărilor prestate de S.C. B. S.A. Caracal; expertiza judiciară C. și organele de specialitate nu au sesizat existența unor nereguli în activitatea contabilă a societății; s-a probat că echipa de fotbal a aparținut Consiliului Local Caracal; contractele de sponsorizare a echipei de fotbal au întrunit condițiile de formă și de fond și sponsorizarea a fost efectuată în limita acestor contracte și a dispozițiilor legii sponsorizării.

Potrivit susținerilor părții din recurs, cererea de revizuire a fost fundamentată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a privit o decizie penală care a evocat fondul, prin urmare, este admisibilă.

Curtea de Apel, constatând inadmisibilitatea cererii de revizuire, a pronunțat o soluție greșită, în calea extraordinară de atac fiind invocată neanalizarea criticilor formulate în calea de atac a apelului, cât și nepronunțarea asupra capătului de cerere privind actele noi.

Instituția revizuirii are proprietatea corectării erorilor în judecata care privește omisiunea soluționării pe fond a unui capăt de cerere ori a unei cereri conexe.

Prin cererea de revizuire s-a urmărit doar modul de soluționare a laturii civile cu privire la care instanța penală s-a pronunțat în mod confuz, nejustificat, fără să prezinte argumentele pentru care a respins apărările petentei privitoare la modul de soluționare a laturii civile.

Privitor la descoperirea înscrisurilor doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, s-a arătat că, deși sfera de aplicare a acestui caz de revizuire este foarte limitată, au fost invocate hotărâri judecătorești definitive care constituie în înțelesul legii înscrisuri noi, existente la data pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită conform art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

A mai învederat recurenta că împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Craiova, prin care s-a respins ca inadmisibilă revizuirea, a introdus prezentul "apel" și solicită admiterea acestuia, deoarece situația de fapt din cauza penală este contrară celei reținute prin decizia pronunțată, în sensul că nu există probe din care să rezulte participarea ei la producerea prejudiciului. Dimpotrivă, expertiza C., efectuată în faza judecății, a contrazis radical expertiza D. în faza urmăririi penale, care s-a realizat fără consultarea petentei, fără obiectivele propuse de aceasta și fără analiza documentației.

Evidența greșelilor grave existente în hotărârile instanțelor care au format prezenta analiză impune cu necesitate schimbarea laturii civile sub aspectul exonerării de la plata așa-zisului prejudiciu.

În acest sens urmează a se constata că instanța de apel a ignorat complet susținerile și argumentele invocate de petentă, hotărârile pronunțate cuprinzând considerente formale, străine cauzei, care au reluat considerentele greșite ale instanței de fond.

Expertiza efectuată în faza de urmărire penală a avut loc după pensionarea petentei, fără ca aceasta să fie consultată cu privire la obiective și fără să aibă posibilitatea să se apere. Potrivit raportului de expertiză C., s-a stabilit că A. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corespunzător, fără să producă vreun prejudiciu.

De aceea, hotărârea din revizuire a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind contrară principiului stabilirii adevărului în ceea ce privește scopul acestei căi extraordinare de atac, care presupune retractarea și reformarea unor hotărâri judecătorești definitive în cazul existenței unor erori realizate de către instanțe.

În opinia recurentei, instanțele penale nu au examinat latura civilă și nu au administrat probe în acest sens, cu încălcarea principiului primordialității dreptății și a adevărului judiciar.

De asemenea, instanța de apel și-a încălcat rolul de aflare a adevărului prin respingerea probelor solicitate în apel, astfel că s-a ajuns la stabilirea artificială, nedovedită și nemotivată a cuantumului existenței prejudiciului și, mai grav, a confiscării sumelor apreciate în mod nejustificat.

Recurenta a solicitat ca instanța supremă să dispună următoarele: anularea hotărârii atacate și judecarea procesului cu evocarea fondului, conform art. 480 alin. (3) teza 1; anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării unor probe noi conform art. 480 teza II C. proc. civ. anularea în tot a procedurii urmate în faza primei instanțe și a hotărârii atacate, cu reținerea procesului spre rejudecare conform art. 480 alin. (6) C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la 30 aprilie 2020, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recurenta are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate și că acesta este promovat în termen.

Completul de filtru C4, la 12 mai 2020, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Intimații E., F. și G. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea "apelului’’ ca inadmisibil, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea din revizuire având un caracter definitiv. Pe fond, a învederat că este neîntemeiată calea de atac.

Intimatul H., prin notele scrise, a susținut admiterea căii de atac.

Recurenta a formulat punct de vedere la raport și a solicitat completului de filtru să procedeze la recalificarea căii de atac, ca recurs, și constate temenicia acestuia.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În speță, revizuenta A. a exercitat cu privire la decizia civilă nr. 2680/15.10.2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, calea de atac intitulată "apel’’, în considerarea prevederilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., 453 alin. (2) C. proc. pen., 483,486, 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. raportat la prevederile art. 466 și 480 alin. (3) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 457 C. proc. civ. prevăd că hotărârea judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Art. 152 C. proc. civ. permit calificarea căii de atac în condițiile în care se poate reține că cererea pentru exercitarea unei căi de atac poartă o denumire greșită. În această situație, instanța are dreptul să decidă, independent de poziția exprimată de părți, calificarea corectă a cererii respective, tocmai pentru că legea stabilește că aceasta este valabil făcută indiferent de denumirea inițială dată de parte.

În ipoteza supusă dezbaterii, Înalta Curte urmează a da eficiență acestui text de lege, precum și prevederilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora "Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire" și va recalifica prezenta cale de atac ca fiind recurs, apreciind că, în cuprinsul cererii, sunt indicate suficiente elemente care să permită exercitarea căii de atac cu această denumire. De altfel, prin punctul de vedere la raport, recurenta a cerut recalificarea căii de atac în recurs.

Nu este întemeiată excepția de inadmisibilitate a căii de atac, invocată prin întâmpinare de către intimații E., F. și G.. Aceștia s-au raportat la prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. și au susținut că decizia din revizuire este o hotărâre definitivă, astfel că și calea de atac formulată în litigiu trebuie să aibă aceeași soartă.

Prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. stipulează:,,(1) Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. (2) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.’’

Se constată că cererea de revizuire formulată de revizuenta A. a fost fundamentată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ. și pe art. 453 alin. (2) C. proc. pen. Chiar dacă legea deschide calea de atac a recursului numai pentru revizuirea fundamentată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ipoteza contrarietății de hotărâri), suntem în ipoteza prevăzută de alin. (1) al art. 513 C. proc. civ., când hotărârea a cărei revizuire se solicită are prevăzută calea de atac extraordinară a recursului în casație, în conformitate cu prevederile art. 433 și 434 C. proc. pen. conform cărora "Recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.’’ Cum decizia penală nr. 496/02.04.2019 a fost pronunțată de curtea de apel, ca instanță de apel, aceasta este supusă recursului în casație. Întrucât hotărârea revizuită are recurs, în aplicarea dispozițiilor anterior evocate, și decizia pronunțată în calea de atac a revizuirii este susceptibilă de recurs.

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susținerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În speță, prin decizia nr. 2680/15.10.2019, Curtea de Apel Craiova a respins, ca inadmisibile, cererile de revizuire formulate de revizuentele Primăria Municipiului Caracal și A., reținând că motivele acestei din urmă părți se referă la soluționarea laturii civile în procesul penal în ce privește măsura confiscării speciale și ignorarea unor înscrisuri noi depuse înainte de soluționarea apelului. Constituindu-se în critici ale hotărârii penale pe fondul cauzei în apel, a statuat că acestea nu se pot circumscrie prevederilor legale pe care s-a fundamentat cererea, art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs, recurenta face o prezentare detaliată a obiectului revizuirii și arată că, prin decizia penală, s-a dispus confiscarea sumei de 449.625 RON de la aceasta, însă din considerente nu rezultă cum s-a ajuns la stabilirea respectivei valori. Suma nu este cuprinsă în expertiza efectuată în faza de urmărire penală, în raportul de la fondul cauzei, și nu rezultă nici în urma verificării activității financiar-contabile de către organele de control speciale - Curtea de Conturi și AJFP Olt, care nu au identificat încălcări ale normelor legale de către A. în acest domeniu. În opinia recurentei, soluția confiscării nu are la bază argumente, iar motivele instanței în acest sens sunt străine cauzei și contrazise de probele administrate, câtă vreme ea nu se face vinovată de producerea unui prejudiciu prin activitatea desfășurată în cadrul societății.

Se mai invocă o lipsă de analiză a criticilor în calea de atac a apelului și o nepronunțare asupra unor înscrisuri noi.

De asemenea, instanța penală nu a examinat latura civilă și a respins probele solicitate, stabilind în mod nelegal existența prejudiciului, precum și confiscarea sumei de la inculpată.

Analizând toate aceste susțineri exprimate în mod amplu în memoriul de recurs, Înalta Curte constată că ele nu reprezintă motive de nelegalitate ale deciziei pronunțate în revizuire, care să poată fi subsumate cazurilor de casare indicate, art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Nu se face referire la vreun viciu în motivarea hotărârii ori la aspecte care să susțină o aplicare/interpretare greșită a legii pe problema inadmisibilității cererii de revizuire soluționată prin prisma ipotezelor menționate, art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ., ci sunt formulate critici pe fondul litigiului care reflectă o soluționare greșită a laturii civile prin decizia penală nr. 469/02.04.2019, prin care s-a dispus confiscarea sumei de 449.625 RON de la inculpata A. și admiterea acțiunii părții civile S.C. B. S.A., prin lichidator judiciar, în sensul obligării inculpaților F., I., G. și H., în solidar, la plata sumei de 1.179.565 RON despăgubiri civile.

Partea urmărește schimbarea soluției pe fondul cauzei, anume înlăturarea măsurii de confiscare specială, invocând o greșită apreciere a probelor, a expertizei C. din faza judecății, care a contrazis expertiza D. realizată în etapa de urmărire penală.

De altfel, întreaga argumentație reia în linii mari ideile din cererea de revizuire, recurenta nespecificând în mod concret care sunt pretinsele greșeli proprii instanței anterioare pe aspectul inadmisibilității, care să poată fi supuse controlului de legalitate specific recursului.

Or, această modalitate de redactare a motivelor de recurs nu respectă exigențele dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care implică dezvoltarea unor critici de nelegalitate punctuale și riguroase în legătură cu dezlegările date, în drept, de instanța de revizuire.

Așa fiind, soluția care se impune este aceea de anulare a recursului în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, văzând și că nu pot fi reținute din oficiu motive de ordine publică în conformitate cu art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2680 din 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2020.