ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 626/2021

Ședința publică din data de 16 martie 2021

Asupra cererii de revizuire:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 321/2019 din 03.06.2019 pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 s-a admis cererea formulată de reclamantul A. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L. și s-a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale a parâtului C. pentru suma de 681.531 RON.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel parâtul C., care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 842/31.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Prin plângerea formulata si înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, la 21 noiembrie 2019, sub nr. x/2019 petentul Statul Român prin ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea a contestat soluția pronunțată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt prin ordonanța nr. 445/P/2016 din 25.09.2019 prin care s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea 241/2005.

Prin încheierea nr. 52/19.03.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Olt, secția Penală, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a respins ca neîntemeiata plângerea formulată de către petenta ANAF-în calitate de reprezentant al Statului Român prin DGRFP Craiova-AJFP Vâlcea. A menținut soluția dispusă prin ordonanta nr. 445/P/2016 din 25.09.2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt ca fiind legala si temeinică și, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petenta la plata sumei de 50 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva deciziei 842/31.10.2019 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă a formulat cerere de revizuire pârâtul C., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2020.

Prin încheierea de ședință din 01.07.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a disjuns capătul de cerere având ca obiect revizuirea deciziei nr. 842/31.10.2019, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constituindu-se dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Craiova, care a fost declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În ceea privește art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul arată că există contrarietate între considerentele încheierii nr. 52/19.03.2020, pronunțată de Tribunalul Olt, secția Penală în care se reține că prejudiciul reieșit în urma expertizei este de 2105 RON, avându-se în vedere și ordonanța nr. 188/11/2/2019 din 04.11.2019 în care se reține în mod corect la pagina 2 că prejudiciul de 2105 RON stabilit prin expertiză este prejudiciu fiscal și nu penal și în mod contrar, în decizia 842/31.10.2019 se reține că s-a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale pentru un prejudiciu de 681.531 RON.

Totodată, arată că se reține în mod corect în ordonanța nr. 188/11/2/2019 că cercetarea penală nu se putea face doar cu înscrisuri care emană de la petenta care a întocmit raportul de inspecție fiscală și în mod corect s-a administrat proba cu expertiză fiscală întocmită de un expert imparțial, reținându-se în mod corect că actul emis de organele fiscale poate constitui doar act de sesizare, nu și mijloc de probă în procesul penal, conform deciziei nr. 72/29.01.2019 a CCR.

În procesul penal s-a soluționat și latura civilă, rezultând un prejudiciu de 2105 RON însă conform deciziei 842/31.10.2019, rămâne definitivă sentința prin care s-a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale pentru un prejudiciu de 681.531 RON.

Conform art. 277 alin. (4) C. proc. civ., "hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă este opozabilă organelor de soluționare competente, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă".

În urma hotărârii penale, încheierea nr. 52/19.03.2020 pronunțată de Tribunalul Olt, secția Penală, pe latură civilă a rezultat suma de 2105 RON, însă totodată este definitivă și decizia 842/31.10.2019 prin care s-a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale pentru un prejudiciu de 681.531 RON, prejudiciu arătat în plângerea penală introdusă în 22.12.2016 de către ANAF-DGRFP Craiova-AJFP Vâlcea și depusă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt în urma căreia s-a format dosar penal x/2016 în care s-a pronunțat ordonanța de clasare din 25.09.2019 și încheierea nr. 52/19.03.2020 care reține pe latură civilă suma de 2105 RON.

Revizuentul arată că este imposibil de executat decizia 842/31.10.2019 pentru suma de 681.531 RON, atâta timp cât există încheierea nr. 52/19.03.2020 pronunțată de Tribunalul Olt, secția Penală pentru suma de 2105 RON.

Beneficiază de putere de lucru judecat și considerentele unei hotărâri judecătorești, care constituie susținerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta, doctrina statuând că aceste considerente reprezintă considerente decizorii.

Revizuentul arată că în practică se poate ridica si problema contradicției între o hotărâre civilă și una penală, textul de lege nedistingând în acest sens cu privire la felul hotărârilor judecătorești. Art. 22 alin. (1) C. proc. pen. stabilește că "hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat pentru instanta civilă care judecă actiunea civilă, cu privire la existența faptei, persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia".

Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar înlesnește sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare si care nu pot fi ignorate.

Revizuentul arată că beneficiază de putere de lucru judecat si considerentele unei hotărâri judecătoresti care constituie susținerea necesară dispozitivului, făcând corp comun cu acesta, doctrina statuând că aceste considerente reprezintă considerente decizorii.

În noua reglementare procesuală civilă, considerentele care tranșează chestiuni litigioase, așa-numitele considerente decisive, dobândesc netăgăduit putere de lucru judecat, concluzie ce se desprinde din disp. art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Noul C. proc. civ. tranșează în mod expres această chestiune, în cuprinsul art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Din actuala fizionomie a motivului de revizuire, susține revizuentul, rezultă că nu mai este prevăzută drept condiție de admisibilitate pronunțarea hotărârilor potrivnice în aceleeași pricini, între aceleași persoane și având aceeași calitate, însă situația trebuie privită nuanțat. Astfel, nu este necesar a fi întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluționat deja anterior, fie prin dispozitiv, fie prin considerente, fie prin dispozitiv și considerente și această judecată fiind deja făcută, să nu mai poată fi contrazisă.

În practica judiciară s-a reținut că pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existența triplei identități de părți, cauza și obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă iudecății, instanța de judecata fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece în caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componenței res judicata a puterii de lucru judecat.

De asemenea, în practică se poate ridica si problema contradicției între o hotărâre civilă și una penală, textul de lege nedistingând în acest sens cu privire la felul hotărârilor judecătorești, art. 22 alin. (1) C. proc. pen. stabilind că "hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat pentru instanța civilă care judecă acțiunea civilă. cu privire la existența faptei, persoanei care a săvârșit-o si a vinovăției acesteia".

Susține revizuentul că efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

In concluzie, revizuentul solicită admiterea cererii de revizuire și anularea hotărârii atacate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, cu consecința antrenării răspunderii patrimoniale a lui C. pentru suma de 2.105 RON în loc de 681.531 RON.

Prin decizia nr. 314/2020 din 15 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a deciziei nr. 842/31.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. lichidator al S.C. B. S.R.L. în favoarea ICCJ, secția a II -a civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a reținut că, în cauză, revizuentul susține contrarietatea dintre decizia nr. 842/31.10.2019 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și încheierea nr. 52/19.03.2020 a Tribunalului Olt, secția Penală, situație în care Curtea de Apel Craiova este instanța care a dat prima hotarare, iar instanța mai mare în grad față de aceasta este Înalta Curte de Casație și Justiție.

Curtea de Apel Craiova a argumentat că potrivit art. 510 alin. (2) C. proc. civ., în cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotarare.

Raportat la cele reținute, Curtea de Apel Craiova a reținut că revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II a civilă competența materială de soluționare a cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin 1 pct. 8 C. proc. civ., astfel că în temeiul dispozițiilor art. 132 alin 3 C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acesteia.

Cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 10 septembrie 2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2020.

Examinând cererea de revizuire raportat la temeiurile juridice invocate și motivele de revizuire expuse, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă, având în vedere următoarele considerente:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Motivul de revizuire invocat în susținerea cererii vizează ipoteza în care există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Dispozițiile legale citate au în vedere situația în care se pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

În temeiul art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre".

Înalta Curte reține că instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunțate.

În cauză, prin cererea formulată, revizuentul solicită anularea deciziei nr. 842/31.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, ca fiind potrivnică încheierii nr. 52/19.03.2020, pronunțate în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Olt, secția Penală.

Așadar, în cauză se invocă caracterul mai favorabil al unei hotărâri ulterioare, pronunțată de o alta instanță de judecată, însă, potrivit textului de lege anterior invocat, singura soluție pe care o poate pronunța instanța de judecată în cazul de revizuire indicat este anularea celei de-a doua hotărâri, potrivnică în raport cu prima hotărâre, care nu a respectat principiul autorității de lucru judecat.

Așadar, revizuentul solicită anularea deciziei nr. 842/31.10.2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, situație în care cererea de revizuire este inadmisibilă, având în vedere că hotărârea pretins potrivnică, respectiv încheierea nr. 52/19.03.2020 a Tribunalului Olt, secția Penală, a fost pronunțată ulterior hotărârii a cărei revizuire se solicită, nefiind astfel îndeplinită condiția încălcării principiului puterii de lucru judecat de către hotărârea atacată, în condițiile în care hotărârea pretins potrivnică nici nu exista la data pronunțării celei dintâi.

O cerere de revizuire care tinde la anularea primei hotărâri, cum este situația în cauză, iar nu a celei de a doua, este inadmisibilă.

Prin urmare, pretinsa contrarietate de hotărâri nu se poate înlătura, în conformitate cu prevederile textului legal invocat, decât prin anularea celei de a doua hotărâri.

Pentru rațiunile înfățișate, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. raportat la art. art. 513 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 842/2019 din 31 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 martie 2021.